sâmbătă, 5 septembrie 2015

Iuliu Maniu despre Problema minorităţilor (1924) Ordinea priorităților

«Din acestea rezultă, că problema minorităţilor are două aspecte, adică ea trebuie rezolvită din două puncte de vedere : Ea trebuie privită şi rezolvită întâiu din punctul de vedere al Statului naţional în înţelesul, că numărul, importanţa culturală, economică şi socială a minorităţilor şi influenţa lor în legislaţia, administraţia, justiţia şi instrucţia publică să nu pericliteze :
a) Existenţa şi integritatea teritorială a Statului ;
b) Dăinuirea perpetuă a neamului şi în acest scop să nu stângenească închegarea sufletească şi naţională a corpului şi a Statului naţional ;
c) Să nu corupă spiritul genuin naţional, tradiţia, gândirea şi aspiraţia naţională şi elementele constitutive ale însuşirilor specifice ale poporului alcătuitor de Stat, adică acele izvoare de bogăţii sufleteşti şi morale, cari singure dau drept de existenţă unei naţiuni.
Trebuie apoi privită şi rezolvită din punctul de vedere al umanităţii şi al respectului faţă de om ca individ şi din punctul de vedere al minorităţilor etnice, de limbă sau de religie, ca personalităţi colective, cari, numai admiţându-li-se anumita drepturi corporative, pot să-şi desvolte însuşirile specifice.»

(Extras din Problema minorităţilor de Iuliu Maniu. Conferinţă ţinută la Fundaţia Universitară Carol I în ziua de 11 Mai 1924)
De 20 de ani diverse surse propagandistice (unele susținute de români de bună credință, probabil, dar naivi sau inculți politic, istoric, economic) încearcă și par să reușească a-i convinge pe români că au o datorie, niște datorii față de diversele minortăți cu care conviețuim de secole (multe cu maghiarii, mai puțin cu rușii și chiar puține cu evreii). 
Nu avem nici un fel de datorii, fiindcă dacă ar fi să mergem spre rădăcinile datoriilor, se va vedea că datornici ne sunt minoritarii. Dar aceste raporturi nu pot fi discutate în termeni de datorie ci de politică. Așa cum spunea Iuliu Maniu, există o ordine a priorităților, în acest caz chiar aceea dată de el. Și nimic din ce s-a îmtâmplat din 1925 până acum nu motivează vreo modificare a acestor prirotăți pentru națiunea și Statul România. Dan Culcer

miercuri, 2 septembrie 2015

Ca peștele în apă sau omul în Patrie

«Peștele nu își dă seama ce este apa (râul, lacul, marea) decât atunci când este scos din ea : nici noi nu știm ce este Patria decât când murim. Sau când simțim că moare ea.» Ion Dezideriu Sârbu, în Jurnalului unui jurnalist fără jurnal, p. 100

marți, 1 septembrie 2015

Când guvernul violează drepturile poporului, dreptul la insurecţie este sacru

„Când guvernul violează drepturile poporului, insurecţia este, pentru popor şi pentru orice parte a sa, dreptul cel mai sacru și cea mai indispensabilă dintre îndatoriri." (Articolul 35 din „Declaraţia drepturilor omului și ale cetăţeanului" din anul 1793)


Lăsăm la o parte faptul că Revoluția franceză care a edictat aceste principii fusese și ea o revoluție cu voie de la poliție, ideologii ei, cunoscuți desigur de Siguranță, fiind mai toți avocați locuind în centrul Parisului, mai exact în arondismentul care poartă acum numărul V. Buricul orașului și acum. Privilegiați mici, fără titluri și privilegii ereditare, voiau să devină mari privilegiați, eliminând concurența slăbită de huzur. Și au reușit prin presă și propagandă să producă nucleul exploziv, reacția catalitică. Restul este hazard și mitologie politică.

Citatul articol a dispărut din „Declaraţia universală a drepturilor omului" a Naţiunilor Unite. Cu toate acestea pe dreptul la revoltă s-a bazat lovitura de stat din România anului 1989, Zavera care a dus la lichidarea vîrfului piramidei de putere pentru a feri de cădere și spiulberare restul piramidei. Cea care a condus și conduce România din 1989 încoace, și care înfăptuiește fără crâcnire ordinele noii puterii coloniale americane și atlantiste. 
S-a organizat și provocat revolta populară cu ajutorul unor agenți provocatori, folosindu-se ca bază psihologică saturația la care ajunsese poporul, indusă de o combinație dintre realitatea economică a penuriei produse de plata forțată a datoriilor contractat la Fondul Monetar Internațional, prea rapidă, dar necesară deși prost pregătită politic de guvernanții României comuniste, și manipulările opiniei publice pe filiera posturilor de radio propagandă, dintre care cele difuzate de Europa Liberă au fost cele mai eficiente (falsa imagine a distrugerii satelor prin sistematizare, de pildă).

