joi, 4 decembrie 2008

Dan Culcer. Ciufut. Evrei de munte. O etimologie

După Lazăr Șeineanu în Influența orientală asupra limbei și culturei române, II. Vocabularul. 1. Vorbe populare, București, Editura Librăriei SOCEC&Comp, 1900, cuvântul CIUFUT ar fi un adjectiv și un substantiv, folosit ca o poreclă pentru ovrei și însemnând sgârcit, cumplit. Citează contextele din Dicționarul lui Laurian, t.I,709 (Ce mai cerșiți de la un ciufut ca acesta) și Kirileanu, t.III, 3(Negustor cu dare de mână dar cifut și inschinzar). Apoi continuă în franceză : čufut, poreclă grosolană și disprețuitoare dată evreilor; figurat avar, cupid, încăpățânat - corupt d. ar. yehud "evreu; cum. ğuhud "judæus"; bulg.čifut; serb.čivut "tolbaș și evreu"- ca poreclă. Și termină notând că Civut este numele unui monstru antropofag în poveștile sârbești, ngr. ζΙΦζΥΙ.

Această etimologie, a unui mare lingvist, deschizător de căi noi în cercetarea limbii române, este marcată de o bizară uitare, pentru un mare savant evreu.
În regiunile montane al Caucazului trăiau și trăiesc încă populații care se numesc Dagh Chufut, fără nici o nuanță pejorativă. Iată ce se scrie în Wikipedia, la acest paragraf al evreilor de munte :
Ils se désignent entre eux sous le nom de Juhuro (ou Juvuro, en dialecte Kouba), signifiant "Juifs". Suite à l'immigration de juifs d'Allemagne au 10e siècle, ils nomment ces derniers "Juhuro Esghenezini" (donc Ashkenazi) alors que les autochtones s'auto-désignent comme Juhuro Imuni (juifs de notre région, donc du Caucase-Est), ou encore Ivri (Hébreux) ou Yehudi. Dans les écrits bibliographiques, ils sont les Juifs du Caucase Est, de la montagne, les Juifs Tat, les Juhur, les Dagh Chufut. En Russie, ce sont les Gorskyie Yevrei (Juifs de la montagne).

Localisation

La majorité vit au Daghestan, (près de la Tchétchénie russe), à Kaitag et Magaramkend, à Derbent (Darband), la ville la plus méridionale de la Russie, et à Makhatchkala, la capitale de cette république. Ils vivent aussi dans quelques villages d'Azerbaïdjan, et à Kouba (célèbre pour ses tapis). Quelques-uns vivent à Grozny, Gorny… De 1970 à 1990, la majorité émigra en Israël, aux États-Unis ou à Moscou.

Il est difficile d'évaluer la population car ces juifs ont été intégrés, lors des recensements, au total des populations juives. En 1979, ils étaient 19 000 au Daghestan et 35 000 en Azerbaïdjan. La proportion de « Juifs de la montagne » est inconnue. Le site Web "Ethnologue " estime le chiffre total à 101 000. Quelque 70 000 vivent en Israël.

Langue
Juifs des montagnes au début de XXe siècle.

Ils parlent le juhuri, ou judéo-tat (Moyen Perse, langue iranienne de l'époque Sassanide, aussi appelée Pehlevi). Le juhuri est une branche iranienne des langues indo-européennes.
Cette langue ressemble assez à sa « cousine », la langue des musulmans Tats d'Azerbaïdjan, mais a acquis beaucoup des caractéristiques linguistiques sémites, y compris le aïn guttural.

Au début du XXe siècle, les Juhuro utilisèrent l'écriture hébraïque (et donc l'alphabet hébreu), puis l'alphabet latin, pour utiliser à partir de 1920 l'alphabet cyrillique russe.

Origine ethnique et histoire

On pense que les Juhuro-Tat habitent le Caucase depuis des lustres. Leurs lointains ancêtres viennent du Sud-Ouest de la Perse (Iran actuel). Ceci explique le fait que leur langue est le moyen-persan de l'ère Sassanide (224-650). L'écriture correspondante est le "Pahlavi", qui est une déformation du mot "parthe", du nom du peuple et de la civilisation du même nom du N-E de l'Iran (250 av. J.-C./226 ap. J.-C.).

Les "Juifs de la montagne / Juhuro" se sont établis en Albanie caucasienne au Ve siècle et VIe siècle et établirent des liens avec les populations du Daghestan voisin. Leur tradition indique qu'ils vivaient dans le Caucase oriental depuis -722.

Il y a plusieurs théories sur leur origine : l'une prétend que les Parthes et Sassanides ont installé là des colonies juives dans le Caucase pour prévenir les incursions de tribus nomades venant des steppes du Pont (Nord-Est de l'Asie Mineure, Turquie actuelle). L'autre soutient la thèse de Tats convertis au judaïsme (et inversement que les Tats musulmans actuels… sont d'anciens juifs Tat convertis). Une autre enfin évoque une ascendance Khazar, assez improbable d'ailleurs car installés au Caucase bien avant le royaume Khazar. Mais une alliance avec le Khanat Khazar n'eût pas été improbable et ils ont pu accueillir des juifs Khazar après la chute de ce royaume Khazar entre les Xe siècle et XIe siècle. Ces juifs descendirent des montagnes vers les plaines côtières entre le XVIIIe siècle et le XIXe siècle mais gardèrent ce nom de « Juifs des montagnes ». Dans les villages (aouls, terme Tatar désignant un village fortifié du Daghestan), ils avaient un quartier bien à eux, ainsi que dans les villes. Ils adoptèrent la tenue vestimentaire des montagnards mais conservèrent les rites et codes religieux juifs. Alors qu'ailleurs en Asie centrale on leur interdisait de posséder ou cultiver la terre, ici et au XIXe siècle ils étaient fermiers, cultivateurs, céréaliers… La culture du riz était leur plus vieille tradition mais ils élevaient aussi le ver à soie et cultivaient le tabac et la vigne. Juifs et Arméniens voisins pratiquaient cette culture de la vigne, interdite aux musulmans par leur religion. C'étaient aussi de bons tanneurs: le tannage était leur 3e activité après l'agriculture et la culture vivrière. Dans les villes ils pratiquaient le commerce et l'artisanat.

À l'époque soviétique, on les autorisait à perpétuer leurs activités économiques, quoique à l'intérieur de structures collectives de type kolkhoze .Cependant ils vivent actuellement côte à côte avec les autres groupes ethniques. Avant l'ère soviétique, les enfants (garçons seulement) étaient scolarisés à la synagogue. Puis apparurent de nouvelles écoles élémentaires, où l'enseignement était dispensé en tat jusqu'au début de la Seconde Guerre mondiale. Le premier journal en langue juhuro (Zakhmetkhech : "les Travailleurs") parut en 1928. Après la guerre, le russe était la langue unique pour l'enseignement au Daghestan et le journal cessa de paraître. Néanmoins, les intellectuels juifs sont toujours très actifs sur la scène culturelle du Daghestan (acteurs, écrivains, poètes…).

Liens externes

* Michel Tendil, La tribu perdue des Juifs du Caucase [archive], Caucaz.com, 18 juin 2007
* (en) "Report for Tats" [archive] — Ethnologue (consulté le 8 juin 2006)
http://fr.wikipedia.org/wiki/Juifs_des_montagnes
http://snipurl.com/73dt7


Este evident că Lazăr Șeineanu știa ceva despre existența unei asemenea populații de evrei de munte din zona caucaziană, de vreme de pomenește de alt nume pe care și-l dădeau aceștia, yehud, dar nu știa că printre etnonimele folosite de aceștia se afla și acela de ciufut, evident fără nici un sens peiorativ. Ar fi fost anormal ca aceste populații să se autodisprețuiască. Ciufut nu a fost de la început o poreclă ci numele unei neam cu care românii (păstorii?) au fost în contact fără îndoială demult.

luni, 1 decembrie 2008

Comentariu la un mister. Culianu publică în România după 1985

Extrag un fragment dintr-un studiul Isabelei Vasiliu-Scraba, intitulat Lichidarea lui Mircea Eliade prin tertipuri sau Adevărul (cel mai plauzibil) despre viaţa si opera lui I.P. Culianu.

