Reamintindu-mi că formula „obsedantul
deceniu” a apărut la Marin Preda în rubrica sa permanentă din
Luceafărul (seria Eugen Barbu—1970) am căutat în dosarele arhivei cenzurii, DGPT, 1970 notele lectorului.
În nr. 23/1970, articolul
lui Marin Preda se intitulează chiar «Obsedantul deceniu». Iată cum
este prezentată substanța textului de către cenzorul care
motivează eliminarea unui pasaj foarte interesant. « Marin Preda
respinge ideea existenței unui hiatus, motivându-și poziția prin
faptul că acești ani au fost anii în care s-au format scriitorii
de prestigiu ai literaturii noastre și au apărut opere solide. Dacă
ideea este totuși mult discutată, după părerea sa „ideea unui
hiatus subînțelege mai degrabă o ideea politică”. În
continuarea, Marin Preda, demonstrează că literatura acelor ani
—literatura angajată— a oglindit dezideratele politice ale
vremii, că ea nu putea și n-avea voie să nu fie prezentă în acea
realitate : „Faptul că acum ideile care obsedează timpul nostru
nu găsesc, la unii scriitori, ecoul direct și uneori indirect, nu
înseamnă că ele nu există și nu înseamnă că, dacă în
deceniul trecut ele intrau în operă prin presiunea unei mode
agresive, nu erau mai puțin adevărate”. Marin Preda constată că una din ideile care au obsedat lumea literară a acelor ani, a fost
ideea luptei de clasă. Arătând că mulți scriitori și-au pus în
mod dramatic întrebarea dacă această idee e adevărată,
scriitorul ajunge la concluzia că ațâțarea din afară a luptei de
clasă a avut urmări tragice. În sprijinul acestei afirmații el
spunea : „ ... să fi pus Marx mâna pe sapă o viață întreagă
și să-i fi curs și lui sudoarea sub soarele câmpiei și să
constate că nu a schimbat nimic din natură și nici pe sine și mă
îndoiesc că ar fi emis această cugetare, strălucită prin
puterea ei de sinteză, dar greu de descoperit în fragmentele
realității... Pus într-un asemenea vulcan de dezlănțuire a psihologiilor sociale, când noțiunile morale se turburaseră, când
la școală unii copii erau învățați să urască, predându-li-se
un cod al moralei răsturnat, scriitorul nu putea să facă decât un
singur lucru : să creadă, după conceptul lui Hegel, că ceea ce e
real e și rațional.” S-a cerut aviz. Articolul a apărut în
numărul următor al revistei cu modificări în paragrafele citate.»
Curajul calm al scriitorului s-a mai manifestat tot astfel și în romane. Se vede cum și din ce perspectivă gândea Marin Preda. Nega dogma luptei de clasă din perspectiva unui țăran. Propunea deja atunci revenirea la morala creștină a iubirii, față de care morala urii era un cod răsturnat.
Cenzorul trăia poate un delir de putere. Tăia proza lui Marin Preda
cum îl tăia pe el capul.
Comentarii
Trimiteți un comentariu