sâmbătă, 5 martie 2016

Scriitorii care au dezaprobat acțiunile lui Paul Goma

 Interesantă probă suplimentară pentru comportamentul unor scriitori români în cazul Paul Goma. «Gabriel Andreescu citează, apoi, dintr-o informare referitoare la dezaprobarea acţiunilor lui Paul Goma – în conformitate cu aşteptările autorităţilor comuniste – de către anumiţi scriitori: „Deţinem date din care rezultă poziţia de dezaprobare şi desconsiderare faţă de Paul Goma [...] a scriitorilor Nina Cassian, Geo Dumitrescu, Valeriu Râpeanu, Mircea Sântimbreanu, Constantin Abăluţă, Ion Lăncrănjan, Eugen Barbu, Fănuş Neagu – alături de a lui Alexandru Ştefănescu (secretarul secţiei de proză a ASR (corect: ASB – Asociaţia Scriitorilor din Bucureştiţ)”
Dar — comentează Alex. Ștefănescu — eu n-am fost NICIODATĂ secretarul secţiei de proză a ASB. Gabriel Andreescu mă confundă probabil cu prozatorul Al. I. Ştefănescu (1915-1984), soţul Ninei Cassian. [Așa este !]
Iată şi interpretările care n-au nicio legătură cu realitatea. Gabriel Andreescu pleacă de la premiza că un tânăr ca mine care a fost „vulnerabilizat” printr-o anchetă brutală în anii studenţiei nu putea fi ulterior decât precaut şi concesiv în relaţiile cu Securitatea. Având o idee prestabilită în minte, el a căutat a posteriori argumente în favoarea ei. Aşa se explică de ce s-a grăbit să mă confunde cu Al. I. Ştefănescu şi să mă indice ca pe unul dintre scriitorii angajaţi în minimalizarea premeditată a lui Paul Goma. »
Criticul Alex. Ștefănecu nu are nimic comun cu fostul șef al comisiei care aplica epurarea bibliotecilor României, prozatorul ratat Al.I.Ștefănescu, soț încornorat și iubit al Ninei Cassian (după cum reiese din jurnalul poetei, una din salopetele cele mai active ale deceniilor postbelice.)
Cât privește dezaprobarea acțiunilor lui Paul Goma, ea s-a realizat pe fondul contra-propagandei organizate de Securitate, care-l prezenta pe prozatorul protestatar rând pe rând marcat de etichete considerate dintre cele mai infamante oficial sau neoficial : evreu, agent KGB, soț de evreică, cu un socru activist cominternist, provocator, agent CIA, anticomunist, în funcție de destinatarii dezinformării și de ideologia acestora.
Nina Cassian  sau Al.I Ștefănescu vor fi făcut asta din convingere, de frică sau din conformism? Dar așa-zisul non-coformist Geo Dumitrescu? Pe Constantin Abăluță îl putem întreba direct, fiidncă trăiește. Poate ne spune ce motivații avea.
Cum am mai scris altundeva, membrii Consiliului Uniunii Scriitorilor în anul 1977 erau toți șantajabili de către Securitate și fie au chiar fost șantajați cerându-li-se să dezaproba acțiunile lui Paul Goma, fie știindu-se șantajabili cu păcate diverse, au luat-o ei înaintea Securității pentru a se proteja (de la Fănuș Neagu la Ioanichie Olteanu și Geo Bogza, toți beneficiau, pe o listă aflată în arhivele CNSAS, de adnotări securistice care au stat la baza șantajului sau supunerii lor).

Extras din articolul «În legătură cu afirmaţiile lui Gabriel Andreescu despre mine» de Alex. Ştefănescu Sursa : http://www.romlit.ro/n_legtur_cu_afirmaiile_lui_gabriel_andreescu_despre_mine

