duminică, 22 februarie 2015

Pregătiri de emigrare. O zi nebună

În vara lui 1987 am avut un program nebunesc, contra-cronometru, ca să reuşim, împreună cu fiica mea, Ioana, inventarul bibliotecii noastre pe fişe, vânzarea lucrurilor de prisos, pe care oricum nu aveam dreptul să le exportăm la plecarea în Franţa. Frecventam casa sculptorului Kolozsvari, fost student al Tatii la anatomie artistică, unde fumam, cu pletosul artist, o pipă, din tutunul preparat de el cu miere, care se usca pe dulap, şi îi admiram cuţitele finlandeze de pescar pe care şi le fabrica cu pasiune și talent, probabil pe fondul unor obsesii erotice.

Am găsit într-un caiet de jurnal, programul unei zile de vineri.
1. Telefon la Gogu Rădulescu. 
Mă zbăteam să obţin, la timp, plecarea pentru a putea înscrie copii la şcoală în Franţa, dar dosarul stagna pe undeva, iar banditul care îmi intentase un proces penal mă bloca sub acuza de a fi exportat sau vândut ilegal bunuri de patrimoniu naţional. Sfătuit de Mircea Iorgulescu, pus în legătură cu Z.Ornea, am ajuns să fiu primit de Gogu Demagogu, agent kagebist menţinut sub control de Nea Nicu. I-am dat un memoriu, un volum de critică cerut de el, cu dedicaţie (cât se poate de neutră). Nu mi-a promis nimic şi nu cred că voi avea timpul fizic înainte de moarte de a căuta documentele dosarului meu pe această temă, ca să aflu dacă Gogu Pintenogu a intervenit cu adevărat şi dacă presupusa intervenţie a avut efect.
2. Telefon Brumă. La Bucureşti.
Acest Brumă era specialistul în duplicarea şi autentificare legală a actelor de stare civilă, a diplomelor şi certificatelor de studii,  căci legea pe atunci nu nepermitea să plecăm cu actele originale. Acest brumă trebui să fi făcut avere mare. Reuşea să livreze documentele rapid, în 24 de ore, contra unei sume importante (din păcate am uitat suma exactă) Modul în care s-a realizat tranzacţia merită să fie povestit separat. Doar atât acum. I-am dat acestui necunoscut în mână toate actele noastre orginale. Nu aveam decât un număr de telefon. A venit cu o maşină: m-a îmbarcat, a făcut o tură în jurul clădirii Bibliotecii Metropolitane actuale, mi-a luat actele şi a zis că ne vedem a doua zi la aceiaşi oră. A doua zi a întârziat. Vă las pentru meoment să imaginaţi care erau gândurile mele. Am ajuns repede la concluzia că individul făcea trafic de documente originale. A sosit, i-am dat banii, am luata actele tot în maşină, nu l-am mai văzut niciodată. Era un adevărat profesionsit al traficului de autentificări, cu reţele pînă la nivelul Ministerului Justiţiei, unde se bătea ştampila ultimă.
3. Dosar LOCATIV. 
Era vorba de vânzarea obligatorie la Stat a partamentului nostru de patru camere, moştenit de la părinţi. contra unei sume stabilită după reguli speciale de acest Oficiu locativ al Primăriei. Inginerul Turzo era responsabilul Oficiului.
4. La Bibliotecă. 
Pentru a obţine dovada donaţiei mele, forţată şi ea, dar măcar spre binele comun. Aşa a ajuns în patrimoniul bibliotecii judeţene Poetica lui Timotei Cipariu cu autograful fostului posesor, poetul Mihai Eminescu.
5. Chitanţă scânduri. Nu mai ştiu despre ce a fost vorba.
6. Ora 14, Fizioterapie. 
Avem dureri articulare şi mă tratam înainte de plecare.
7. Bocanci schiuri pentru copii. Haină Ioana, Haină Maria. Pulover croşetet de mână la comandă. Pulover pe corp. Nr.44 Csotum de stofă verde nu foarte deschis, gri, negru (toamnă, iarnă). Haină treisferturi cu vatelină, neagră, verde, gri, Blană.
8. Dan Costum la strîmtat. 
Pierdusem peste 10 kilograme în această perioadă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu