Treceți la conținutul principal

Propaganda antiromânească. Construcția vinovăției naționale generalizate

Într-un articol improvizat și indignat, de om prost, îngâmfat și prost informat, intitulat Spui că Eminescu e xenofob și antisemit? Delict de lez-majestate! ,
Petru Clej, «discută» chestiunea așa-zisului antisemitism al lui Eminescu.
Motivația revistei Acum de a se erija în bastion al lucidității și anti-naționalismului se găsește în acest comentariu al inginerului Ștefan N. Maier, redactorul-șef al publicației unde se adună, de o vreme, năimiții de tot soiul în compania unor evrei pe cale să-și reconstruiască o identitate virulentă. Campaniile repetate pe această temă sunt lansate, cum scrie Maier : «spre a domoli entuziasmul celor care vor să bage identitatea lor pe gât altora».
Trebuie să-l liniștim pe cetățeanul americano-român-evreu, căci îi înțelegem dorința și îl asigurăm că nimeni nu vrea să-l priveze de propria sa identitate, cea de evreu sau cea de cetățean al lumii, o altă formă a non-identității ca și a individualismului «ombilicar».
Deși, între teorie și practică, și în acest caz, distanța e mare.
Contest legitimitatea acestor profesorași care pregătesc doar, alături de diverși monitorizanți, de genul lui Marco Maximilian Katz, terenul pentru redobândiri și pensii de victime sau de urmași de victime. Numai proștii mai pot crede în natura principială a acestor discursuri care acoperă cu valuri de vorbe acțiuni în revendicare. Ele pot fi legitime dar nu se pot realiza fără negocieri transparente, fără eliminarea oricărui tratament privilegiat. Ceea ce nu doresc revendicatorii, fiindcă plăcinta prea mică ar fi greu de împărțit.
Îi deranjează pe unii dintre colaboratorii și redactorii publicației ACUM, dorința unor români, majoritatea populației unei țări care este România, de a-și păstra identitatea și valorile, cu luciditate dar fără amenințarea bețigașului mînuit în lecțiile unor profesori neinvitați, care vor să ne dea peste degete pentru a ne convinge că suntem niște vechi păcătoși care trebuie să-și plătească ACUM păcatele.

Dar nu-i deranjează pe cei de la ACUM, dorința, similară și onorabilă de altfel, a altora de a-și păstra identitatea, dorința ungurilor, secuilor, evreilor, sașilor, rutenilor, slovacilor, minoritari din România sau de aiurea, dorință care nu produce chiuiturile sau oftaturile de indignare ale colaboratorilor revistei ACUM.

Reproducerea uneia dintre versiunile poemului Doina de Mihai Eminescu, interzis în România vreme de o jumătate de secol, vrea să fie proba supremă a xenofobiei poetului. Cum știm, pentru lectura sau păstrarea unei ediții de poeme în biblioteca personală, conținând acest text, se făcea chiar pușcărie în România cominternistă, comunistă, unde strămoșii actualilor ideologi încercau să «implementeze» cu cnutul altă formă, altă versiune a aceluiași internaționalism antiromânesc.
Nici în perioada comunismului «național», cu toate contradicțiile ei, atitudinea oficială nu a fost netă, nu a fost mai lucidă în raport cu publicistica lui Eminescu.
Atracția produsă de interdicție a fost mai mare decât se prevedea. Tocmai pentru că, în loc să se reediteze, într-o lume controlată de cenzură, lucrările fundamentale de analiză sociologică, demografică și economică clasice, pentru a ușura repunerea în contexte istorice precise a activității ziaristice eminesciene, și prin asta dezamorsarea caracterului exploziv al acestei publicistici, s-a preferat «pragmatismul oportunist» din relațiile româno-evreiești (israeliene), cu ajutorul căruia se ajungea la finanțări ale economiei interne și la obținerea sau menținerea clauzei națiunii celei mai favorizate.
Acum, din fericire, unele dintre studiile care au fost interzise circulă, reeditate sau copiate și accesibile public pe siturile unor studioși. De pildă cartea lui Radu Rosetti, La Roumanie et les Juifs (1903), București, editată de Socec.
Există, deasemenea,  o ediție a poemului Doina, îngrijită de Magda Ursache și Petru Ursache, Editura Timpul, Iași, 2000, care cuprinde variantele ca și sursele foclorice ale poemului, repuse în contextul publicisticii politice eminesciene, însoțite de studiile analitice semnate de Perpessicius, editorul seriei de Opere, sau de Alain Guillermou, filolog francez de renume, specialist al literaturii române.
Dar publicistica orientată de la Acum nu contribuie la înțelegerea istorică și la receptarea corectă a acestei creații literare cu trimiteri politice, ci deformează și excită comentarii intolerabile, indignări autentice sau fandoseli, fiindcă autorii de la ACUM au o agendă de realizat, al cărui substrat propagandistic nu mai poate fi ascuns și acceptat fără reacții de respingere fermă.