O petiție și un destinatar surd

 Către semnatarii petiției on-line.
Stimați colegi,
graba strică treaba. O petiție în numele grupului pentru reforma Uniunii, așa cum este formulată, așa cum este lansată pe Internet, nu are decât o valoare simbolică. Pe mine m-ar interesa mai degrabă conținutul acțiunii în justiție lansată de  Dan Mircea Cipariu. Dar ea este, după câte am înțeles de la DMC, depusă în nume propriu. Pe de altă parte, sper că vă este clar că nu pot fi prezent la o Adunare Generală Extraordinară anunțată pe data de 18 martie atunci când locuiesc în Franța și aflu de asta pe data de 4 martie 2016.
Acțiunile improvizate nu duc la nimic. Adresa mea mail era cunoscută multor semnatari, inclusiv lui Paul Vinicius, lui Dan Mircea Cipariu, în plus este publică. Sunt trist că nu știm să ne organizăm. Grupul de pe FaceBook a bătut pasul pe loc, fără un animator activ. Deodată, datorită acțiunii lui Dan Mircea Cipariu, grupul se activează fără a încerca să trimită un semnal membrilor, tuturor membrilor săi. Mă tem că nu așa vom reforma ceva, doar vom înlocui o minoritate activă cu altă minoritate activă. Cea activă și nouă nu pare să fi mai interesată decât cea veche să știe ce gândesc eventualii ne-minoritari, solidari în principiu, cu condiția să fie întrebați și angrenați în acțiuni.
In ce mă privește, eu nu stau prea multă vreme pe FaceBook și nu cred că acest suport de pălăvrăgeală este platforma prin care se poate reforma Uniunea Scriitorilor. O reformă care este necesară și va fi realizată cu condiția să nu credem că Uniunea este o asociație de genii ci un sindicat profesional care vrea să obțină reformarea nu doar a Uniunii ci și a relațiilor dintre scriitori și editori, între scriitori și mass-media, administrația culturală sau partidele politice.
Cu salutări colegiale, Dan Culcer
 (text trimis autorului Petiției, pe care nu am semnat-o din prricinile expuse mai sus, și publicat deasemnea  în comentariile acesteia).

P.S. Extrag din comunicatul conducerii Uniunii Scriitorilor :
«Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere formată din Mircea Mihăieş (Preşedinte), Adrian Alui Gheorghe, Gabriel Coşoveanu, Daniel Cristea-Enache, Răzvan Voncu (membri) a prezentat raportul privind încălcările statutului U.S.R. de către unii membri ai U.S.R. şi a propus o serie de măsuri.»
Nu excluderile mi se par grave (ele pot fi contestate, retrase, anulate) ci rolul de poliție politică pe care și-l asumă Comisia de Monitorizare, în cazul așa-ziselor «comentarii antisemite». Comisia propune pedepse : «avertisment, pentru comentarii antisemite (Daniel Vorona) şi găzduire pe contul personal de Facebook de comentarii antisemite (Paul Cernat)». Nu este rolul Uniunii ci al justiției să se ocupe de asemenea cazuri. Faptul că decizia s-a luat în absența celor implicați echivalează cu negarea dreptului celor acuzați să se explice și apere într-un cadru statutar. (d.c.)

Petiţia Grupului Pentru Reformă a Uniunii Scriitorilor 
(Sursa : http://www.petitieonline.com/petitia_grupului_pentru_reform_a_uniunii_scriitorilor)


Noi, membrii Grupului pentru Reformă a Uniunii Scriitorilor din România (GR-USR), constituit în februarie 2015 din scriitori membri și nemembri ai USR, am luat cunoștință cu stupoare de ultimele măsuri punitive pe care conducerea USR a găsit de cuviință să le aprobe și să le pună în aplicare în ziua de 23 februarie a.c. Ne referim, în primul rând, la excluderea a doi membri (Dan Mircea Cipariu și Grigore Șoitu) și indexarea cu „avertisment” (măsură coercitivă inexistentă în statutul USR, aplicată arbitrar de dl Nicolae Manolescu în graba de a scăpa de cei care nu îi agreează acțiunile) a încă trei (Florin Iaru, Paul Cernat și Daniel Vorona).

Este o dovadă în plus – dacă mai era nevoie – privind modul nestatutar, nedemocratic, clientelar, discreționar și, în cele din urmă, abuziv și ilegal prin care actuala conducere a USR – în frunte cu președintele ei, dl Nicolae Manolescu – înțelege să-și manifeste autoritatea. S-a ajuns astfel la practicarea unor epurări de tip stalinist împotriva scriitorilor care exprimă opinii diferite de cele ale actualei conduceri. Reamintim că, în ultima perioadă, atât GR-USR, cât și câțiva dintre membrii săi au fost ținta unor atacuri susținute și extrem de violente din partea conducerii USR, mai ales în revista „România literară”, adevărate instigări la diabolizare publică și stigmatizare. Între acestea se detașează articolul semnat de dl Mircea Mihăieș, Destul!, în nr. 6/2016 al publicației, care caută să discrediteze, într-o retorică ce reînvie tonul înfierărilor proletcultiste, încercările de reînnoire și de reformare a USR propuse de grupul nostru, vorbind despre un „desant bizar”, căruia „unii i-ar spune fascism generaţionist”. Menționăm că toate aceste măsuri de „neutralizare” (termenul îi aparține d-lui Nicolae Manolescu) survin în urma unor procese intentate în nume propriu de câțiva membri ai GR-USR și USR, având ca obiect ilegalitățile procedurale privind modificările operate, în timp, în statutul Uniunii, pentru a-i permite d-lui Nicolae Manolescu menținerea pe viață a calității de președinte și conducerea discreționară a USR.

