Treceți la conținutul principal

O petiție și un destinatar surd

 Către semnatarii petiției on-line.
Stimați colegi,
graba strică treaba. O petiție în numele grupului pentru reforma Uniunii, așa cum este formulată, așa cum este lansată pe Internet, nu are decât o valoare simbolică. Pe mine m-ar interesa mai degrabă conținutul acțiunii în justiție lansată de  Dan Mircea Cipariu. Dar ea este, după câte am înțeles de la DMC, depusă în nume propriu. Pe de altă parte, sper că vă este clar că nu pot fi prezent la o Adunare Generală Extraordinară anunțată pe data de 18 martie atunci când locuiesc în Franța și aflu de asta pe data de 4 martie 2016.
Acțiunile improvizate nu duc la nimic. Adresa mea mail era cunoscută multor semnatari, inclusiv lui Paul Vinicius, lui Dan Mircea Cipariu, în plus este publică. Sunt trist că nu știm să ne organizăm. Grupul de pe FaceBook a bătut pasul pe loc, fără un animator activ. Deodată, datorită acțiunii lui Dan Mircea Cipariu, grupul se activează fără a încerca să trimită un semnal membrilor, tuturor membrilor săi. Mă tem că nu așa vom reforma ceva, doar vom înlocui o minoritate activă cu altă minoritate activă. Cea activă și nouă nu pare să fi mai interesată decât cea veche să știe ce gândesc eventualii ne-minoritari, solidari în principiu, cu condiția să fie întrebați și angrenați în acțiuni.
In ce mă privește, eu nu stau prea multă vreme pe FaceBook și nu cred că acest suport de pălăvrăgeală este platforma prin care se poate reforma Uniunea Scriitorilor. O reformă care este necesară și va fi realizată cu condiția să nu credem că Uniunea este o asociație de genii ci un sindicat profesional care vrea să obțină reformarea nu doar a Uniunii ci și a relațiilor dintre scriitori și editori, între scriitori și mass-media, administrația culturală sau partidele politice.
Cu salutări colegiale, Dan Culcer
 (text trimis autorului Petiției, pe care nu am semnat-o din prricinile expuse mai sus, și publicat deasemnea  în comentariile acesteia).

P.S. Extrag din comunicatul conducerii Uniunii Scriitorilor :
«Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere formată din Mircea Mihăieş (Preşedinte), Adrian Alui Gheorghe, Gabriel Coşoveanu, Daniel Cristea-Enache, Răzvan Voncu (membri) a prezentat raportul privind încălcările statutului U.S.R. de către unii membri ai U.S.R. şi a propus o serie de măsuri.»
Nu excluderile mi se par grave (ele pot fi contestate, retrase, anulate) ci rolul de poliție politică pe care și-l asumă Comisia de Monitorizare, în cazul așa-ziselor «comentarii antisemite». Comisia propune pedepse : «avertisment, pentru comentarii antisemite (Daniel Vorona) şi găzduire pe contul personal de Facebook de comentarii antisemite (Paul Cernat)». Nu este rolul Uniunii ci al justiției să se ocupe de asemenea cazuri. Faptul că decizia s-a luat în absența celor implicați echivalează cu negarea dreptului celor acuzați să se explice și apere într-un cadru statutar. (d.c.)

Petiţia Grupului Pentru Reformă a Uniunii Scriitorilor 
(Sursa : http://www.petitieonline.com/petitia_grupului_pentru_reform_a_uniunii_scriitorilor)

Noi, membrii Grupului pentru Reformă a Uniunii Scriitorilor din România (GR-USR), constituit în februarie 2015 din scriitori membri și nemembri ai USR, am luat cunoștință cu stupoare de ultimele măsuri punitive pe care conducerea USR a găsit de cuviință să le aprobe și să le pună în aplicare în ziua de 23 februarie a.c. Ne referim, în primul rând, la excluderea a doi membri (Dan Mircea Cipariu și Grigore Șoitu) și indexarea cu „avertisment” (măsură coercitivă inexistentă în statutul USR, aplicată arbitrar de dl Nicolae Manolescu în graba de a scăpa de cei care nu îi agreează acțiunile) a încă trei (Florin Iaru, Paul Cernat și Daniel Vorona).

