Treceți la conținutul principal

Personajul meu, Mea, dixit în 1987

Transcriu din jurnalul datat Paris 1987, la scurtă vreme după sosire. Cele scrise aparțin unei persoane care a devenit personaj.
Mea. dixit :
* Nu oamenii, nu pasiunile îmi călăuzesc viața, ci harul, literatura. Să nu scap din vedere niciodată acest fapt, unicul adevărat.
* Cuvintele în viața mea interioară sunt fenomene ale naturii, manifestări ale miracolului.
* Cinstea, onestitatea într-o relație erotică se poate reprezenta printr-o păpădie.
* Sentimentele trec. Literatura provocată de ale mele- rămâne.
Sexul meu : o combinație alchimică din a fi și a avea. Conștiința că posed desfătarea. O forță nouă pe care știu s-o trăiesc, s-o stăpânesc (verbul maîtriser merge mai bine).
* Buzele mele - dâra de cer pe orizontală. Nimfa mea cu buzele sale — despicătura beatitudinii verticale. Laolaltă, ele : o cruce. A Mea..
* Crucea Mea. :două perechi de buze tainic dispuse ca-ntr-un joc de puzzle divin. Și fiul ei, bărbatul bătut pe crucea ei. Înjurătura știută : crucea mă-sii (mă-tii)
* În cazul meu, apropo de amor : mi-e mult mai grei să suport părerea-mi de rău (remușcările) decât regretele. Deși ele există după un fapt ireparabil în aceiași stare : de ce am făcut asta? nu trebuia? De ce nu am făcut așa și așa, era (poate) mult mai bine !
* Din toate punctele de vedere, starea mea de acum e o situație-limită. Dar cea mai intensă situație-limită e pe planul raportului meu față de amor și bărbați.
Aceste cugetări, citite la rece, au aproape toate calitățile și defectele unor replici de telenovelă. Dar au cu totul altă valoare și sens atunci când ești personaj într-o telenovelă, fără să știi că există spectatori. (25 octombrie 1987)


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.