Nu reiau informațiile privind activitatea comercialo-monitorizantă a acestui evreu, originar din România, revenit să facă afaceri în România. Glasul pământului, desigur. S-au scris deja destule. Nu pot verifica aceste informații, le tratez sub beneficiu de inventar. Are dreptul să facă comerț, dacă respectă legea română. Probabil că afacerile merg mai puțin bine, devreme ce are timp să monitorizeze.
Problema definițiilor și informațiilor din dicționare și enciclopedii este veche. Pe vremuri, intelectualii românii se plângeau și, întrucât nimic nu s-a schimbat, se pot plânge mereu, că nimeni nu-i ascultă, că prezențele românești în enciclopedii străine sunt firave și articolele conțin greșeli jenante.
Dar nu am auzit ca românii să fi cerut schimbarea definițiilor într-un dicționar. Ar fi fost stupid.
Cred că nici aici nu e vorba de modificarea unei definiții, ci de introducerea unui sens suplimentar. Ceea ce este logic. În unele contexte, în mod normal, doar în unele contexte, expresia «jidan» are o încărcătură neplăcută pentru un evreu și este folosită de un român ca o caracterizare negativă.
Cuvântul jidan are cel puțin patru sensuri în limba română. Cel mai vechi este cel care e atestat în documente istorice ca echivalent pentru uriași. Este și cel mai puțin cunoscut.
L-am folosit într-un poem și un poet israelian originar din România, căruia i-am trimis cartea, a fost șocat din principiu, că am folosit cuvântul jidan, deși în context era clar că scriam despre tatăl meu, văzut de mine, copil, ca un uriaș.
Plecarea în vilegiatură
(Poem de zile mari)
«Ne-am urnit în fine. Mama făcuse prăjituri cu nucă
Si învălea puiul pané într-un stergar de cînepă.
Tata, greoi ca un jidov, strămoş uriaş al pămîntenilor,
punea sticla cu vin alb aburind, abia scoasă din frigider,
în cutia blindată printre bucăţi de gheaţă sfărîmată.
Depozitul de sub coasta dealului, întunecat
o păstra în rumeguş - să absorbă umiditatea
şi căldura şi sîngele, ce frig siberian!
Am intrat în cutia blindată, cu patru roţi,
roşie ca şi drapelul revoluţiei din noiembrie,
ca un buchet de maci însîngeraţi.
Unchiul Gheorghe, sfîntul, fratele Tatei, conducea maşineria,
cu ghidonul în drepta, ocazie cumpărată de la un fost coleg
de politechnică, întors după zece ani din exil,
scrîntit şi bărbos ca un scoţian ce şi-a pierdut briciul la barbut.
Dragul meu unchi, fost un pic sifilitic, tratat cu Salvarzan,
era unicul posesor de permis de conducere, în familie a ajuns un mic şef.
Pensionar de la Mine, învăţase scoţiana, la radio bibisi,
Şi plătea regulat amende la Unitatea specială de control,
pedeapsă pentru ascultarea unui post de radio duşmănos.
Toţi aveam vîrste diferite, în acelaşi timp copii, pensionari, sugaci şi senili,
lucrători şi lucrătoare, cu state de plată vechi, casnici şi casnice.
Era o brambureală şi o udeală sinistră, adică de stînga,
Eram fericit împreună cu toţi ai mei, plecaţi în vilegiatură, fară griji.
Când, Bum! brusc toate s-au oprit. Ce-i?
Conducătorul unchi avea cutia craniană încrustată în parbriz,
un bostan într-o vază Tiffany sau un chilimbar sfărmat de un elefant.
Uriaşul meu Tată zîmbea tîmp şi încerca să iasă din carcasă.
Mama ţinea în braţe ştergarul de cînepă însîngerat
ca un drapel acoperind Eroul vieţii sale, şi încerca să vorbească cu gura ştirbă,
fără dinţii din faţă, retezaţi de bara de direcţie, mereu schimbătoare.
Ciclop cu un ochi în palmă, am rămas singurul privitor pînă la urmă.
Mai toţi închiseseră ochii, motorul clocotea, radioul transmitea
un discurs antologic al Conducătorului Iubit.
Temperatura patriotismului ajunsese insuportabilă,
atît de intensa încît am ars împreună, apăraţi de blindajul
maşinii roşii, sau poate galbenă, sau chiar albastră,
care ne-a salvat atîta vreme. Iar fumul cărnii noastre s-a urcat la cer.
Protest cu cauciucuri arse. Jertfa era primită. Neamule!»