In interviul luat la Chicago de Gabriela Adameşteanu, Culianu menţionează că "a predat în Italia în primăvară" (12), si că [în 1991] ar veni în România să-şi vadă mama, dar că "pretextul o să fie un congres". Rămâne însă un mister de ce G. Adameşteanu a publicat interviul din 1990 abia în nr.13 din 5 mai 1991. In istoria sa literară apărută în 2001, Marian Popa scria la capitolul Culianu de «auto-deconspirarea» acestuia, după publicarea articolului Avers si revers în istorie. Cîteva reflecţii cvasi-epistemologice despre opera lui Mircea Eliade, în ţara din care fugise (v. Revista de istorie si teorie literară, nr.2-3, 1986, pp.127-136). Cum bine se ştie, cei rămaşi peste graniţă fără voie de la stăpânire, erau scoşi din cultura română. Or, articolul lui Culianu din 1986 nu numai că a fost publicat, dar a fost si mediatizat printr-un comentariu în 1988 în revista Echinox. Autor era Sorin Antohi, care în 2006 a recunoscut că a fost omul Securităţii si că nu are gradul universitar de doctor, după cum a pretins (v. Revista 22, 12 aug. 2008).

http://www.geocities.com/isabelavs/Articole/BiobibliografiaCulianu6.htm

In perioada respectivă lucram încă în redacția revistei Vatra din Târgu Mureș. Avusesem un schimb de scrisori cu I. P. Culianu, eseistul îmi trimisese o revistă editată la Paris, La Nouvelle Acropole, cu un text al său despre utopie, îi cerusem colaborarea pentru Vatra. După informațiile mele obținute probabil de la Dan Petrescu, Culianu nu avea statut de refugiat în Olanda. Probabil că pînă la o anumită data, care se poate afla, nici nu colaborase la Europa liberă. Nu aveam de ce să evit solicitarea unei colaborări. Dar eu însumi eram supravegheat de Securitate, mi se reproșase în redacție că încerc să public transfugi. Eram în conflict deschis cu unii dintre colegii mei pe care îi acuzam de conformism și de manevre politice dilatorii.
Așa că, articolul trimis de Culianu, din Olanda, spre publicare în Vatra a căzut prost. Nu numai că a fost respins de Direcția publicații a Consiliului culturii și educației socialiste, noua denumire a cenzurii presei culturale, dar a servit și pentru a mi se face un proces de intenții. Rămâne să se stabilească o cronologie precisă pentru a vedea când a fost predat spre publicare, la o revistă cu apariții rare, textul semnat de Culianu, la care face trimitere Isabela Vasiliu-Scraba, și care este explicația
publicării și cenzurării aproape concomitente a numelui lui Culianu în presa reseristă, dacă există o explicație - alta decât simpla incoerență instituțională (observată adesea de mine în practica redacțională) sau eventual periodicitatea (lunar sau trimestrial), amplasamentul (provincie sau capitală). Fiindcă toți acești factori au determinat chipul real al presei culturale românești în perioada finală a național-comunismului. Asta nu exclude însă filiera despre care scrie IVS. Ar fi de verificat poate și corespondența lui Adrian Marino, din fondul donat la Biblioteca Universitară din Cluj.
notă în lucru-
Dan Culcer

duminică, 30 noiembrie 2008

Mariuca Dumitru. Internet, revolta, diversiune

Doamne !!! Nici nu stiti ce noroc avem cu internetul !
Este singurul mod in care ne putem exprima (sub diverse forme, blamate de unii, aprobate de altii !)