În 1989 am scris un text pe care l-am trimis, prin Nicolae Breban și la invitația acestuia, pentru ziarul românesc Curentul din Germania Federală. Era a doua contribuție scrisă pentru rubrica Pietre de râu. Nu știam atunci că ziarul Curentul, refondat de Pamfil Șeicaru, era deja sub controlul Securității, fiindcă bătrânul ziarist emigrat și calic cedase titlul contra unui ajutor material și ajunsese să fie manipulat de aceiași Securitate, pe bază de solidaritate patriotică, până a fi adus în România cu promisiunea că va fi primit de Ceușescu și că îi va putea da acestuia sfaturi politice înțelepte. 

Iată ce scriam la începutul anului 1989, sub titlul :

Puțină logică și dram de consecvență

«De câtăva vreme presa internațională a început să publice protestele reprezentanților expatriați ai majortății și minorităților din România.în legătură cu acțiunile guvernului (realizând ideea fixă a Conducătorului) de sistematizare a localitățilro rurale. Puterea a reacționa normal, rufuzând ideea oricărui amestec în treburile interne ale României. Un singur lucru nu i s-a cerut acesui guvern și acestui Conducător : să prezinte publicului românesc planul de sistematizare despre a cărui existență se vorbește dar care este tratat, ca deobicei sub o guverare paranoică, drept secret de stat, fără ca nimeni să aibă "curioziatetea", respectiv posibilitatea de a-l studia de aproape.Pentru că nu principiul sistematizării este discutabil — orice țară și orice guvern poate să se prevaleze de datoria sau de dreptul de a dirija amenajarea teritoriului național în funcție de "interesele" colectivității, singure în măsură să le definească — ci natura acestei acțiuni, caracterul ei voluntarist, lipsa unei consultări cu cei direct interesați, cetățenii României. Să fim naivi ca deobicei și să le cerem guvernului și președintelui să respecte propria lor demagogie cu privire la consultarea tradițională a "maselor largi", atunci când e vorba de chestiuni care le privesc, în ocurență propriile lor tradiții, propria lor vatră strămoșească.
Ce-ar fi, onorabililor, să respectațiu legalitatea socialistă în numele căreia comiteți atâtea ilegalități!»
 Dan Culcer

Disprețul guvernanților(inclusiv al lui Nicolae Ceușescu) descendenți ai kominternismului care îi formase mental, pentru poporul român, considerat incapabil de revoltă, după o jumătate de secol de supunere, a dus la căderea anunțată a național-comunismului, regim hibrid și ambiguu, care urmase celui kominternist, impus de puterea colonială, politica României în toată perioada, de la 1944 la 1989, fiind o oscilație de mică amplitudine între supunerea necondiționată față de Metropola moscovită și declarațiile de independență, arareori urmate de politici reformiste aplicate în profunzime.
România se află din 1989 într-un proces de recolonizare. Singura deosebire este, aparent, una de metodă. Controlul se face prin mecanismele economice și finaciare ale imperialismului în faza sa de expansiune apocaliptică.Industria a fost distrusă de puterile coloniale (nu e una singură, ci ne aflăm în fața unei monstruose coaliții). Valorile propuse de liderii spirituali ai României sunt denigrate, batjocorite, eliminate din programele școlare. Liderii românilor sunt acuzați de diverse tare și etichetați în felurite chipuri de străini sau de slugile acestora. 

O echipă de zgomote face propuneri de legi care sunt prezentate de parlamentari îndatorați și slugarnici, votate de un parlament de strânsură și apărate în presă de ziariști, intelectuali oportuniști.

Sistematizarea ceaușistă și propaganda anti-ceaușistă înainte de Zaveră

Cum observasem într-un reportajul eseistic și cinematografic scris și publicat la întoarcerea din periplul efectuat în România în ianuarie 1990, fenomenul sistematizării satelor fusese mai ales o temă de propagandă anticeaușistă în anii premergători Căderii.

Îmi confirmă observațiile acest final de studiu publicat de Ilarion Itu în Sfera politicii :