Comentarii

  1. Domnule Culcer, iertati-ma ca-mi permit o parere usor ''radicala'': ii acordati prea mare atentie acestui ipochimen nevrotic si putin plecat de acasa! Prin extensie, revista Acum.tv permitandu-i sa se comporte ca un mahalagiu cu oricine gandeste un pic altfel, devine si ea un fel de OTV. De aceea am convingerea ca oamenii seriosi care ''s-au fript'' odata (accidental), ar trebui sa o evite.

    Problema de fond este insa alta (si aici imi asum riscul de a iesi un pic din subiectul strict al articolului): in temele fierbinti si complexe privind anii '30-'40 (Miscarea Legionara, Maresalul Antonescu, persecutiile impotriva evreilor romani), constat cu amaraciune un conformism gretos al intelectualilor romani, similar cu obedienta fata de Moscova din anii '50: tot ce vine din Vest pe aceste teme, este acceptat fara cracnire.
    Ba mai mult, remarc o intetire a preocuparii fata de subiect din partea intelectualilor romani, de parca fiecare ar simti nevoia sa-si exprime adeziunea la ''agenda'' de care vorbiti mai sus, care nu e un apanaj strict al celor de la Acum.tv!
    Ei bine, pentru mine, toate aceste articole, carti, filme ale lui A. Cioflanca, F. Iepan, Laszlo Alexandru, W. Totok si multi-multi altii mi se par sfortari la fel de artificiale precum actele de colaborationism ale majoritatii intelectualitatii romane din anii '70-'80 (un exemplu la indemana ar fi episodul introducerii adolescentei revolutionare a lui Ceausescu in ''Delirul''). Insa, daca Marin Preda & Co mai pot avea o scuza pentru concesiile facute unui regim dictatorial, in democratie astfel de gesturi jenante de conformism sunt mai greu de explicat.

    RăspundețiȘtergere
  2. Inca o mostra a actiunilor concertate de care vorbiti, domnule Culcer: http://www.napocanews.ro/2012/02/ce-nu-se-stie-despre-24-ianuarie-1859-istoria-nespusa-a-zilei-unirii.html

    RăspundețiȘtergere
  3. Domnule Dan Culcer,
    Cel care postează sub pseudoniomul ""dancelmare" are, în esenţă, o poziţie greşită pentru simplul motiv că, dacă nu li s-ar da replica, cei care ar cădea în mrejele lor ar putea crede, mai mult, că, de vreme ce nu li se dă la moacă, atunci, au, cu atît mai mult, dreptate -în baza adagiului "Cine tace consimte!"
    Pe de altă parte, ţin să vă mulţumesc pentru preluarea studiului meu de aici, http://asymetria-anticariat.blogspot.com/2010/01/vasile-i-zarnescu-tiganii-o-bomba.html.
    În acelaşi spirit de colaborare, vă propun să preluaţi şi studiul publicat aici: http://curentul.net/2012/01/31/victoria-ungariei-asupra-romaniei-pe-arcul-de-triumf/.
    Pentru o comunicare mai eficientă, puteţi să vă creaţi o adesă de e-mail şi pe contul Gmail?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am adresă pe gmail. Pe Skype mă puteți găsi cu id asymetria

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.