joi, 13 aprilie 2017

O combinație toxică de nombrilism, de oportunism politic și, eventual, economic, de frică sau precauție lașă

Consemnez dezamăgirea mea, ba chiar revolta față de lipsa de reacție a presei culturale în raport cu evenimentul care ar fi trebuit să fie inițiativa revistei Vatra, publicarea postumă rapidă a fragmentului de roman inedit, Odesa, de Radu Mareș.
Îmi explic tăcerea printr-o combinație toxică de nombrilism, de oportunism politic și, eventual, economic, de frică sau precauție lașă, în raport cu violentele incursiuni punitive ale agenției de intimidare ideologică, care se numește Institutul Wiesel, în frunte cu mercenarul Alexandru Florian. Cum s-ar putea explica altfel tăcerea revistei Observatorul cultural, care l-a sprijinit și premiat pe Radu Mareș, dar unde interesele editorului, cabinetul avocațial Mușat și Asociații, sunt reprezentate cu brio de combinațiile bizare și echilibristica lui Carmen Mușat, între susținerea clasicizatei pseudo-avangarde literare evreiești, prin Michael Finkenthal et comp., promovarea prozei lui Gheorghe Crăciun, publicistica și cercetările arheologice ale lui Marius Oprea.
Susținerea programatică a diversității și lărgirea gamei valorilor nu sunt  explicații suficiente ale acestei echilibristici subversive.
Romanului Când ne vom întoarce a lui Radu Mareș nu i se mai acordă atenția cuvenită, deși a fost nominalizat la premiile din 2011 ale Observatorului cultural, care preferă să premieze ulterior Sindromul Robinson. Tăcerea sau blocajul de la Observatorul cultural au probabil din nou la bază reticențe ideologice. Căci dacă nominalizările se fac liber, selecția finală nu cred că aparține acestui juriu.
Când ne vom întoarce va fi premiat de către Academie (2012), care i-a acordat premiul Ion Creangă. Despre romanul Când ne vom întoarce se pot citi cu folos articolele semnate de Ion Papuc, de Adrian Dinu Rachieru Contemporanul (http://old.contemporanul.ro/articol.php?idarticol=554). La moartea lui Radu Mareș, Adrian Dinu Rachieru semnează o evocare critică inteligentă și precisă, în Convorbiri literare (http://convorbiri-literare.ro/?p=6149)

O greșeală de corectură, ignoranță sau dezinformare?

Găsesc într-un articol de ziar semnat de Lenuța RUSU, la 23 august 2016, în , publicat sub titlul Evreii din Fălticeni în timpul Primului Război Mondial (I) o frază bizară. Sper că e doar o greșeală de corectură. Sunt responsabili autoarea sau/și corectorul?
« Foarte importantă a fost propaganda făcută peste hotare, prin intelectualii evrei: Take Ionescu, Nicolae Titulescu, Vasile Lucaciu. Trebuie amintit şi impactul pe care l-au avut articolele scrise de ziariştii evrei Emil D. Fagure şi Albert Honigman în „La Roumanie”.» 


Se înțelege, deci, că Take Ionescu, Nicolae Titulescu și Vasile Lucaciu ar fi fost evrei. Nu ar fi un păcat capital. Dar este o inexactitate istorică, dacă nu este și o dezinformare. Vasile Lucaciu a fost un ardelean greco-catolic. Despre ceilalți, oameni politici români arhicunoscuți, ce să mai zic!?
Am trimis azi redacției un mesaj : «Clarificați, vă rog chiar dacă articolul e vechi. El rămâne disponibil pe Internet și e păcat pentru imaginea excelentului Dv. ziar, din care am extras recent o cronică foarte bine scrisă pe marginea romanului neterminat, Odesa lui Radu Mareș. »
Răspunsul a sosit rapid, corectura a fost inclusă. «Foarte importantă a fost propaganda făcută peste hotare, prin intelectualii: Take Ionescu, Nicolae Titulescu, Vasile Lucaciu. Trebuie amintit şi impactul pe care l-au avut articolele scrise de ziariştii evrei Emil D. Fagure şi Albert Honigman în „La Roumanie”.»
Reacția promptă este semn bun pentru profesionalismul redacției. E clar că nu a fost o intenție de dezinformare. De altfel ziarul mi se pare de calitate și îl citesc cu regularitate, mai ales de când am aflat că Radu Mareș a colaborat și operele sale au fost comentate favorabil în paginile cotidianului sucevean.