Cati dintre dumneavoastra ati auzit de petitia Pro Goma… stiti cate semnaturi s-au strans ??? 283 ? ! ? Din cati ??? Sau cati au fost la miting ? 100-120…
Desigur, Paul Goma este un "antisemit" (citez din mai marii ganditori ai tarii !) pai da… ca mai importanti sunt evreii in tara româneasca decat eroii, decat familiile victimelor, decat rahatul asta de comunism care a "indobitocit" o tara intreaga ! Sincer, n-am nimic cu evreii dar cand vad ca de 20 ani ne tot aburesc ca nu gasesc comunistii, ca nu gasesc securistii dar antisemistii, golanii, fascistii ii gasesc imediat. Mai nou se zice ca acele dosare nu pot dovedi adevarul, pentru ca se pare ca au fost " falsificate… hai ca asta e tare !

Cati dintre dumneavoastra i-au sustinut pe revolutionarii din Brasov din 1987 ?


Cati dintre dumneavoastra ati auzit de petitiile, articole scrise, marturii impotriva comunismului sau securitatii ? Nici nu aveti cum sa auziti pentru ca asteptati mereu informatiile servite pe tava, de mass-media… daca vei cauta singur adevarul, vei avea surpriza sa auzi si sa aflati multe !!! Nu veti gasi mai nimic in presa ! Pentru ca presa de azi este, ea insasi, nimic !

Stiti ceva ? !

De fapt nici nu a existat securitatea ! Cei care au murit si-au scos singuri unghiile, si-au facut singuri dosare de urmarire, s-au autoexpulzat din tara !

Parca asa mai merge ! Asa le trebuie la aia care au luptat cu comunismul ! De ce n-au acceptat sa-si toarne familia, vecinii, copiii !

De ce n-au vrut sa se trezeasca la 3 dimineata sa ia 100 g de pui ? De ce n-au fost fruntasi ca primeau un apartament de la Ceausescu ? ! Ce au acum cu Iliescu cand Basescu este de vina… ? ! Ce au cu Stanculescu, saracu, ca e bolnav, sufera in inchisoare, nu mai are icre negre, cand Ceausescu a fost de vina ? !

Si profesorii astia ce vor ? Vor sa faca educatie ? Mai bine batem un profesor decat sa-l prindem pe Iliescu si sa-l bagam la racoare ! Pai chiar nu inteleg ca e criza mondiala ! ? Ce vreti sa va de Tariceanu din conturile lui bani ? Sau din ale lui Hrebenciuc ? Sau ale lui Voiculescu ? Sau ale lui Patriciu ? Pai stiti voi cat au muncit ei sa ii stranga ? !
Ce ne intereseaza cine candideaza oricum nu-i votam ! Nu avem pe nimeni… ca aia desteptii asteapta sa le dea Basescu cetatenia inapoi ! Dar ce e prost sa le dea ca vb aia top dosarul in emisiunea Sinteza zilei pe antena 3 si s-a terminat cu dl Amiral !


Iar mass-media cati ziaristi cinstiti, cata lumina, ce spirit ! Ce au luptat ei inainte de 1989 pe holurile din « Scanteia » ! Si Hurezan, Dinescu si Plesu ce lupta ei cu Iliescu, cu Basescu, cu Tariceanu, cu Voiculescu !!! Si ce cumpara lumea ziare… ca poate castiga la concurs un Logan – de 70 000 euro - si apoi citesc in fata blocului : … Bravo domne, uite ce tare e asta ! « Ce-i face lui Basescu, ce tupeu are el sa aleaga el un prim-ministru… Unde e flota bai cheliosule ? Uite : Iliescu cica e comunist… eee… da pagina ca s-a mai scris de asta… parca nu sunt toti… Ce tupeu au astia de la DNA sa-l ia pe Piturca ! Si pe Becali ! »


De ce sa scrie despre Paul Goma, sau Grigore Culian… sau Ioan Rosca, Aurel Marinescu… sau « Regizorul », cersetorul din Pasajul Piata Universitatii (caruia i-a murit sotia si copilul la revolutie) sau despre un Gheorghe Ursu., batut si omorat de securitate, sau despre un fost detinut care a fost schinguit de un securist cu care se judeca de 20 de ani (vezi Ristea Priboi)


Pai ce e de facut ? !