Referințele mele la un dicționar al limbii române redactat de un lingvist evreu, Lazăr Șeineanu, ca argument pentru sensul respectiv, care nu-i era cunoscut amicului, nu par să-i fost de folos. Deși, ca ungarofon, amicul, știa că evreii sunt numiți de unguri, zsido, ceea ce zice același lucru. Iar în maghiară acest cuvânt este folosit de evrei când vorbesc despre ei. Studiile de istorie sau demografie scrise de evrei unguri conțin acest cuvânt și nimeni nu protestează.
Sensul unui cuvânt se modifică, depinde de context. Nici un cuvânt nu este pejorativ în sine. «Broscar» înseamnă vânător de broaște dar și mâncător de broaște, și are sens pejorativ doar în contextul în care vrem să-i dăm un sens peiorativ, vorbind despre italieni sau francezi, ca mâncători de broaște, disprețuiți de cei pentru care broaștele nu ar fi comestibile.
Ne aflăm în cazul unei cereri care poate fi studiată și eventual acceptată de lingviști, doar dacă este vorba de a adăuga un sens suplimentar în dicționar, specific, despre folosirea cuvântului și cu sens pejorativ, dar nu doar cu sens pejorativ. Dar asta nu înseamnă că practicile lingvistice se vor schimba doar fiindcă MMK a cerut ceva.
Ignoranța acestuia privitoare la fenomenele lingvistice, cutezanța teroristă, obrăznicia celui care a formulat imperativ cererea, se manifestă aici în toată splendoarea lor.
Marco Maximilian Katz speră oare că se vor găsi turnători care să raporteze despre utilizarea expresiei «jidan», combinată cu sau fără vreun epitet mai mult decît pejorativ, în sens tradițional? Speră deci MMK că nu vor mai exista inși care să cuteze să folosească un cuvânt care, în alte limbi, există de-asemenea, cu sau fără sens negativ, și că inițiativa sa ar avea efecte mondiale, ca să nu zic universale, prin interzicerea sa, derivată din impunerea sensului pejorativ, ca unic sens acceptat?
Ne aflăm în situația de după război, când expresia era interzisă de comuniști, fiindcă erau protejați evreii de partid, din partidul de evrei, de orice jignire.
Când, prin 1955, în clasa în care mă școleam la Cluj, evreul Corpus a fost «jidănit» de un coleg, în cadrul unui conflict care nu avusese nici o referință ideologică sau rasială, —eram martor de la început—, colegul nostru a reacționat violent și cu totală îndreptățire : fusese tratat astfel cu intenția de jignire. Lovitura cu piciorul dată de Corpus în testicolele colegului era o reacție care putea să ducă la estropierea colegului sau chiar la moartea lui. Acesta a căzut chircit pe podeau unsă cu motorină. A fost apoi transportat la spital. În condiții normale, o anchetă ar fi trebuit să urmeze, pentru a stabili dacă sănătatea celui căzut a suferit, dacă exista un raport de proporționalitatea între jignirea verbală adusă lui Corpus și lovitura periculoasă aplicată de acesta celui care îl jignise.
Situația a fost însă mușamalizată. Spre onoarea lui Corpus, acesta s-a simțit satisfăcut și nici el, nici părințiii lui nu au depus o plângere la partid sau la Securitate, pentru antisemitism. Cel puțin, după știința mea. Viața celui căzut, cu coaiele strivite, ar fi putut deveni un infern, după o pâră atât de gravă la Secu. În acea epocă așa se lucra, uneori. Nu cred că ne-am putea întoarce acolo. MMK nu trebuie să se iluzioneze.
Mă întreb, dat fiind faptul că DEX este obligat să citeze un text pentru a ilustra contextul pejorativ, exemplar, din ce operă se va extrage fragmentul? Sau se va evita exemplul ca să nu fie acuzați autorii de difuzarea unor texte antisemite?
Dan Culcer
P.S. Un colaborator israelit originar din România, al revistei Asymetria, credea că nuvela lui Caragiale, O făclie de Paște, ar fi un text antisemit. Sper să-și fi schimbat opinia, după o relectură.
Evreii cer Academiei Române schimbarea definiţiei cuvântului “jidan” din DEX
8 august 2011 – 17:50
Problema definițiilor și informațiilor din dicționare și enciclopedii este veche. Pe vremuri, intelectualii românii se plângeau și, întrucât nimic nu s-a schimbat, se pot plânge mereu, că nimeni nu-i ascultă, că prezențele românești în enciclopedii străine sunt firave și articolele conțin greșeli jenante.
Dar nu am auzit ca românii să fi cerut schimbarea definițiilor într-un dicționar. Ar fi fost stupid.
Cred că nici aici nu e vorba de modificarea unei definiții, ci de introducerea unui sens suplimentar. Ceea ce este logic. În unele contexte, în mod normal, doar în unele contexte, expresia «jidan» are o încărcătură neplăcută pentru un evreu și este folosită de un român ca o caracterizare negativă.