S-a ajuns la aceste acțiuni în justiție tocmai datorită totalei opacități și a lipsei de dialog cu care a fost întâmpinată de către conducerea Uniunii solicitarea, întru totul statutară, din partea unui grup de scriitori – membri ai USR și ai GR-USR totodată – a unor acte de natură administrativă, acte pe care, ca membri ai USR, cu cotizația la zi, aveau tot dreptul să le verifice. Răspunsul președintelui USR, în asentimentul tuturor celorlalți membri ai conducerii, contrazice flagrant principiile unei reale exercitări democratice a funcției pe care o deține: „Nu am eu ce discuta cu doar 1% din totalul membrilor USR”. Desigur, documentele solicitate nu le-au fost puse nici până în momentul de față la dispoziție. Accesul la Justiție este unul din drepturile fundamentale ale omului, iar represaliile dispuse de dl Nicolae Manolescu și aprobate de membrii conducerii actuale a USR îl încalcă flagrant, afișând o atitudine specifică mentalităților totalitare.

Ne reafirmăm aici deschiderea pentru dialog cu toți membrii USR, vizând reformarea breslei noastre în sensul modernizării și măririi operabilității și funcționabilității ei, al alinierii la spiritul secolului 21 și al depășirii impedimentelor de fond cu care sunt confruntați actualmente scriitorii români. Abuzurile apropiaților și favoriților dlui Nicolae Manolescu, cât și cele ale Domniei-sale, vor fi acționate în continuare în Justiție. Din păcate, rușinea membrilor USR obedienți, complici prin tăcere și indiferență la distrugerea imaginii scriitorului român și, în cele din urmă, a Uniunii Scriitorilor, nu o vor șterge nici timpul, nici favorurile, și nici măcar opera lor literară .
Având în vedere aspectele grave menționate mai sus, GR-USR solicită demisia d-lui Nicolae Manolescu și a întregii conduceri a USR (Consiliul de Conducere și Comitetul Director) și îi cheamă pe toți membrii USR la noi alegeri democratice, alegeri ce vor avea loc între 18-19 martie 2016, conform anunțului public al Comitetului de Iniţiativă al Adunării Generale Extraordinare a Asociaţiei UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA.

Grupul pentru Reformă a Uniunii Scriitorilor din România



Grupul pentru Reforma a USR    Contacteaza autorul petitiei


vineri, 4 martie 2016

Înștiințare oficială în nume propriu către Dl Dan Mircea Cipariu. Tema: Proces Uniunea Scriitorilor din România

Am trimis azi un mesaj intitulat Înștiințare în nume propriu către Dl Dan Mircea Cipariu. Tema: Proces Uniunea Scriitorilor din România

Stimate Domnule Dan Mircea Cipariu,
Aflu pe căi ocolite, ca urmare a unor mesaje de la Vasile Gogea, că ați declanșat o acțiune în justiție pe tema activității Uniunii Scriitorilor din România.
Întrucât nu m-ați informat în nici un fel despre conținutul exact al acestei acțiuni, nu mi-ați cerut acordul ca numele meu să figureze printre autorii acțiunii, vă rog să luați toate măsurile necesare ca numele meu să nu figureze în vreun fel în dosarul acțiunii Dv. în lipsa acordului meu scris expres.

În același timp, vă rog să mă țineți la curent cu orice inițiatiavă a Dv. pe această linie a reformei Uniunii Scriitorilor, fiind și eu membru al acestei Uniuni al  cărui destin, reformat sau nu, mă interesează.

Dan Culcer

écrivain, journaliste, traducteur-interprète

Domnul Dan Mircea Cipariu a avut amabilitatea de a-mi răspunde imediat.

O zi fastuoasă!
Domnule Dan Culcer,
Nu am folosit și nici nu folosesc numele cuiva în acțiunile mele în instanță!
Vă rog să accesați următorul link lămuritor:

Toate cele bune,
DMC

Există și o convocare  emisă pe Internet de Un Comitet de iniţiativă al Adunării Generale Extraordinare a Uniunii Scriitorilor din România difuzează
un «1.CONVOCATOR. În raport de situaţia financiară deficitară a asociaţiei, de stadiul soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor competente, de prevederile Statutului Asociaţiei UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA (art.17, 18,19, 20 din Statutul U.S.R., legal înregistrat, în 2005, prin Încheierea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti din 15.04.2005) și ale OUG 26/2000, ale Regulamentului din 26/04/2000, privind organizarea Registrului asociaţiilor şi fundaţiilor, Registrului federaţiilor şi Registrului naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial, de faptul că din 1998 U.S.R. nu a mai înscris organe de conducere în Registrul Special al Asociațiilor și Fundațiilor, prin prezenta, Comitetul de Inițiativă al Adunării Generale Extraordinare a Asociației Uniunea Scriitorilor din România convoacă Adunarea Generală Extraordinară a membrilor asociației, care va avea loc în data de 18.03.2016, ora 09:00, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare Carol I din Bucureşti, Calea Victoriei, nr.88, sector 1, Bucureşti.
Conform prevederilor OUG 26/2000 şi prevederilor Statutului U.S.R. legal adoptat şi înregistrat în 2005, în cazul în care la prima convocare nu se întruneşte cvorumul necesar (precizat de art. 20 din Statut), Adunarea Generală Extraordinară este reconvocată pentru data de 19.03.2016, ora 10:00, cu aceeași ordine de zi, în în Sala de Festivităţi a Colegiului Naţional „Mihai Viteazul” din Bucureşti, B-dul Pache Protopopescu, nr. 62, sector.2.
Adunarea Generală Extraordinară a Asociaţiei UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA are drept scop respectarea legalităţii şi a prevederilor OUG 26/2000, precum şi înscrierea de modificări în Registrul Special al Asociaţiilor şi Fundaţiilor.» etc.

