Jules Verne, Castelul din Carpați, Victor Onișor și Alexandru Culcer.

 Pornind de la versiunea lui Victor Onișor a Castelului din Carpați, (unde traducătorul româniza toponimele francizate sau mascate de J. Verne) Alexandru Culcer a construit ipoteza unui contact direct cu România a marelui romanicer francez. A fost primul care a identificat sursa descrierilor peisajului românesc, prin intermediul lecturii din Elisee Reclus și a studierii unor fotografii făcut de un fotograf din Cluj, pe nume  Horvath, a ruinelor castelului Colț , fostă proprietate a familiei de nobili Cândea, maghiarizată Kendeffy.
Ipoteza a fost dezvoltată de Simion Săveanu, care fără a uita că ideea i-a fost dată de Alexandru Culcer, (cred că îi citează undeva articolul din pre3sa clujeană) a scris o carte întreagă, avînd mijloacele de a cerceta și publica, căci lucra la revista Magazinul. Nu e o revendicare de prioritate ci o simplă precizare, pentru biograful tatălui meu, care sper să mai apuc să fiu. Ca sî nu uita a sublinia în câte domenii exterioare specializărilor sale, a înaintat brusc, uneori nu destul de riguros, dar totdeauna curajos și argumentat, Tata. Dan C
 

RUPEA – VISCRI – HOMOROD – RUPEA
Sursa http://www.edituragrai.ro/?page=home&track_id=84
Accesul pe traseu. Din nord: E 60 (Oradea – Cluj Napoca – Tg.Mureş – Sighişoara – Rupea). Din sud: DE 60 (Bucureşti – Ploieşti – Braşov – Rupea)
     Deşi s-a vehiculat mult ipoteza cã Jules Verne a vizitat România, nu existã nici o dovadã certã în acest sens. O parte din sursele de inspiraţie sunt dezvãluite chiar de romancier în „Castelul din Carpaţi”: lucrãrile a doi cãlãtori şi geografi francezi foarte cunoscuţi de contemporanii lor. Auguste de Gérando publica în 1845 monografia „Transilvania şi locuitorii ei”, iar Elisée Reclus, în revista „Tour du Monde” (1874) „Cãlãtorie în regiunile miniere ale Transilvaniei apusene”. Doi cercetãtori români ai biografiei lui Verne, Simion Sãveanu şi Ion Hobana, aduc argumente pertinente despre o altã foarte probabilã sursã de inspiraţie. Este vorba de Luise Müller (nãscutã Teutsch). Luise Teutsch s-a nãscut la Homorod pe 15 mai 1845, localitate unde tatãl ei era învãţãtor. În 1850 se mutã la Viscri (Weisskirchen) unde tatãl ei moare foarte tânãr. La 17 ani pleacã la Bucureşti unde lucreazã într-un salon de modã al unei cunoştinţe de familie.  La 19 ani se mãritã cu un elveţian, Bertschi, dar numai dupã trei ani rãmâne vãduvã. În 1873 se cãsãtoreşte din nou, de data aceasta cu un francez, Fabre, proprietarul unui hotel în Bucureşti. Rãmasã din nou vãduvã în 1878, se recãsãtoreşte cu un alt elveţian, Müller, care cumpãrã şi hotelul. Timp de trei ani Luise stã în Franţa, la Amiens, fiind un apropiat al familiei Verne. Nepoata familiei Müller mai pãstra în deceniul şapte al secolului XX obiecte dãruite de Jules Verne. Cercetãtorul Alexandru Culcer nu exclude ipoteza cã Luise s-a întors pentru scurt timp la Viscri, fiind însoţitã de Jules Verne. În orice caz, anumite denumiri de locuri şi persoane ne conduc în zona Rupea-Homorod-Viscri. Hermod (decriptat ca Homorod), dascãlul din „Castelul din Carpaþi” poate fi prototipul tatãlui Luisei, învãţãtor în Homorod. Dealul Orgall din acelaşi roman, decriptat de cercetãtori drept Gorgan, poate fi Dealul Gorganului (662 m.) din apropierea satului Viscri. Patak, decriptat drept, Pârâu, Pârâianu poate proveni de la denumirea satului Pãrãu, tot în apropiere de Viscri. De asemenea, Zinca Klork din „Claudius Bombarnac”, modistã la Bucureşti, Paris şi Beijing, pare prototipul Luisei Müller, modistã la rândul ei în adolescenþã. Considerãm cã aceste similitudini nu reprezintã doar simple coincidenţe. În acest prim traseu vã invitãm sã vizitaţi posibilele locuri de unde au putut izvorî sursele de inspiraţie pentru romanele lui Jules Verne.

0 km. – RUPEA. Oraş (6263 loc.). Staţie c.f. Obiective turistice: Cetatea Colhamului (sec. XIII-XIV). Biserica evanghelicã (sec. XIV-XVI) în stil gotic. Rezervaţie geologicã (formaţiuni de bazalt). Ape minerale clorosodice şi sulfuroase. Muzeu de etnografie.
6 km. – Fişer. Sat. Bisericã fortificatã (sec. XIV-XVI) cu picturi renascentiste.
16 km. – Buneşti. Sat. Cetate sãteascã cu bisericã evanghelicã (sec. XIV). Muzeu etnografic.
23 km. – VISCRI. Sat. Cetate ţãrãneascã cu bisericã evanghelicã (sec. XIII-XVI).
30 km. – Dacia. Sat. Cetate ţãrãneascã cu bisericã evanghelicã (sec. XIII-XVII).
41 km. – HOMOROD. Sat. Bisericã evanghelicã (1270) cu fresce din sec. XIV-XV. Cetate ţãrãneascã cu dublã incintã. Bãile Homorod – staţiune balnearã de interes local (ape minerale sulfuroase, clorurate, bicarbonatate, sulfatate, sodice, mezotemale – 38 gr. C).
45 km. – RUPEA.

Alte surse - Jules Verne, poveste de amor la Viscri

Posted on June 2, 2011 by casasfatului

În medalioane: Jules Verne şi Louise Muller, la bătrâneţe

   Scriitor de succes, dar si un barbat atragator, despre Jules Verne se spune ca primea o multime de scrisori de dragoste si biletele parfumate din partea doamnelor a caror admiraţie reuşise să o stârneasca. Dintre toate însă, trei femei au reusit să marcheze profund viaţa scriitorului: este vorba despre verisoara lui, Caroline, soţia lui, Honorine, şi o a treia doamnă, o văduvă din Transilvania, Louise Müller. În urmă cu 120 de ani, celebrul scriitor Jules Verne a avut o idilă cu o săsoaică măritată din Viscri.

Căsnicie dificilă

    Verne s-a căsătorit la 29 ani cu Honorine Morel, o văduvă cu două fete. Căsnicia lor a fost presărată cu multe certuri. Soţia nu era de acord cu călătoriile scriitorului prin lume şi nu i-a înţeles spiritul de aventură. L-a părăsit de multe ori, retrăgându-se la Amiens cu fiul lor, Michel. Era convinsă că Jules o înşeală. În periplurile sale prin Europa de Est, Verne a vizitat şi România. Oamenii şi întâmplările de aici l-au inspirat pentru patru romane ştiinţifico-fantastice. Dar, adevăratul motiv pentru care scriitorul venea în România era Louise, o văduva din Transilvania care avea un hotel în Bucureşti, mai tânără decât el cu 17 ani.

De trei ori văduvă

    Luise Teutsch s-a născut la Homorod. În 1850 se mută la Viscri (Weisskirchen), unde tatăl ei moare foarte tânăr. La 17 ani pleacă la Bucureşti unde lucrează într-un salon de modă al unei cunoştinţe de familie.  La 19 ani se mărită cu un elveţian, Bertschi, dar numai după trei ani rămâne văduvă. În 1873 se căsătoreşte din nou, de data aceasta cu un francez, Oscar Fabre, proprietarul unui hotel în Bucureşti. Omul de afaceri care avea rude la Amiens, oraşul în care se mutase familia Verne. După 1880, între cele două familii s-a legat o strânsă prietenie. Oscar a murit înainte să vină pe lume al doilea copil al Louisei, o fetiţă. Săsoaica şi-a refăcut viaţa alături de Gustave Müller, care cumpără şi hotelul. Cu Gustave, Louise a avut două gemene.

Au trecut prin Braşov

    Louise l-a cunoscut pe Jules la Amiens, unde călătorea adesea cel de-al doilea soţ al ei. Mai apoi, au început vizitele prozatorului în Transilvania. El a stat în Homorod în casa Louisei şi, împreună,  între 1882 şi 1892, au vizitat mai multe locuri din Transilvania şi din Regatul României. Au navigat pe Dunăre, debarcănd la Giurgiu şi călătorind cu trenul până la Bucureşti. Tot împreună şi-ar fi con­tinuat călătoria cu trenul spre Braşov, apoi s-au oprit la Homorod. Într-una dintre călătorii, au vizitat Castelul Colţ.

Doar amantă

    Idila lor a fost trecută cu vederea la Nantes, dar în Viscri lumea ştia de văduva care se ţinea cu un francez. Louise a renunţat la tot ce avea în Transilvania şi la Bucureşti, hotărâtă să rămână în Franţa. A revenit însă în Transilvania. O legătură cu Jules Verne nu putea să-i ofere însă decât statutul de amantă, pentru că scriitorul ţinea la reputaţia sa. Cercetătorul Alexandru Culcer nu exclude ipoteza că Luise, atunci când s-a întors în ţară, să fi stat o perioadă la Viscri, alături de Jules Verne. Foarte retras în ultimii ani ai vieţii, Jules Verne a ars sute de scrisori intime, caiete cu socoteli şi numeroase manuscrise ine­dite. La 24 martie 1904, moare în casa sa din Amiens, la vârsta de 77 de ani. Louise i-a supravieţuit 26 de ani.