Cuvântul jidan are cel puțin patru sensuri în limba română. Cel mai vechi este cel care e atestat în documente istorice ca echivalent pentru uriași. Este și cel mai puțin cunoscut.
L-am folosit într-un poem și un poet israelian originar din România, căruia i-am trimis cartea, a fost șocat din principiu, că am folosit cuvântul jidan, deși în context era clar că scriam despre tatăl meu, văzut de mine, copil, ca un uriaș.
Plecarea în vilegiatură
(Poem de zile mari)
«Ne-am urnit în fine. Mama făcuse prăjituri cu nucă
Si învălea puiul pané într-un stergar de cînepă.
Tata, greoi ca un jidov, strămoş uriaş al pămîntenilor,
punea sticla cu vin alb aburind, abia scoasă din frigider,
în cutia blindată printre bucăţi de gheaţă sfărîmată.
Depozitul de sub coasta dealului, întunecat
o păstra în rumeguş - să absorbă umiditatea
şi căldura şi sîngele, ce frig siberian!
Am intrat în cutia blindată, cu patru roţi,
roşie ca şi drapelul revoluţiei din noiembrie,
ca un buchet de maci însîngeraţi.
Unchiul Gheorghe, sfîntul, fratele Tatei, conducea maşineria,
cu ghidonul în drepta, ocazie cumpărată de la un fost coleg
de politechnică, întors după zece ani din exil,
scrîntit şi bărbos ca un scoţian ce şi-a pierdut briciul la barbut.
Dragul meu unchi, fost un pic sifilitic, tratat cu Salvarzan,
era unicul posesor de permis de conducere, în familie a ajuns un mic şef.
Pensionar de la Mine, învăţase scoţiana, la radio bibisi,
Şi plătea regulat amende la Unitatea specială de control,
pedeapsă pentru ascultarea unui post de radio duşmănos.
Toţi aveam vîrste diferite, în acelaşi timp copii, pensionari, sugaci şi senili,
lucrători şi lucrătoare, cu state de plată vechi, casnici şi casnice.
Era o brambureală şi o udeală sinistră, adică de stînga,
Eram fericit împreună cu toţi ai mei, plecaţi în vilegiatură, fară griji.
Când, Bum! brusc toate s-au oprit. Ce-i?
Conducătorul unchi avea cutia craniană încrustată în parbriz,
un bostan într-o vază Tiffany sau un chilimbar sfărmat de un elefant.
Uriaşul meu Tată zîmbea tîmp şi încerca să iasă din carcasă.
Mama ţinea în braţe ştergarul de cînepă însîngerat
ca un drapel acoperind Eroul vieţii sale, şi încerca să vorbească cu gura ştirbă,
fără dinţii din faţă, retezaţi de bara de direcţie, mereu schimbătoare.
Ciclop cu un ochi în palmă, am rămas singurul privitor pînă la urmă.
Mai toţi închiseseră ochii, motorul clocotea, radioul transmitea
un discurs antologic al Conducătorului Iubit.
Temperatura patriotismului ajunsese insuportabilă,
atît de intensa încît am ars împreună, apăraţi de blindajul
maşinii roşii, sau poate galbenă, sau chiar albastră,
care ne-a salvat atîta vreme. Iar fumul cărnii noastre s-a urcat la cer.
Protest cu cauciucuri arse. Jertfa era primită. Neamule!»
Referințele mele la un dicționar al limbii române redactat de un lingvist evreu, Lazăr Șeineanu, ca argument pentru sensul respectiv, care nu-i era cunoscut amicului, nu par să-i fost de folos. Deși, ca ungarofon, amicul, știa că evreii sunt numiți de unguri, zsido, ceea ce zice același lucru. Iar în maghiară acest cuvânt este folosit de evrei când vorbesc despre ei. Studiile de istorie sau demografie scrise de evrei unguri conțin acest cuvânt și nimeni nu protestează.
Sensul unui cuvânt se modifică, depinde de context. Nici un cuvânt nu este pejorativ în sine. «Broscar» înseamnă vânător de broaște dar și mâncător de broaște, și are sens pejorativ doar în contextul în care vrem să-i dăm un sens peiorativ, vorbind despre italieni sau francezi, ca mâncători de broaște, disprețuiți de cei pentru care broaștele nu ar fi comestibile.
Ne aflăm în cazul unei cereri care poate fi studiată și eventual acceptată de lingviști, doar dacă este vorba de a adăuga un sens suplimentar în dicționar, specific, despre folosirea cuvântului și cu sens pejorativ, dar nu doar cu sens pejorativ. Dar asta nu înseamnă că practicile lingvistice se vor schimba doar fiindcă MMK a cerut ceva.