Mi se pare cu totul nepotrivită această manieră de a convoca AG extraordinare. Nu știu [încă] cine sunt membrii Comitetului de inițiativă. Convocarea unor astfel de AGE trebuie să se facă nominal și personal, nu prin Internet. Altfel un grup mic, oricare ar fi și ori din cine ar fi compus, va putea face ce vrea, convocând persoanele care sunt aprioric de acord cu inițiativa și cu proiectul asociativ. Ceea ce nu cred că este nici legal, nici corect. Aștept clarificări pe adresa mea personală care este publică și se află la finele tuturor mesajelor mele mail, deci accesibilă oricărui Comitet. Nu accept ca legale nici un fel de inițiative sau mesaje care nu mi se adresează direct, pe aqceastă temă sau pe orice altă temă de interes colectiv sau individual. Dan Culcer
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Târgu Mureș
Adresa personală 16 res, Les Nouveuax Horizons, 78990 Elancourt, France
dan.culcer@gmail.com

joi, 3 martie 2016

Ce mai este ziaristul - un analist sau un colportor de cifre fără sens?

La  2 Martie 2016, pe undele Radio France International, ziaristul Petru Clej ne comunică «vestea cea bună» : Românii - cei mai mari infractori străini în Londra - exclusivitate RFI.

» Cetățenii români au comis în 2015 cele mai multe infracțiuni în Londra dintre străini, potrivit unor date oficiale obținute în exclusivitate de RFI din partea Consiliului Național al Comisarilor de Poliție (NPCC). Pe ansamblul Regatului Unit românii sunt pe locul doi după polonezi la numărul infracțiunilor comise de cetățenii proveniți din statele membre ale Uniunii Europene.
Potrivit NPCC, care a răspuns unei solicitări în temeiul Legii Accesului la Informație (FOI), curțile din Londra au pronunțat în anul 2015 1891 de condamnări penale împotriva cetățenilor români, dintr-un total de 7390 cumulate pentru cetățenii UE, ceea ce reprezintă 25,6% din total.
Românii sunt urmați de polonezi - 1602 condamnări, lituanieni - 790, irlandezi - 716 și portughezi - 507. La nivel național pe primul loc se află polonezii, cu 10300 din 37079 infracțiuni comise de cetățenii UE, urmați de români 6249 (16,85%), irlandezi 5164, lituanieni 4557 și letoni 2330.
De remarcat proporția foarte mare - 30,2% - a infracțiunilor comise în Londra de către români în totalul infracțiunilor comise pe întreg teritoriul Regatului Unit, mult mai mare decât la polonezi (15,5%), irlandezi (13,9%) sau lituanieni (17,3%).
Aceste infracțiuni sunt adăugate automat pe Computerul Național al Poliției (PNC) după pronunțarea de către instanță și naționalitatea depinde de declarația persoanei în cauză.
În această statistică nu sunt cumulate infracțiunile pentru care persoanele respective au primit avertismente de poliție, dar nu au fost trimise în judecată.
Nu există date pentru infracțiunile comise de cetățenii statelor din afara UE, în schimb din datele publicate de ministerul justiției de la Londra (care acoperă Anglia și Țara Galilor) ca și din cele obținute de RFI prin FOI de la ministerele justiției din Scoția și Irlanda de Nord - care cuprind toate naționalitățile rezultă că în închisorile din Regatul Unit cei mai mulți condamnați străini sunt polonezi - 1065 dintr-un total de 10479 de deținuți străini (totalul general al deținuților fiind de 94049), urmați de irlandezi, 936, românii situându-se pe locul al treilea cu 679 de deținuți, la sfârșitul anului 2015.
Pedepsele de închisoare cu executare reprezintă însă doar 8% din totalul pedepselor penale pronunțate în Regatul Unit, restul fiind amenzi penale, pedepse de comunitate sau pedepse de închisoare cu suspendare.
Potrivit celor mai recente date  publicate de Oficiul Național de Statistică (ONS) numărul românilor în Regatul Unit a fost estimat în anul 2014 la 175000. Populația Londrei este de aproximativ 8,5 milioane de locuitori, iar cea a Regatului Unit de aproape 65 de milioane.»