1. Hai sa iesim in strada… hai… revolutie, ii mancam, ii rupem… cati credeti ca au venit ? ! 7… pitici… (cu tot cu Alba ca Zapada), mai multi au fost politistii care au « curatat » repede zona… » ca doar primarul nu ti-a dat autorizatie sa deschizi gura. Vrei miting ? Du-te in parc ca sunt si aia de la Psd, si Pd, si Pnl… si te alegi cu o sacosa… si, daca ai noroc, iese cu bataie… si dai in tataia Psd-ist, dai in filozoful Pnl-ist, dai in unul de la Pd, ca nu e nici cu aia, nici cu aia… si vine si politia, si o luati si de la ei… si la stiri o sa dea ce gagic are Raduleasca !!! Iar Cristoiu va plange pentru voi ca sunteti victimele lui Basescu, ca nu iubeste evreii si ca Vadim era prietenul lui si ca… despre ce vorbeam ? A… de revolutie… Mai vreti la miting ? ! ?

2. Atunci sa boicotam alegerile !!! Cum ? ! ? Nu mergem la vot ! Pai si televizorul care l-am primit ? ! Lasa, maa, ce crezi ca sta sa verifice cineva daca ai votat ? ! Si asa n-ai pe cine sa votezi ! Toti sunt corupti ! Si maica-ta, si bunica-ta si copilul tau, care inca nu e conceput… asa ca de ce sa votezi ? !
Apoi ceilalti : « este nedemocratic sa nu mergem la vot ! » « Romanul trebuie sa voteze ca doar asa putem infrange comunismul ! » pe bune ? ! nu mai bine te informezi pe cine votezi ? si stai… si te uiti pe geam… poate apare vreun candidat… sa stai de vb, sa vezi ce zice… si apare si zice, si zice si dati din cap si, uite-l si pe nea Ion, asta era cu Psd-ul, ce naiba vrea… si apuci sa intrebi : cat aveti ceasul ? si incepe : pai Psd-ul e de vina, ca e legea de la ei, si ca tariceanu a dat o ordonanta… sar ceilalti : Hai domne ca si Pd-ul a fost cu Tariceanu si cu Iliescu… ati votat toti legea cu salariile… si te desparti de grup, suparat ca nu ai aflat cat e ceasul… desi ai unul la mana ! E clar pe asta nu-l votezi ! poate mai apare vreunul… apare la televizor si aflii in sfarsit : e 17 ! Te uiti la ceasul tau… al tau e 10… suni in direct : « domnule, am o intrebare – cat aveti ceasul ? », iti raspunde « Este o intrebare electorala dar am sa va raspund, desi e clar ca sustineti Pd-ul… este clar ca e 17 desi ei sustin ca e 16, fac o confuzie, nu poate sa fie 16 in conditiile crizei actuale, mondiale… ». ok… asa o fi… mai ai o sansa… trimiti un mail la Nasu (pe B1 Tv) urmaresti emisiunea… » Stimati prieteni : in seara aceasta va voi demonstra cum ne mint toti… ba ca e 17, ba ca e 16… veti vedea adevarul, pe care nu l-a vazut nimeni de 20 ani (sau 70) uitati-va toti… ESTE 14 ! Ne mint cu ceasurile ! Ceasuri frantuzesti ca ale noastre le-au vandut ». si te uiti iar la ceas… e 10… incerc pe un Forum… primesc un raspuns : « Du-te ma cu ceasul tau cu tot ! Ce conteaza cat e ceasul ? Ce faci tu pe filozoful cu noi ! Du-te-n p… mea ! Esti smecher ? Comunistule… du-te si pupa-l pe Iliescu… » apoi alt raspuns : « Stimate X, desi unii nu au 7 ani de acasa, vezi cel de mai sus, este Clar ca aceasta este Romania, plina de golani, fascisti, drogati si nu vom afla niciodata cat e ceasul, pentru ca adevarul este la cei care au puterea… ». si, cand crezi ca totul s-a sfarsit, primesti un mail » Bravo ! Te sustin ! E ora 10 ! Nu distrugeti tara ! Luptam impreuna ! ». esti fericit… in sfarsit e cineva care gandeste la fel… si intrebi… : de unde esti ? « Din America ! E ora10 ! » (?)


