Treceți la conținutul principal

Reforma Uniunii Scriitorilor - urmare dar nu sfârșit

Am trimis azi un mesaj (reprodus mai jos) unuia dintre semnatarii Scrisorii deschise privitoare la o reformă necesară a Uniunii Scriitorilor, la care am aderat, adresată președintelui actual al acesteia, Nicolae Manolescu.
Cred că s-ar fi cuvenit ca o astfel de scrisoare să se adreseze și Consiliului Uniunii, organul conducător, teoretic și legal, al asociației, pentru a evita excesiva și endemica personalizarea a instituțiilor din România. 
Merită semnalată totuși tăcerea bizară a majorității scriitorilor. Nu e vorba de a semna sau nu, ci de a comenta propunerile de reformă puse în circulație, toate fiind inteligente și necesare. 
Acest mesaj se adresează de fapt tuturor semnatarilor, printre care, pentru moment, se afau, presupun în ordinea semnăturii, Octavian Soviany, Florin Iaru, Mariana Codruţ, Petru Ilieşu, Daniel Vighi, Ovidiu Nimigean, Cristian Teodorescu,Radu Aldulescu, Rita Chirian, Liviu Antonesei, Paul Vinicius, Lucian Vasilescu, Vasile Baghiu, Andrei Ţurcanu, Ionel Ciupureanu,Anca MizumschiDoina Ioanid, Dumitru Crudu, Paul Cernat, Andrei Terian, Bogdan Creţu, Nicolae Avram, Alex Goldiş, Ştefan Manasia, Dan-Mircea Cipariu, Peter Sragher, Adrian Suciu, Gelu Vlaşin, Dan Iancu, Lucian Perţa, Cosmin Perţa, Mugur Grosu, Mircea Ţuglea, Bianca Cernat, Alexandru UiuiuAmelia StănescuŞtefania Coşovei, Nicoleta Popa, Radu Părpăuţă, Alexandru Mica, Gelu Diaconu, Alexandru Petria, Nicolae Silade, Petre Rău, Tatiana Segal, Dan Mihuţ, Luminiţa AmarieValeriu Mircea Popa, Ioana Greceanu, Mihai Vieru, Darie Lăzărescu, Diana Iepure, Daniel D. Marin, Igor Ursenco, Ioan Vasiu, Daniel Vorona, Florin Hălălău, George G. Asztalos, Andrei Ruse, Bogdan Munteanu, Flori Bălănescu, Sorin Despot, Radu Niţescu, Dan Ciupureanu, Yigru Zeltil, Cristina Nemerovschi, Andrei Dósa, Bogdan-Alexandru Stănescu, Bogdan Suceavă, Radu Vancu, Claudiu Komartin.


Stimate coleg,
Cum sunteți singura persoană cu care corespondez direct pe tema reformei Uniunii Scriitorilor, vă rog insistent să atrageți atenția cosemnatarilor scrisorii deschise asupra celor câteva sugestii și întrebări formulate de mine, pentru includerea acestora sub o formă corespunzătoare, în cadrul viitoarelor negocieri sau reforme. (Unde pot găsi lista completă a cosemnatarilor??)
Țin la aceste sugestii pe care le consider cel puțin atât de importante ca solicitarea transparenței activităților economice recente ale Uniunii. Dar aștept o luare de poziție cu privire la chestiunea reintegrării Fondului literar în structura organizatorică a Uniunii. Așa cum am scris, consider că privatizarea a fost abuzivă, fiindcă nu s-a solicitat acordul tuturor membrilor «cooperativei» de ajutor reciproc care era Fondul. Un statut de acest gen exista în România în afara Fondului. Toate Casele de ajutor reciproc funcționa pe baza unui astfel de statut, care se aplica similar în cazul Fondului.Căutarea documentelor din perioda DRPopescu ca și a acelora care ar fi trebuit să existe pentru perioada Dinescu, Ulici, studierea lor de persoane competente în dreptul asociativ, ar lămuri dispariția importantelor sume de bani de care dispunea Uniunea, respectiv Fondul în momentul de trecere de la comunism la cleptocrație.D. R. Popescu, Mircea Dinescu, Eugen Uricaru, George Bălăiță, ca foști președinți sau vice-președinți, împreună cu ceilați membrii supraviețuitori ai conducerii, cu contabilii sau administratorii, trebuie invitați la un dialog public, în fața scriitorilor semnatari sau în fața oricărui scriitor care dorește să afle ce se face în asociația din care face parte, și solicitați să dea seama de modul în care au gospădărit averea noastră comună. D.R. Popescu trebuie să știe de câți bani dispunea Uniunea în 1989. Nu a vorbit niciodată despre asta, după știința mea. Să fie pus în situația de a înceta să tacă.Aștept opinia Dv. Cu tot binele, Dan Culcer-- 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.