Nota Dan Culcer (3 martie 2016)
Nu se știe ce sentimente îi provoacă fostului ziarist bibisiot această informație. Desigur este vorba de o informație «obiectivă» și un ziarist serios, cum se consideră și deci se pretinde Petru Clej, nu se lasă copleșit nici de sentimente, nici de resentimente.
Eu, nefiind obiectiv, nevrând să fiu, mă cutremur aflând că tot al 92-lea emigrant provenit din România este un infractor. Dar eu cred că trebuie să mă întreb - și să întreb - dacă e vorba de țigani sau de români. dacă sunt tineri sau bătrîni, care este natura infracțiunilor (cerșitul, organizarea cerșitului sau a prostituției, furtul, organizarea stradală a jocurilor clandestine de noroc, agresarea vecinilor sau a familiei, atacarea unor bijutieri sau a unor pensionari, crima provocată și "motivată" de sentimente violente sau crima crapuloasă, violența alcoolică etc) 
Desigur poliția engleză ar putea răspunde unor astfel de întrebări, dar pseudo-ziaristul Petru Clej nu știe pune întrebări și distribuie doar cifre statistice «neutre» și fără semnificație. Cele despre cetățenii români dar și toate celelalte cifre despre alți imigranți nu au nici o semnificație socială, juridică sau morală, fără precizările necesare evocate mai sus. Și mai ales fără compararea cu cifrele infracționalității la englezii «de baștină» (care nici ei nu pot fi priviți global, strict statistic, fără referințe la statutul social , la etnie, la vârstă, la vechimea pe teritoriul Regatului Unit etc)
Difuzarea de informații statistice fără analiza cauzelor este doar colportaj, nu ziaristică. (d.c.)
I-am trimis azi  lui Petru Clej următorul mesaj colegial :
Domnule Clej,
Dacă tot vă plac cifrele statistice,
(vezi cele transmise la RFI) ce-ar fi nu doar să le colportați ci să le și analizați, cu ajutorul întrebărilor pe care vi le-am sugerat pe unul din blogurile mele?
Și ar rămâne încă o sursă de analizat, demografia statelor Europei de Est, cu cifrele ei catastrofale derivate din realități pe care nimeni nu vă împiedică să le analizați.
Cifre culese de pe un site de demografie curentă
http://countrymeters.info/fr/RomaniaVeți vedea că populația întregii Europe de Est este într-o scădere dramatică. Cea mai atinsă este Ungaria. Dar nu cred că trebuie să ne bucurăm cumva. În primu rând pentru că nu trebuie să dorim să moară și capra vecinului. Politicienii Ungariei actuale au cu atât mai mult nevoie de populația maghiară din România pentru a asigura supraviețuirea nației. Ceea ce impune o politică agresivă și conservatoare. Ca și în alte spații europene. E bună sau este rea această politică. Ce ziceți? Cu speranța că vă veți recâștiga profesionalismul și gândirea liberă, Dan Culcer
Petru Clej către Dan Culcer
Domnul Culcer, dumneavoastră și jurnalismul sunteți două lucruri paralele
care nu se întâlnesc niciodată. 19:19 (Acum 14 ore)
 Dan Culcer <romaniapresse@gmail.com> către Petru Clej
19:22 (Acum 14 ore)
Am luat act. Păcat că nu luați seama la ce vă scriu și vă lăsați orbit de reflexe și furie.
Petru Clej către Dan Culcer
23:52 (Acum 10 ore)
Nu e furie domnule Culcer, e bun simț. Sunteți un Neica Nimeni care nebăgat în seamă de altcineva încearcă să se bage singur în seamă. Sunteți un resentimentar care se îneacă în propriul venin al extremismului de dreapta. Oameni ca dumneavoastră au pierdut partida în 1945, dacă nu cumva chiar în ianuarie 1941...
 
Dan Culcer <romaniapresse@gmail.com> către Petru Clej
Scrieți. « Nu e furie domnule Culcer, e bun simț. Sunteți un Neica Nimeni care nebăgat în seamă de altcineva încearcă să se bage singur în seamă. Sunteți un resentimentar care se îneacă în propriul venin al extremismului de dreapta. Oameni c dumneavoastră au pierdut partida în 1945, dacă nu cumva chiar în ianuarie 1941..

Poate că NU aveți dreptate. Vă reamintesc că vă îndemnam să depășiți cifra scoasă de la Poliție, deci să faceți o analiză a unei informații, analiză pe care probabil că nu aveți datele sau instrumentele pentru a o face. Asta-i. În loc de analiză știți să produceți invective, fără cel mai mic efort de argumentare.

