miercuri, 15 mai 2013

Demesianizarea comunismului este posibilă? Și dacă da, devine comunismul o ideologie umanistă?

Am republicat în blogul meu Asymetria-Antiacvarium un interviu cu Domenico Losurdo, «filosof comunist» italian viu. Să fii filosof și comunist înseamnă pentru mine o contradicție în termeni. Să observăm cu câtă grație tace Domenico Losurdo despre teroarea comunistă, în vreme ce demonstrează argumentat că societatea americană a fost și este una rasistă, bazată pe o morală a unui popor de stăpâni. O contradicție antagonistă. Fiindcă orice ideologie de acest tip, ca și de tip contrar, limitează libertatea de gândire. Iar comunismul este o ideologie, nu o filosofie. Ca și liberalismul, un universalism care ignoră sau speră că pot fi ignorate, șterse prin lege, decret, prin forță deci, particularismele. O speranță absurdă.

« Dans d’autres livres, j’ai parlé de la nécessité de la « démessianisation » du programme communiste. Après la Révolution d’octobre, un grand philosophe allemand, Ernst Bloch, qui, dans la première édition de son livre Esprit de l’utopie, affirme que les Soviets vont transformer le pouvoir en amour. C’est le messianisme. Il n’y a plus de contradiction. Dans la deuxième édition, il l’a effacé. Le problème n’est pas le transformation du pouvoir en amour.
La société post-capitaliste ne sera pas l’amour universel, comme l’a pensé un moment Bloch. Ce sera une société où il n’y aura plus de contradiction antagoniste. Nous avons besoin de penser une émancipation radicale, mais qui n’est pas la fin de l’histoire.»
Demesianizarea comunismului ar fi deci, după Losurdo, soluția comunistă viabilă.

Speranța posibilității unei societăți fără contradicții antagoniste, cum zice autorul, este probabil naivă. Dar fără speranță într-o lume mai bună a cărei realizare să depindă de oameni, melancolia, paralizia și moartea spirituală ne pândesc. Deci, să sperăm chiar dacă e absurd. Nu în numele unor universalisme comuniste sau capitaliste/liberaliste, care sunt invenții împământenite pe teritorii supuse terorii, ci în numele unei societăți organice crescută din nevoile și realizările unor particularisme aflate în relații de interdependență, deci de pace obligatorie pentru asigurarea supraviețuirii fiecăruia. Pentru evitarea sau amânarea apocalipsei. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu