Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog

Scrisoare deschisă trimisă Academicianului român Ioan Aurel Pop Nu vă lăsați ! Nu sunteți singur. Stimate Domnule Ioan Aurel Pop, Am citit câteva dintre cărțile Dv., am deci căderea ca lector profesionist, e drept nu ideolog sau istoric ci critic literar, să afirm că le consider manifestările intelectuale și morale ale unui patriot autentic. Această linie morală și profesională ați continuat-o prin redactarea și publicarea Apelului, care a fost semnat de o seamă de academicieni, colegi cu Dv. în acest for de intelectualitate, de expertiză profesională din care faceți parte. Contestațiile pe care le-a produs Apelul vin, mai ales, din partea unor persoane și grupuri de interese care sunt, așa cum au dovedit-o prin chiar activitatea lor publică și subterană, dușmanii națiunii române. Rezervele și retractările vin din partea unor inși cărora le este frică de gura lumii și de propaganda difuzată pe canalele unei prese cumpărate sau vândute. Vă rog să primiți expre...

În România post-ceaușistă, de fiecare dată când mulțimea a ieșit în stradă înfruntând (sau nu !) riscuri grave pentru integrritatea corporală sau mentală a indivizilor, ar fi trebuit să ne repetăm, precum fac teoretic ziariștii profesioniști, atunci când relatează un eveniment de aceste gen : Unde, când, cum, cine și pentru ce, în folosul cui au ieșit oamenii (români sau neromâni) să protesteze în stradă ? La finele lui ianuarie 1990 eram la București, în Piața Victoriei. Am văzut o masă de oameni, care păreau cu toții mineri abea ieșiți din șut, îmbrăcați în haine profesionale murdare, cu căști profesionale murdare, cu lămpașuri în frunte, cu cizme de cauciuc murdare de noroiul din galerii. Veniseră, chipurile, în mod spontan, la îndemnul conștiinței lor de clasă muncitoare, de proletari responsabili cu apărarea democrației, să protesteze contra loviturii de stat a unei opoziții care se organiza cu greu, strivită de mașina de război și propagandă a comuniștilor deveniți pes...

Organismele simple (câteva celule aglutinate) sunt premisa și rezultatul colaborării celulelor ale căror membrane (izolante, vitale, individualizante) sunt sau devin semi-permeabile, asigurând schimburi de materii celulare. Aglutinarea organismelor simple (frecvente deci majoritare ) produce comunități a căror biologie/ideologie este comunitarismul, adică gruparea pe afinități bazate pe criterii diverse. Societatea omenească a depășit demult această funcționare simplă. Dar nu și-a uitat propria istorie, adică filogenia care repetă ontogenia, ontologia. Resturnarea ierarhiei, adică a raporturilor de subordonare între majoritate și minoritate este un regres social și biologic., fiindcă impune ignorarea intereslor colective ale organismului social, de a cărro respect depinde până la urmă exustența, supraviețuirea fiecărei părți, deci supraviețuirea indivizilor. Rezolvarea problemelor complexe la nivel global depinde, trece prin rezolvarea problemelor simple la nivele global. Cu o sin...

The Hungarian Free Press is an English-language online newspaper offering informed opinion on current events in East/Central Europe. While we focus primarily on Hungarian political news, we also aim to explore broader regional trends, as well as diaspora-related issues. Our paper seeks to build on the longstanding tradition of free, democratic discourse in European coffee houses and aims to develop into a dynamic and energetic news source for inquisitive English readers interested in the political, cultural and economic pressures in Hungary, whilst offering succinct, pertinent information and insightful commentary on broader developments in this region. The Hungarian Free Press is a non-partisan news source, with all of our content (whether news pieces or op-eds) reflecting the following liberal democratic values: Social justice for all, and especially for those living on the margins of society; Cultural, linguistic and religious diversity, and a respect for individual c...

 Într-o emisiune a Radio France International, al cărui text se poate citi aici http://www.rfi.ro/politica-93343-roman-supravietuitor-holocaust-discurs-trump-goebbels ziaristul Radu Tudor (nume cu rezonanțe de pseudonim de la Europa Liberă, de pe vremuri) publică declarațiile unui bătrân evreu din Sighet, locuitor în Statele Unite, supraviețuitor. Abby Weiner declară: «M-am însurat, am avut copii, și la școală, când au început să vorbească despre Holocaust, fiul meu m-a declarat voluntar.  Așa am început să vorbesc. Am ajuns acum la o vârstă, 87 de ani, și-mi dau seama că n-am rămas prea mulți, noi supraviețuitorii, pentru a depune mărturie.  Vizitez universități, școli, biblioteci publice, alte locuri, pentru a descrie ce s-a întâmplat în al Doilea Război Mondial. Dacă nu știi, se va repeta.  Te uiți la liderul de astăzi al Americii.  Când a ținut un discurs aici, în zona noastră, atâtea cuvinte în cod [NOTA Dan C. nu știu ce vrea să zică!] a folosit că mi-...

«România nu e amenințată de „glo­balizare“ și de o „corectitudine politică exa­gerată“ și nici de „încercările de ero­dare“ obscure ale unității națiunii, de­nun­țate în Apel , ci de încercările vizibile ale unei oligarhii politice de a guverna în fo­los propriu, încercând să abuzeze de pu­te­rile conferite de alegeri pentru a se salva de pedeapsa legii. Nu istoricii, nu jur­na­liș­tii, nu scriitorii și artiștii nimicesc na­țiu­nea, ci corupția politică sau universitară, refuzul reformelor ori restaurația fățișă. De aceea, patriotismul se află în aceste zile în stradă și de partea străzii, și nu în au­la unei instituții osificate, nici măcar con­servatoare, ci devenite de-a dreptul re­ac­ționare.» (Andrei Cornea) Nu e prima dată că Andrei Cornea sare ca ars când se evocă în spațiul public, de altcineva decât sfătoșii săi colegi din GDS-ul vechi și nou, patriotismul. Acesta nu aparține, bineînțeles, academicienilor semnatari ai unui Apel recent, cum nu aparține nici lui And...

 E a două oară în săptămâna asta că am dezagreabila ocazie de a vedea cum funcționează mașina de propagandă instrumentată de Andrei Pleșu. Propagandistul inventează un caz de imbecilitate evidentă, pentru a i se opune în numele spiritului critic și pentru a induce opinia că această formă malignă de «patriotism» ar fi un fenomen «tipic» în România, pentru mentalitatea acelora care se revendică de la o astfel de atitudine civică, numită patriotism. Chiar dacă specimenul, care prilejuiește propagandistului această diatribă, există în realitate, chestiunea este secundară. Andrei Pleșu își bate joc de patriotism ridiculizând atitudinea însăși, în mod repatat, fiindcă nu ne dă, deși ar avea destul surse, exemple de patriotism real, dintre chiar beneficiarii burselor pe care le distribuie fundația sa, de persoane acționând exact așa cum o cere Andrei Pleșu, adică cu spirit critic, cu luciditate, fără «batiste pe țambal» dar constructiv. De ce nu le evocă, măcar în treacăt ...