« Nemulţumirile populaţiei, dar și intensificarea presiunilor internaţionale (la27 aprilie 1989 prinţul Charles al Marii Britanii a condamnat sistematizarea într-undiscurs), au determinat încetarea temporară a proiectului sistematizării. Autorităţile erau de părere că mai întâi populaţia trebuia convinsă de necesitatea economică a măsurii.Peste graniţe ajungeau însă informaţii distorsionate despre stadiul sistematizării satelor. Postului de radio „Europa Liberă“ difuza săptămânal știri neverificate, privind cazuri de sate „rase“ de pe suprafaţa pământului. „Scrisorile“ veneau în general din localităţi cu populaţie maghiară din Transilvania, Ceaușescu fiind acuzat că a intensificat măsurile naţionaliste prin distrugerea patrimoniului cultural al acestei minorităţi. Știrile alarmiste, combinate cu acţiunile emigraţiei române ști și ale organizaţiilor internaţionale legate de sistematizare au contribuit, în anul 1989, la adâncirea prăpastiei dintre regimul comunist de la București și lumea democratică. Acest proiect distructiv a degradat în plus imaginea lui Nicolae Ceaușescu, care în ultimele luni de viaţă  era complet izolat pe plan intrenaţional.Consecințele sistematizării. Până în 1989, cel puţin 29 de orașe au fost distruseși reconstruite în proporţie de 85-90%  : Suceava, Botoșani, Pașcani, Iași, Roman, Piatra-Neamţ, Bacău, Vaslui, Huși, Bârlad, Tecuci, Focșani, Galaţi, Râmnicu-Sărat, Buzău, Mizil, Ploiești, Pitești, Slatina, Craiova, Râmnicu-Vâlcea, Giurgiu, Slobozia, Călărași, Medgidia, Tulcea, Constanţa, Mangalia, Baia Mare etc.»

Dacă primul paragraf descrie corect ceea ce se întâmplase, paragraful final este siderant prin imprecizie : În câte decenii au fost distruse și reconstruite orașele înșiruite?? Și reconstruirea sau construirea de cartiere noi, chiar dacă adesea cu blocuri de confort redus, cum se numeau, era o dsitrugere sau un răspuns disperat, inadecvat, în condiții de penurie, la probleme demografice urbane?

IICCMER. Pseudo-dispute și slugărnicii oportuniste

«Dispute la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Patru membri ai Consiliului Ştiințific cer schimbarea preşedintelui Institutului pentru declaraţiile pe care le-a făcut despre Legea "anti-legionară", transmite Digi 24.
Cei patru membri ai Consiliului Ştiințific anunţă că deja s-au auto-suspendat din funcţii până când Guvernul îi găseşte înlocuitor lui Radu Preda.
Aceştia resping declaraţiile şefului lor potrivit cărora legea anti-legionară, promulgată deja de preşedinte, ar fi o lege pro-comunistă.
Aprecierea este în măsură să jignească memoria tuturor celor care au fost victime ale terorii legionare sau ale dictaturii comuniste, cred membriiConsiliului.
Cei patru sunt: Zoe Petre, Dennis Deletant, Cristian Pârvulescu și William Totok."Dezaprobăm declarațiile președintelui Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), dl. Radu Preda, care, între altele, susține teza că așa numita lege 'anti-legionară' este o lege 'pro-comunistă'. În consecință, ne autosuspendăm din Consiliul științific al IICCMER până în momentul desemnării unui nou președinte executiv al acestui institut de către Guvernul României",informează un comunicat de presă semnat de cei patru și transmis luni AGERPRES.
Ar mai fi o soluție, la care auto-suspendații, auto-spânzurații, cum s-ar zice, nu s-au gândit. Să rămână ei suspendați și să fie numiți alți patru membri ai Consiliul Științific. Sunt încă destui specialiști în domeniul crimelor comunismului, acitvi, chiar foarte activi, care așteaptă să ia locul acestora. Prezidentul Klaus Iohannis nu are ce-i i-ar trebui să aibă, adică un curaj de sinucigaș, ca să înfrunte ordinele de sus, de mai de sus. Așa că Radu Preda va zbura, nu se știe unde.
În orice caz, Zoe Petre, fostă consilieră prezidențială pe vreme lui Emil Constantinescu, unul din ratații noștri prezidenți, și Wiliam Totok nu sunt specialiști în crimele comunismului. Totok este mai degrabă vânător de antisemiți și de informatori sau spioni nemți i(sași, șvabi), în slujba Securității, ceea nu înseamnă că ar fi și anti-comunist. Dimpotrivă, disidența lui Totok, pe când trăia în România, era levogiră. Zoe Petre este  o politicardă infiltrată probabil cu sarcini în PNȚ, și specialistă în istorie antică, cum o dovedește lista de mai jos.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Zoe_Petre
  • Commentaire aux Sept contre Thebès d’Eschyle (en collaboration avec Liana Lupaș), 
  • Les Belles Lettres, Paris (Editura Academiei Române, București, 1981) - pentru care a obținut Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române),
  • Civilizația greacă și originile democrației (București, 1993),
  • Societatea greacă arhaică și clasică (texte antice traduse și comentate) (București, 1994),
  • Cetatea greacă, între real și imaginar (București, 2000),
  • Vârsta de bronz (eseuri) (București, 2000),
  • Practica Nemuririi. O lectură critică a izvoarelor grecești referitoare la geți (Iași 2004).
  • La Roumanie après 1989 (en collaboration avec Catherine Durandin, Paris 2008).