Scrisorile rătăcite

    Corespondenţa dintre Louise şi Jules a fost păstrată în casa unei fiice a Louisei din Bucureşti. Margareta Barbier, fiica acesteia şi nepoata Louisei, a povestit despre scrisorile păstrate într-un scrin vechi cu trei sertare, din casa de pe Strada Moşilor nr. 137. Louise a mai lăsat un testament care a fost deschis la moartea ei, în 1930. Spre surprinderea tuturor, a lăsat scrinul unei servitoare, nu rudelor. O dată cu mutarea familiei, scrinul s-a rătăcit. Printre lucrurile dăruite primei fiice, Eugenie, se aflau şi obiecte primite în dar de la Jules, o pendula, mai multe romane cu dedicaţie şi câteva machete de corăbii.

Dovezi la Homorod

    Că Louise Müller s-a născut în Homorod, nu există nici o îndoială. Ziarista braşoveană Camelia Onciu a descoperit în arhiva Bisericii Evanghelice însemnarea care dovedeşte că Louise Teutsch (numele de fată) s-a născut la 16 martie 1845 „din părinţi cununaţi“. Tatăl, Georg Teutsch, era cantor. Mama, Elisabeta, născuse cu moaşa Katharina Polgar. Naşul Louisei a fost Johann Greger. Într-o rubrică specială, după 14 ani, o altă mână a scris: „Confirmată la 17 aprilie 1859, de Karl Martin Pildner“.

Ce spun istoricii

    Istoricul Viorel Tigu susţine că „Jules Verne a fost la Colţ în jurul anilor 1887-1889, adus de către o doamnă de la Homorod, de lângă Braşov, pe care a cunoscut-o la Amiens“. Un alt cercetător care emite ipoteza că, Jules Verne ar fi avut o relaţie intimă cu Louise Müller, este Simion Săveanu. În cartea sa „Pe urmele lui Jules Verne în România”, el pretinde că romancierul, la îndemnul iubitei sale din Homorod, ar fi făcut o călătorie incognito cu o navă pe Dunăre până la Giurgiu, apoi cu trenul la București şi apoi la Braşov şi, în final, la Homorod şi Viscri. Cu această ocazie ar fi vizitat şi Castelul Colţ, care a devenit sursă de inspiraţie pentru romanul „Castelul din Carpaţi”.

Nume româneşti

    Dovada că Jules Verne a călătorit în Transilvania sunt numele criptate în romanul „Castelul din Carpaţi” nume precum: jupanul Koltz, stapânul satului . Rodolphe Gortz este Radu Gorj, Miriota Cotz e, desigur, Mioriţa Colţ, ciobanul Frik e lesne de recunoscut ca Frig, platoul Orgal e, de fapt, Gorgan, deşi plasat altundeva decât versantul nordic al masivului Vulcan, Franz de Telek îşi găseşte corespondentul în forma românizată Te­leac. Dascălul Hemrod e Homorod şi, în fine, doctorul Patak îşi poate trage numele de la cuvântul maghiar care înseamnă „râuşor”, identificabil în zonă. La aceasta se adauga şi ilustratia editiei Hetzei a romanului (ve­che de mai bine de 100 de ani) în care se poate vedea asemanarea cu Cetatea Colţ.

Românii din romane

Keraban încăpăţânatul. Eroul omonim, refuzând să plătească taxa de traversare a Bosforului, îşi oferă o aventuroasă călătorie de-a lungul litoralului Mării Negre.

Claudius Bombarnac. Eroul e un român, Cincu, care călătoreşte clandestin, cu expresul transasiatic, din Rusia în China, în căutarea logodnicei sale, Zinca, implicându-se pozitiv în spectaculoasele tribulaţii legate de furtul şi recuperarea tezaurului împăratului chinez.

Castelul din Carpaţi. Apărut în 1892, este considerat printre cele mai bune 10 romane ale autorului. Acţiunea se petrece în Transilvania.

Mathias Sandorf. Reşedinţa eroului e situată undeva în districtul Făgăraşului, pe una dintre culmile muntoase care despart Transilvania de Valahia.

Nume criptate

Hermod – nume foarte asemănător cu Homorod, purtat de dascălul din „Castelul din Carpaţi”, poate fi prototipul tatălui Luisei, învăţător în Homorod.

Dealul Orgall – tot din romanul „Castelul din Carpaţi”, decriptat de cercetãtori drept Gorgan, poate fi Dealul Gorganului (662 m) din apropierea satului Viscri.

Patak – poate proveni de la denumirea satului Părău, tot în apropiere de Viscri.

Zinca Klork – din romanul „Claudius Bombarnac”, modistă la Bucureşti, Paris şi Beijing, pare prototipul Luisei Müller, modistã la rândul ei în adolescenţă.