luni, 10 martie 2008

Scrisoare primită de la Maria Culcer. 29 octombrie 1986

[carte postala cu Pantheonul, Paris, scris cerneală neagră]

29 octombrie 1986, Paris

Dragă Dan,
Cum clădirea
aceasta este f. aproape de Sorbona, unde sunt studentă întârziată (vai!) am ales C.P. pentru ca să-ți scriu. Începând de azi stăm în Paris - printr-un concurs de împrejurări divine de care nici n-ai auzit, nici nu știam până acum două săptămâni. În orice caz, bunicii mi-au purtat un noroc imens. Sunt f. mândră (e un fel de-a zice) că m-am descurcat efectiv SINGURĂ, prin inițiativele și șarmul meu personal. De fapt mă simt un alt om. Nu am decât foarte puține legături cu femeia-unui-cutremur. Poate doar încăpățânarea de a-și ruma drumul, de a-și apăra puii. Sunt plină de calm, dornică de studiu, fără nimic casnic în mine. Îmi place să-mi fac prieteni, să umblu mult, să mă simt liberă. Acum că sunt copii în vacanță, umblpm împreună. Ei au două locuri preferate la les Halles-Beaubourg : un parc cu jocuri pt. copii, cu un animator care-i antrenează la jocuri (adulții nu au acces-intrare 2F) și o bibliotecă, exclusiv pt. copii, tot cu animatori, unde e raiul lor. Au un prieten care știe și românește (Filip G.). Mâine mergem la Sorbona unde eu am treabă, apoi la o expoziție de cristale la Jardin des Plantes. Voi avea foarte multă treabă cu examenul de maîtrise pe care îl voi da în acest an ca urmare a faptului că mi s-au echivalat studiile de sociologie-psihologie. Deocamdată stăm într-m soi de cămin, dar peste 10 zile, tot în cadrul acestei societăți de într-ajutorare, vom primi o locuință ceva mai bună pentru 6 luni. E f.f.greu să obții casă în Paris. Nici de lucru nu mi-am găsit încă, dar am promisiuni. E f. multă umblătură, trebuie să mă zbat zilnic, singură. Dar vreau să răzbesc. Prietenii au fost și sunt f. drăguți, dar în ei nu-am aflat ajutor mai deloc. (în afară de familia, fratele lui Françoise [Alain Paruit]). O să-ți scriu și despre amica mea Agniesse [pseudonim al Mariei, pe care convenisem a-l folosi pentru comunicări confidențiale, știind că ne este citită corespondența]și despre ce face Bernard [Dan], un amic de-al meu, dar mai încolo, când voi avea mai multe să-ți spun. Tu să-ți vezi de treabă, să nu fii supărat pe mine și să nu-ți faci griji că sunt majoră, vaccinată etc. Lupt.
Maria

[Nota editorului. Maria Culcer, n. M., scriitoare, fosta soție a destinatarului. Sub presiunea socială și politică resimțită ca insuportabilă, cuplul decisese în 1985 să emigreze și pregătise în taină o soluție care combina formele legale cu cele ilegale. Soția pretextase nevoia unui tratament în străinătate a bolii de ochi a fiului ei, T. P., născut dintr-o căsătorie anterioară cu C. P., critic literar și poet ieșean. Plecase, cu avionul în august 1986, la o zi după un cutremur resimțit la București, însoțită și de B. C., fiica minoră a lui Dan Culcer, dintr-o primă căsătorie cu Silvia Marcu. Dan C. și-a urmat soția folosind dreptul de reîntregire a familiei, în octombrie 1987. Ambii scriitori au obținut azil politic.]