De altfel, cum se împacă ideologia Dtale cu colportarea unei relații între etnie și infracționalitate?? Ce vrea să spună informația transmisă la RFI ? Că românii sunt cei mai infracționali dintre emigranți??
Care români, Dle Clej? Și Dta ești român, nu? Sau ai devenit cetățean englez și nu mai aparții comunității [etnice sau administrative] asupra căreia arunci un blam cu argumente etniste ?
Cine îți dă dreptul să difuzezi astfel de informații brute și brutale, pe amestecate, care acuză românii — ca etnie, și/sau românii ca cetățenie, de infracționalitatea cea mai ridicată printre imigranți? Știi să dai o explicație sau măcar să emiți o ipoteză plauzibilă și nuanțată?
Dta ești un xenofob mascat în ziarist obiectiv.
Voi publica, ca și până acum, aceste mesaje în vederea completării portretului Dtale, un xenofob cu mască de umanitarist. Dan Culcer

Petru Clej către Dan Culcer
«Ca de obicei, amestecați ignoranța cu uriașa rea credință de care dați dovadă în permanență. N-ați învățat nici după atâția ani (e drept petrecuți reciclându-vă resentimentele de extremă dreaptă în gazete anonime) să deosebiți informația de opinie. Care analiză? Cea de extremă dreaptă pe care nu o negați? Faceți-o dumneavoastră în revista virtuală citită de trei oameni plictisiți și un câine. Pe urmă nu cunoașteți diferența elementară dintre etnie și cetățenie. Astfel de statistici se publică în orice țară. Iar dacă vă ocupați cu propaganda ultra-nationalist, deci sunt activist care cochetați cu valorile extremei drepte, nu le reproșați altora că nu fac ce faceți dumneavoastră. Și mai ales, nu mai invocați profesionalismul. Nu aveți nici cel mai vag habar de jurnalism așa că vă recomand să vă limitați la împroșcarea de venin în văgăunile virtuale unde hălăduiți.  

De ce sunteți atât de plin de ură și resentimente, domnule Culcer? Nu v-ați împăcat cu gândul că Zelea Codreanu, Antonescu, Mussolini și Hitler (bănuiesc că un epigon ca Bogdan Diaconu nu vă satisfice) au dispărut o data pentru totdeauna? Dumneavoastră vorbiți de xenofobie? Nu vă e rușine, la vârsta la care ați ajuns să vă dați în stambă în felul ăsta? »

Dan Culcer către Petru Clej
Domnule Clej, vă repetați ca un papagal. Folosiți expresii standard pentru a acoperi vidul. Credeam că sunteți inteligent și doar îndoctrinat. M-am înșelat. 
În data de 5 martie 2016, 12:14, Petru Clej <pclej03@gmail.com> a scris:
Diferența e că eu nu v-am considerat niciodată inteligent. Iar ura și resentimentele de care dați dovadă sunt caracteristice pentru orice extremist, deci îndoctrinat. Așa cum spuneam, ați pierdut partida, camarade...


luni, 29 februarie 2016

Reproduc o știre. Sper că nu este o nouă iluzie

Suite aux dernières décisions de CEDH (Cour européenne des droits de âl’homme) - concernant les plaintes de plusieurs familles meurtries par les  crimes perpétrés lors de la soit disant « révolution de ‘89 » - l’évolution des  choses semble s’accélérer. Les responsables des crimes, Ion Iliescu en tête, qui ont réussi, à la fin de l’année dernière, de fermer encore une fois le dossier de la « révolution de ‘89 », commencent à être inquiets. Les récentes affirmations, sur ce thème, d’Iliescu sont révélatrices de même que l’émission de la TV Réalitatea de Roumanie, d’hier soir, 28 février, à laquelle ont participé deux grands connaisseurs de ces dossiers : le procureur Dan Voinea et le président de l’association « 21 Décembre » Doru Maries ainsi que le professeur Nicolae Constantinescu, le médecin qui a opéré les blessés lors des premiers jours de la « révolution ». Ci-dessous des informations supplémentaires envoyées, il y a 2 jours, par Sandu Hangan, vice-président de l’association.
Alexandre Herlea
 


