Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2009

Dan Culcer. România și suveranitatea limitată

Dan Culcer. România și suveranitatea limitată     1.    Ce anume se schimbă?     2.    Ce va fi diferit după ce schimbarea propusă ia sfârșit?     3.    Ce se păstrează neschimbat?     4.    Cine și ce pierde în această schimbare? Voi aveți răspunsuri, pentru afacerea voastră, pentru viața personală, pentru România? ne întreabă ziaristul Mihai Stănescu pe Vox Publica , într-un text clar și lucid : Cei patru stâlpi ai schimbării . Un ziarist român, Mihai Stănescu, pune patru întrebări necesare pentru o analiză lucidă a posibilității schimbării. Dar ele trebuiau să fie puse candidaților la președinție, nu publicului cititor al platformei, Vox publica . Această platformă declarată ca fiind dedicată unor discuții libere, este, în realitate, o anexă, orientată pe baza unui program de demolare anti-Băsescu, a unui post de televiziune care nu mai informează ci combate, pe o bază politică subordonată scandalos unor interese private, electorale și desigur comerciale. Situația creată î

Singura ratiune de a fi a acestui stat, pentru noi, este nationalitatea lui romaneasca.

“Singura ratiune de a fi a acestui stat, pentru noi, este nationalitatea lui romaneasca. Daca e vorba ca acest stat sa inceteze a mai fi romanesc, atunci o sa spunem drept ca ne este cumplit de indiferenta soarta pamantului lui.” “Voim si speram nu o intoarcere la un sistem feudal, ce nici n-a existat candva in tara noastra, ci o miscare de indreptare a vietii noastre publice, o miscare al carei punct de vedere sa fie ideea de stat si de nationalitate.” “Esti ‘patriot’ de meserie, postulant, consumi numai; te bucuri de partea cu soare a vietii, adapostit de eterna lesniciune de a imbata o natie, parte inculta, parte pe jumatate culta, cu vorbe late si cu apa rece.” “Din momentul in care luptele de partid au degenerat in Romania in lupta pentru existenta zilnica, din momentul in care mii de interese private sunt legate de finante sau de caderea unui partid, nu mai poate fi vorba de neatarnarea politica a diferitelor grupari care-si disputa puterea statului. Din momentul in care inte

Toma Roman jr. Ceauşescu voia scuze de la Paul Goma!- zice Voicu Zdrenghea

Ceauşescu voia scuze de la Paul Goma! Voicu Zdrenghea este un personaj teribil de interesant. In anii 60 a ajuns din raţiuni pecuniare, ofiţer in cadrul Ministerului de Interne, Fără să aibă prea multe in comun cu sistemul in care intrase a observat ce făceau organele de Securitate, care la răndul lor il ţineau sub supraveghere.Fiindcă, la un moment dat, ajunsese unul dintre cei mai importanţi oameni din Direcţia de Paşapoarte, s-a amuşinat cu toată floarea ce vestită a sistemului. Devenit după 1990 profesor de drept şi avocat, colonelul in rezervă Zdrenghea a acceptat să aibă o discuţie cu noi, despre sistemul represiv comunist. de Toma Roman jr 15/05/2007 (Actualizat 7:00) 576 vizite Imprimă E-mail Voicu Zdrenghea este un personaj teribil de interesant. In anii 60 a ajuns din raţiuni pecuniare, ofiţer in cadrul Ministerului de Interne, Fără să aibă prea multe in comun cu sistemul in care intrase a observat ce făceau organele de Securitate, care la răndul lor il ţineau s

Marius Mioc. Alex STOENESCU si pseudodistinctia “DIVERSIUNE” ŞI “REVOLTĂ POPULARĂ” (I)

