«Un nume nou în spațiul veșnic înghesuit al poeziei românești se dovedește Ioan Mușlea . Debutează în 2009, cu un volum al cărui titlu sfidează logica curentă În către pierdere (Editura Eikon) pentru ca acum să recidiveze cu altă culegere de poeme numită Lumea de-al doilea (Editura Eikon, 2011). Dacă primul op beneficia de două acolade amicale semnate de Gavril Ședran și de criticul Dan Culcer – oare chiar nu se găsește o editură care să republice al său unic Un loc geometric , o carte de neocolit, unde găsim de toate? –, noul volum al lui Ioan Mușlea primește un sărut pe frunte de la venerabilul prof. univ. Dr. Ion Pop și o grațioasă reverență critică a Irinei Petraș. Dacă anamneza universitarului clujean Jean Pop este definitorie pentru poemele grele de sensuri, de neliniști și de interogații ale lui Mușlea, o propoziție precum „puținătatea luminii la îndemînă pentru a desluși mișcările și purtările Realului revine laitmotivic, cu o stranie seninătate: o asumare subsidiară
Un jurnal de scriitor și de redactor de revistă (Vatra, Târgu Mureș), combinat cu filele dosarului de urmărire informativă deschis de Securitate în 1972, cu pagini de corespondență din perioada 1972-1992.