La Cour européenne des droits de l'homme a condamné de nouveau l'état roumain le 23 février dernier dans un dossier lié aux événements de décembre 1989. Après une décision similaire rendue le 24 mai 2011 suite à la requête de l'association "21
Decembrie 1989", plusieurs fois citée dans l'arrêt actuel, la Cour constate encore une fois la violation du droit à la vie par l'absence d'investigation contre les responsables. La Cour pose un signe d'interrogation sur les enquêtes menées entre 1990-2004 par les procureurs militaires, en liaison de subordination dans le cadre de l'armée, mais constate aussi des périodes trop longues d'inactivité dans l'investigation, le manque d'implication des victimes, les défauts de transparence de la procédure, les issues sans résultat et surtout la longueur excessive des procès et le manque d'impartialité et d'efficacité du système juridique roumain dans l'espèce.(PDF ci-joint) Interrogé sur le sujet, l'ex président de la république Ion Iliescu a déclaré sur un ton énervé : "On continue de pleurer les morts au lieu de tirer les conclusions politiques appropriées pour tout le processus de développement de la société roumaine" et "pourquoi exhumer?" Aussitôt critiqué par la société civile et la presse, Iliescu a nuancé ses propos en regrettant "une expression elliptique qui peut passer pour indifférence envers les familles de ceux qui ont perdu leurs vies en décembre 1989". (Gândul, 25/02/16)*
Teodor Maries, le président de l'association "21 Decembrie 1989" a réagi à la radio, en considérant que "pour traduire, <le passé ne doit pas être exhumé> pour Ion Iliescu signifie les héros de la révolution qu'on a enterrés et qui sont partis avec son accord (..) il ne veut certainement pas leur exhumation parce que, malheureusement, certains d'entre nous portent encore les balles dans leur corps- des balles qui pourront prouver et l'auteur physique -le tireur et l'auteur moral -le donneur d'ordre. Si nous exhumons l'histoire, Ion Iliescu sera enterré dans la saleté de l'histoire parce que tout ce qu'il a fait a été contre nous et pour son propre intérêt personnel". (Europa FM, 25/02/16)**
L'association "21 Decembrie 1989" a été évacuée le 24/02/2016 de son siège, 24A rue Batistei à Bucarest, après la décision d'une instance dans un procès de restitution de la propriété confisquée par le régime communiste. Un abus, selon Teodor Maries, qui annonce pour le 27/02/2016 l'assemblée générale de l'association dans la rue, devant le siège.
Sandu HANGAN

Sub regimul saturației

Sub titlul Placa neputinței noastre, Gazeta de Maramureș publică o știre. 
http://www.gazetademaramures.ro/placa-neputintei-noastre-15204
«Liceul „Dragoş Vodă” din Sighetu Marmaţiei este al doilea din ţară ca număr de elevi arestaţi în perioada comunistă. 29 de tineri au intrat „cu ghiozdanul” în temniţele comuniste, unii au murit, alţii s-au îmbolnăvit sau au ieşit din închisori abia la maturitate. În memoria lor, săptămâna trecută a fost montată o placă în holul liceului sighetean. După o săptămână, placa a fost demontată din cauza presiunilor făcute de evrei, pe motiv că unii elevi ar fi fost [membri ai Frățiilor de Cruce, deci] legionari.
 


  Încă o probă că rețeau informatorilor este bine implantată și activă, comunitatea în numele căreia acționează rețeaua și agenții ei este sensibilizată și puternic îndoctrinată. 


Dar trăim vremea saturației. Ca ins ce a avut trista ocazie de a învăța istoria României și a românilor din manualul Roller, vreau să știe agenții sub steag străin că nimeni și nimic nu mă poate opri să-mi cinstesc eroii, să mi-i aleg după criteriile mele. Și nu mai accept ca niște nimeni să-mi impună liste negre. Nu e vorba de legionari sau de anti-legionari, de democrați sau anti-democrați, ci de morți pentru apărarea libertății României ocupate de armata unui stat străin, de exercitarea libertății de opinie, de dreptul nostru de a ne scrie istoria fără imixtiunea unei perspective străine, oricare ar fi ea și oricât s-ar declara de legitimă. O falsă legitimitate bazată pe legi care fac referință la decizii de justiție inacceptabile, fiindcă au fost emise de pseudo-justiția unui regim de trădători, de cozi de topor, de colaboraționiști, instalat sub ocupație străină.