Este o dovadă în plus – dacă mai era nevoie – privind modul nestatutar, nedemocratic, clientelar, discreționar și, în cele din urmă, abuziv și ilegal prin care actuala conducere a USR – în frunte cu președintele ei, dl Nicolae Manolescu – înțelege să-și manifeste autoritatea. S-a ajuns astfel la practicarea unor epurări de tip stalinist împotriva scriitorilor care exprimă opinii diferite de cele ale actualei conduceri. Reamintim că, în ultima perioadă, atât GR-USR, cât și câțiva dintre membrii săi au fost ținta unor atacuri susținute și extrem de violente din partea conducerii USR, mai ales în revista „România literară”, adevărate instigări la diabolizare publică și stigmatizare. Între acestea se detașează articolul semnat de dl Mircea Mihăieș, Destul!, în nr. 6/2016 al publicației, care caută să discrediteze, într-o retorică ce reînvie tonul înfierărilor proletcultiste, încercările de reînnoire și de reformare a USR propuse de grupul nostru, vorbind despre un „desant bizar”, căruia „unii i-ar spune fascism generaţionist”. Menționăm că toate aceste măsuri de „neutralizare” (termenul îi aparține d-lui Nicolae Manolescu) survin în urma unor procese intentate în nume propriu de câțiva membri ai GR-USR și USR, având ca obiect ilegalitățile procedurale privind modificările operate, în timp, în statutul Uniunii, pentru a-i permite d-lui Nicolae Manolescu menținerea pe viață a calității de președinte și conducerea discreționară a USR.

S-a ajuns la aceste acțiuni în justiție tocmai datorită totalei opacități și a lipsei de dialog cu care a fost întâmpinată de către conducerea Uniunii solicitarea, întru totul statutară, din partea unui grup de scriitori – membri ai USR și ai GR-USR totodată – a unor acte de natură administrativă, acte pe care, ca membri ai USR, cu cotizația la zi, aveau tot dreptul să le verifice. Răspunsul președintelui USR, în asentimentul tuturor celorlalți membri ai conducerii, contrazice flagrant principiile unei reale exercitări democratice a funcției pe care o deține: „Nu am eu ce discuta cu doar 1% din totalul membrilor USR”. Desigur, documentele solicitate nu le-au fost puse nici până în momentul de față la dispoziție. Accesul la Justiție este unul din drepturile fundamentale ale omului, iar represaliile dispuse de dl Nicolae Manolescu și aprobate de membrii conducerii actuale a USR îl încalcă flagrant, afișând o atitudine specifică mentalităților totalitare.

Ne reafirmăm aici deschiderea pentru dialog cu toți membrii USR, vizând reformarea breslei noastre în sensul modernizării și măririi operabilității și funcționabilității ei, al alinierii la spiritul secolului 21 și al depășirii impedimentelor de fond cu care sunt confruntați actualmente scriitorii români. Abuzurile apropiaților și favoriților dlui Nicolae Manolescu, cât și cele ale Domniei-sale, vor fi acționate în continuare în Justiție. Din păcate, rușinea membrilor USR obedienți, complici prin tăcere și indiferență la distrugerea imaginii scriitorului român și, în cele din urmă, a Uniunii Scriitorilor, nu o vor șterge nici timpul, nici favorurile, și nici măcar opera lor literară .
Având în vedere aspectele grave menționate mai sus, GR-USR solicită demisia d-lui Nicolae Manolescu și a întregii conduceri a USR (Consiliul de Conducere și Comitetul Director) și îi cheamă pe toți membrii USR la noi alegeri democratice, alegeri ce vor avea loc între 18-19 martie 2016, conform anunțului public al Comitetului de Iniţiativă al Adunării Generale Extraordinare a Asociaţiei UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA.

Grupul pentru Reformă a Uniunii Scriitorilor din România



Grupul pentru Reforma a USR    Contacteaza autorul petitiei


Comentarii

  1. Stimate Domnule Culcer,
    Întrucât platforma Blogspot nu permite comentarii mai lungi, vă prezint mai jos un comentariu la poziţia dvs. faţă de Petiţia online a GRUSR, sub formă de document public Google, pe care sper să aveţi răbdare să-l citiţi la această adresă:
    https://docs.google.com/document/d/1eR8iS3HNRU3V2jsndnuLjKeOmM6xZbX7-ookU3Kk8j8/edit
    Vă mulţumesc!
    Toate cele bune,
    Cristina Elena Andrei, susţinătoare a GRUSR

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.