Despre Alexandru Culcer, tatăl meu, carele este în ceruri și în pământ

«Asistentul onorific, dr. Alex. Lenghel [Culcer], publică sistematic cercetări despre medicina protoistorică şi antică în Dacia şi asupra marilor epidemii în părțile noastre. Îndeosebi frumoasa sa lucrare, bine ilustrată, asupra epidemiei de ciumă în Cluj în 1738-39 merită să fie remarcată.» — scrie Valeriu Bologa, fondatorul Școlii de Istoria Medicinei din Cluj, într-o dare de seamă lungă publicată în excelenta și splendid ilustrata revistă «Boabe de grâu», an. III/6 (iunie)1930, p. 211. Mă bucură să găsesc această mențiune privitoare la activitatea tatălui meu, Alexandru Culcer (n. Lenghel), de istoriograf al medicinei, cu novatoare cercetări despre trepanațiile preistorice, făcute cu cuțite de obsidian, după care cei operați supraviețuiau adesea, și despre pandemii. În memoria mea de copil păstrez poveștile despre cercetările Tatei, om curios și inventiv, care îmi împărtășea ideile sale despre sensibilitatea plantelor carnivore, despre taina Șarpelui cu Plete, statuia găsită la Constanța și despre alte asemenea mirifice lucruri.
Mai găsesc o mențiune pozitivă, semnată de N. Iorga, a tezei sale de doctorat despre epidemia de ciumă din Cluj în Revista istorică (an XVII -nr. 7-9, iulie-septembrie 1931, p. 241), cu observația (întemeiată) că documentele ungurești originale trebuiau traduse.