Ignoranța acestuia privitoare la fenomenele lingvistice, cutezanța teroristă, obrăznicia celui care a formulat imperativ cererea, se manifestă aici în toată splendoarea lor.
Marco Maximilian Katz speră oare că se vor găsi turnători care să raporteze despre utilizarea expresiei «jidan», combinată cu sau fără vreun epitet mai mult decît pejorativ, în sens tradițional? Speră deci MMK că nu vor mai exista inși care să cuteze să folosească un cuvânt care, în alte limbi, există de-asemenea, cu sau fără sens negativ, și că inițiativa sa ar avea efecte mondiale, ca să nu zic universale, prin interzicerea sa, derivată din impunerea sensului pejorativ, ca unic sens acceptat?
Ne aflăm în situația de după război, când expresia era interzisă de comuniști, fiindcă erau protejați evreii de partid, din partidul de evrei, de orice jignire.
Când, prin 1955, în clasa în care mă școleam la Cluj, evreul Corpus a fost «jidănit» de un coleg, în cadrul unui conflict care nu avusese nici o referință ideologică sau rasială, —eram martor de la început—, colegul nostru a reacționat violent și cu totală îndreptățire : fusese tratat astfel cu intenția de jignire. Lovitura cu piciorul dată de Corpus în testicolele colegului era o reacție care putea să ducă la estropierea colegului sau chiar la moartea lui. Acesta a căzut chircit pe podeau unsă cu motorină. A fost apoi transportat la spital. În condiții normale, o anchetă ar fi trebuit să urmeze, pentru a stabili dacă sănătatea celui căzut a suferit, dacă exista un raport de proporționalitatea între jignirea verbală adusă lui Corpus și lovitura periculoasă aplicată de acesta celui care îl jignise.
Situația a fost însă mușamalizată. Spre onoarea lui Corpus, acesta s-a simțit satisfăcut și nici el, nici părințiii lui nu au depus o plângere la partid sau la Securitate, pentru antisemitism. Cel puțin, după știința mea. Viața celui căzut, cu coaiele strivite, ar fi putut deveni un infern, după o pâră atât de gravă la Secu. În acea epocă așa se lucra, uneori. Nu cred că ne-am putea întoarce acolo. MMK nu trebuie să se iluzioneze.
Mă întreb, dat fiind faptul că DEX este obligat să citeze un text pentru a ilustra contextul pejorativ, exemplar, din ce operă se va extrage fragmentul? Sau se va evita exemplul ca să nu fie acuzați autorii de difuzarea unor texte antisemite?
Dan Culcer
P.S. Un colaborator israelit originar din România, al revistei Asymetria, credea că nuvela lui Caragiale, O făclie de Paște, ar fi un text antisemit. Sper să-și fi schimbat opinia, după o relectură.
Evreii cer Academiei Române schimbarea definiţiei cuvântului “jidan” din DEX
8 august 2011 – 17:50
Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului, a solicitat Academiei Române să schimbe definiţia cuvântului “jidan” din dicţionar şi să specifice clar că este vorba de un cuvânt peiorativ.
“Academia Română a luat acest cuvânt anti-semit şi l-a transformat într-unul legitim. Dicţionarul precizează că termenul este unul colocvial, dar omite să spună că are înţelesuri profund anti-semite. Este cuvântul pe care îl auzeau evreii când erau urcaţi în trenurile morţii”, a declarat directorul Centrului, Maximilian Katz, pentru Associated Press.
Katz a adăugat că termenul este frecvent utilizat pe forumurile online ale publicaţiilor româneşti. “Asistăm la o drastică creştere a încercărilor de a arunca vina asupra evreilor pentru criza mondială, pe internet”, a spus Katz.
Acesta a adăugat că menţinerea sensului de “colocvial” al cuvântului poate genera confuzii, mai ales că mulţi români folosesc cuvântul “jidan”, chiar dacă nu sunt anti-semiţi.
Academia Română a mai primit în februarie o cerere similară din partea organizaţiilor de romi, care s-au plâns că la definiţia cuvântului “ţigan” din dicţionar este apare explicaţia “Epitet dat unei persoane cu apucături rele”.
Scrisoarea a fost trimisă şi preşedintelui Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, Csaba Ferenc Asztalos, care a declarat că cererea Centrului este întemeiată.
“Oamenii trebuie să înţeleagă cuvântul în sensul său real, care este peiorativ şi rasist, atât faţă de evrei, cât şi faţă de ţigani”, a declarat acesta.
Comentarii
Trimiteți un comentariu