Cenzura în comunismul real, imparțială, ca românul, vorba lui Caragiale


Deși am terminat de scris o carte despre cenzură și ar trebui s-o las baltă cu cenzura, tot mai adun note privitoare la acțiunea acesteia în România dinainte de Zaveră (1989). În textul de mai jos mă interesează lista de cărți aici menționate, retrase de pe piață sau oprite de la difuzare. Diversitatea lor dă o măsură a tipului de control pe care îl exercita Partidul comunist, de fapt o politică echilibristică, de echilibru mereu pus la încercare, între tendințele ideologice contradictorii ce se manifestau în societatea românească și chiar în interiorul P. C. R. Toate orientările ideologice actuale se întrevedeau deja cu mult înainte de 1989, în interiorul partidului comunist, dar manifestarea lor nu căpăta o expresie ideologică clară, era dispersată prin studii sociologice, prin romane, prin articole de ziar. Era însă evidentă această diversitate, pentru observatorul social care eram, în actele decizionale ale unor conducători locali ca și în activitatea ministerelor care erau, cum se știe, controlate de activiști superiori specializați.
Așa se explică diferențele de politică în domeniul culturii sau învățământului, de pildă, între perioadele relativ liberale în cadrul guvernelor Maurer, prin Pompiliu Macovei (1965-1971) și Mircea Malița, față de politica aplicată sub supravegherea lui Leonte Răutu de N. Popescu-Doreanu, Miron Constantinescu, Constanța Crăciun.
Așa se explică prezența atâtor foști membri de partid în structurile de conducere ale partidelor înființate după 1989, nu doar prin tactica «entrismului» sau prin dorința de a bruia câmpul politic în favoarea singurei forțe organizate, FSN.
Devine greu de explicat chiar și pentru adepții național-comunismului de ce era nevoie să asculți «ungurimea» scandalizată de scoaterea la iveală a adevărurilor despre colaboraționismul liderilor ei mai vechi sau mai noi cu sovieticii ocupanți, în timp ce blochezi atâtea adevăruri din istoria românilor, în numele ideologiei «comuniste» mereu rescrise, de care nu ai curajul de a te lepăda deschis. Și mai ales să întârzii editarea operelor publicistice ale lui Eminescu sub presiunea Rabinului Roșu, Mozes Rosen, lider al resturilor unei comunități care se mutase în Israel demult.
Dan C.

Biblioteca de idei / Cu privirea spre Corneliu Vadim Tudor – scriitorul!


Nu obişnuiesc să îngreunez meditaţiile diurne ale cititorilor acestei rubrici cu elemente de actualitate politică. E un spaţiu cultural, iar cultura adevărată, care depinde astăzi în bună măsură de mersul politicii, se „fereşte” de implicaţiile „adânci” şi „adâncitoare” ale Politicului ca marcă. Cu toate acestea, nici nu pot ocoli subiectul acestor zile – moartea lui Corneliu Vadim Tudor.
Deşi am fost colegi patru ani în Senatul României, nu voi mărturisi elemente, oricât ar fi ele de interesante, din culisele acelor ani (1992–1996). Aceasta, mai ales, pentru a-i proteja pe „patrioţi”, pentru că multă lume a crezut masiv, atât în P.U.N.R. (! Am fost reprezentantul acestui partid în Parlament!), cât şi în P.R.M.
În mintea mea rămâne ca un moment cardinal „întâlnirea” dintre „numele” meu şi „numele” Corneliu Vadim Tudor. Am fost onoraţi de destin cu „ocazia” de a fi „schingiuiţi” în discuţii (evident, separate!) la cabinetul şefului propagandei comuniste româneşti – Mihai Dulea. Prin Bucureşti circula în acea vreme (primăvara lui 1984) verbul „a duli”, cu formula curentă „ai dulit-o”. O „duliserăm” amândoi. Eu, pentru „Fariseii lui Iehova”, apărută la Editura Politică (director Valter Roman!), iar Vadim pentru lucrarea „Saturnalii”, tipărită la Editura Albatros, şi pentru care ura stârnită în rândul unei etnii româneşti s-a finalizat prin retragerea cărţii.
S-au regăsit pe lista cu „noi”, de asemenea, Florin Tucă, pentru cartea sa „Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz” şi Romulus Zaharia, pentru romanul său „Ademenirea”, unde reflecta realităţi clujene din perioada imediat următoare instaurării regimului comunist, din care rezulta foarte clar că primii comunişti (foşti ilegalişti) au fost cu precădere evrei şi unguri.
Din aceste considerente de „oportunitate” sau „inoportunitate”, eu m-am considerat solidar cu C.V. Tudor, începând cu acel an. Şi i-am învăţat pe de rost poezia incriminată, iar versurile: „Trist cartofor, tu monument de ură/ Satyr drapat în giulgiu vişiniu/ Cum vii să faci tu ordine-n cultură/ Mai bine-ai vinde nasturi şi rachiu/ Mici echiMoze-s ochii tăi, de fiară/ Rânjeşti ca râia, hoţ, cu colţii răi/ Mefiboşet gângav şi fără ţară/ Răufăcător eşti tu, cu toţi ai tăi/ Nu îţi lipsea, aveai de toate,/ Stăteai pe Roze-n caldul tău bârlog/ Când ai sărit la creastă, pintenog,/ Să răstigneşti o nouă sanctitate/ La care eu de-un secol mă tot rog” mi-au rămas pe buze multă vreme. Căci era „ţintit” chiar Mozes Rozen, preşedintele Comunităţii Evreieşti, iar eu eram abonat la „Revista cultului mozaic” şi urmăream viaţa culturală a etniei româneşti provenite din „poporul ales”.
Timpul le măsoară pe toate. I s-a spus mult, poate prea mult, „Tribunul”. Eu cred în postumitatea care-i va aşeza, cu bună măsură, măsurate, contribuţiile sale literare. Căci Corneliu Vadim Tudor, dincolo de multe balasturi separabile, a fost un excelent scriitor!