GREŞITA DISTINCŢIE A LUI ALEX STOENESCU: “DIVERSIUNE” ŞI “REVOLTĂ POPULARĂ” (I) May 1st, 2006 · http://ro.altermedia.info/politica/greita-distincie-a-lui-alex-stoenescu-diversiune-i-revolt-popular-i_3791.html Marius Mioc [toate articolele acestui autor] Comentariu la capitolul „Lovitura principală – Bucureşti 21 decembrie 1989” şi la alte referiri despre începutul revoluţiei din „Istoria loviturilor de stat în România” vol. IV (II) de Alex Mihai Stoenescu (Editura Rao 2005) Pentru Alex Stoenescu, în 21 decembrie 1989 la Bucureşti a existat o „diversiune străină”, abia în 22 decembrie a fost adevărata „revoltă populară”. Similar vede întîmplările din Timişoara, unde deosebeşte „diversiunea străină” din 16-17 decembrie de „revolta populară” din 20 decembrie. Teoria aceasta nu e nouă, o cunoaştem de la toţi cei implicaţi în crimele din 1989, care vor să-şi legitimizeze faptele pretinzînd că nu s-a deschis focul împotriva poporului român, ci împotriva unor diversionişti aflaţi în slu

Gestiunea pașnică și lucidă a divergențelor legitime

http://www.asymetria.org/admin.php?op=EditStory&sid=828 Gestiunea pașnică și lucidă a divergențelor legitime Am ascultat ieri, pe France culture , post de radio câteodată foarte interesant, o dezbatere despre unificarea Germaniei. Unul din participanți, fost ministru de externe al Franței, excelent diplomat, om de o inteligență acută, apropiat de François Mitterand, fostul președinte al Franței, a utilizat o expresie de mare interes pentru analiza unor situații și evenimente actuale : gestiunea divergențelor legitime . Sper că diplomația română va știi să realizeze această gestiune în relațiile cu vecinii noștri din exterior și din interior. Cu Rusia, cu Ucraina sau cu Ungaria, pentru a face publice pretențiile acestor state față de România actuală, atunci când ele exprimă divergențe legitime mascate de discursuri ilegitime dar legitimiste.Și nu doar cu vecinii. Ci cu state unde trăiesc mulți foști cetățeni români. De pildă cu statul Israel, pe tema gravă a găzduirii de

Dan Culcer. Despre demnitate si umilinta

Dan Culcer. Despre demnitate si umilinta Scris la Tuesday, August 11 @ 18:06:50 CEST de catre asymetria Đe aproape o jumătate de veac, de cînd l-am descoperit, recitesc când mă simt contrariat de realitățile din România, textul lui Ioan D. Gherea, Nominalism, realism și bătaia în armată, un eseu de o simplitate profetică, publicat în 1946 în Revista Fundațiilor Regale . Despre interesul României se tot scrie, vorbește. Dar puțini îl pot defini, descrie, tocmai pentru că descrierea se încarcă mereu cu gunoaie și balast, făcându-se abstracție de interesele românilor. Nu se face abstracție însă de interesele unei minorități de români, tocmai aceia care tot definesc interesele României, în numele propriilor lor interese. Armata română a devenit o armată de profesioniști, adică de inși ale căror interese nu pot coincide, din principiu, cu interesele comunității naționale, ele fiind strict pecuniare, eventual individual aventuroase. Nu se mai bate nimeni pentru Țară, nici măcar pentru col

Resurse : La technique des coups d’État par en bas

La technique des coups d’État par en bas La « révolution colorée » échoue en Iran par Thierry Meyssan* La « révolution verte » de Téhéran est le dernier avatar des « révolutions colorées » qui ont permis aux États-unis d’imposer des gouvernements à leur solde dans plusieurs pays sans avoir à recourir à la force. Thierry Meyssan, qui a conseillé deux gouvernements face à ces crises, analyse cette méthode et les raisons de son échec en Iran. 24 juin 2009 Depuis Beyrouth (Liban) Les « révolution colorées » sont aux révolutions ce que le Canada Dry est à la bière. Elles y ressemblent, mais n’en ont pas la saveur. Ce sont des changements de régime ayant l’apparence d’une révolution, en ce qu’ils mobilisent de vastes segments du Peuple, mais relevant du coup d’État, en ce qu’il ne visent pas à changer les structures sociales, mais à substituer une élite à une autre pour conduire une politique économique et étrangère pro-US. La « révolution verte » de Téhéran en est le dernier exemple. Origin