luni, 7 septembrie 2015

Contra atacul. Solidaritatea agresaților. Bivolii contra leilor




COMENTARIU: N. Steinhardt a numit lupta de clasă, rasism social. Tensiunea sau lupta între rase, națiuni sau comunități nu este însă rasism ci luptă pentru supraviețuire, pentru menținerea identității, care este condiția existenței. O celulă care nu mai este protejată de o membrană celulară nu mai este decât materia moartă, schimbul metabolic cu mediul înconjurător nu mai este posibil. Această observație elementară nu este o analogie biologistă, nici o reactualizare păcătoasă a ideologiei național-socialiste a spațiului vital, ci condiția vieții acestei entități sociale, culturale și biologice, care se numește națiune.
Între celula dintr-un corp uman sau animal, într-un mediau dat, și suma unor celule umane sau animale în simbioză, nu există discontinuitate. Dacă o celulă migrează și se înscrie într-un alt sistem biologic, acolo este acceptată, dacă este compatibilă, sau este respinsă și distrusă, dacă ameninţă mediul în care s-a inserat. Dacă uităm adesea aceste locuri comune ale biologiei, este pentru că umanoizii se consideră mai presus decât animalele, ba chiar total diferiți. Dar nu este așa.
Poate ați văzut pe Youtube scena în care o turmă de bivoli reușeste să se opună unor feline, care încearcă să omoare un vițeluș, deja slăbit de atacul unui crocodil pe malul râului. Și după ce, în prima secvență, de frică, bivolii se salvează prin fugă, fiecare pe cont propriu, se întâmplă ceva, fără nici un echivalent cu ceea ce credem despre animale. Turma se regrupează și atacă felinele, salvează vițelușul și alungă felinele.
Dintre comentariile de pe Youtube l-am ales pe acela care se apropie de sensul pe care vreau să-l dau scenei. «A l'image de notre société. Un prédateur politique, financier ou militaire n'est rien quand le troupeau fait bloc pour se protéger. Et là encore, les buffles sont gentils, ils auraient pu écraser les lions.» (Precum în societățile noastre. Politicianul, financiarul sau militarul , adevărate animale de pradă, nu mai reprezintă nimic dacă comunitatea se unește pentru a se proteja. Iar bivolii sunt chiar generoși căci ar fi putut strivi leii.)
Nu trebuie să cădem în erezia aproape uitatei Olga Lepeșinskaia, care a crezut că se poate trece de la o masă biologică triturată într-un mojar, declarată acelulară dar vie, înapoi la materia vie celulară. Laureata Premiului Stalin a vrut să revoluționeze biologia sau chiar a crezut în generația spontanee. În realitate a mințit, falsificând datele experienței.


Dacă nu vrem să plătim acest tribut fricii, minciunii sau auto-amăgirii, va trebui să acceptăm că agresiunea unei entități vii împotriva oricărei entități vii induce un răspuns legal și normal, mai mult sau mai puțin agresiv, al agresatului, al victimei. Care se află în legitimă apărare. (Dan Culcer)

Sursa Youtube https://youtu.be/F1elDd7SRuA