-Sfarsit partea 1-

Mariuca Dumitru
(viitor ziarist, viitor scriitor, viitor dascal, viitor presedinte…
viitor – fost !)


PS. Dedicatie dlui Paul Goma :
« Cu tot respectul si toata admiratia, as vrea sa va provoc la un pariu :
Daca gasesc 10001 tineri care gandesc si care au curaj (atentie, nu muschi !), va mutati in Romania ?
Daca pierd venim noi la dumneavoastra.
Si inca ceva : 1977 a fost, intr-adevar, un an insemnat… anul nasterii mele !

Interviu pentru Europa Libera. Note.

La sosirea mea în Franța, în octombrie 1987, Monica Lovinescu, pe care o cunoșteam din anterioare călătorii occidentalicești, mi-a solicitat pentru Europa Liberă, interviul ritual pe teme De ce ați ales libertatea ?, reluare titlului cărții lui Victor Kravcenco, din 1946, I Chose Freedom, tradusă în franceză de Editura Self în 1947, sub titlul J'ai choisi la liberté.
O astfel de abordare a discuției, cu un exilat la început de drum, mi se păruse atunci și de atunci indecentă. De aceea i-am spus distinsei ziariste că nu pot răspunde la această întrebare, fiindcă nu am ales libertatea, nu am avut nici o alegere, am fugit din fața fricii, terorii și nu cred că în Franța voi găsi libertatea, diferența fiind în natura și proximitatea presiunii resimțite din partea controlului.
Dealtfel, nu aveam obraznicia de a da lecții de curaj celor din țară, fiind eu la adăpost, relativ desigur.
Așa că am propus să reluăm discuția după un timp, când voi fi avut ceva de povestit despre peripețiile inserției, integrării.
Lucrul s-a întâmplat la aproape doi ani de la sosire.
Cum detest improvizațiile, am scris practic răspunsurile la întrebările nepuse ale ziaristei, dar textul dactilografiat nu s-a păstrat integral și nu știu dacă inregistrările se mai află în arhiva sosnoră a postului de radio, cîtă s-a păstrat la Praga.

Pentru orice eventualitate, date fiind natura și mesajul textului redactat, îl transcriu după dactilograma care se va depune în Fondul Dan Culcer, păstrat de INMER ( Institutul pentru Memoria Exilului Românesc), la București.

Iată notele pentru interviu. Deși m-am străduit să le urmez, să ascund faptul că le citesc, am improvizat probabil la microfonul de pe avenue Rapp, unde se afla studioul parizian al Free Europe, așă că eventuala înregistrare sonoră poate fi diferită.


Am sosit în Franța acum un an și șapte luni. Primele luni au fost destul de grele pentru că expatrierea implică un șoc existențial care nu e ușoir de suportat chiar dacă, în anumityă măsură, noul mediu își este cunoscut. O cunoaștere pînă la urmă dovedită ca superficială, întrucât regulile de comportament în cotidian diferă în funcție de starea de turist sau de căutător de lucru. Iar ca intelectual, ca scriitor sau ziarist, găsirea unei munci adecvate calificării tale, fără să fie imposibilă, nu e totuși la îndemână.
Am urmărit deci mai multe piste : cercetarea științifică, ziaristica în zona ei tehnic-redacțională, (realuarea) carierei universitare.
(Va urma.)