joi, 4 iunie 2015

Stigmatizarea unilaterală sau dreptul celui mai tare


«Voi susține intotdeauna, fără rezerve, dreptul la opinie. Deci și dreptul Dvs de a critica unele actiuni ale statului Israel. O face Amos Oz, de ce n-ar face-o si altii? [s.n ] Nu cred că, in orice discuție despre acțiunile guvernului israelian, e nevoie să probăm că nu sîntem antisemiți. Eu când stau de vorbă cu cineva nu-l întreb ce naționalitate are. Mi se pare irelevant. Vreau să-i cunosc argumentele, nu originea etnică.»— scrie Vladimir Tismăneanu. 

Mă declar de acord cu această atitudine. Dar îmi permit să analizez mai îndeaproape textul contextul.  Pentru a formula, in fine, niscaiva rezerve.
Presupun că nu trebuie să probăm în nici un fel de discuție că nu suntem antisemiți. Fiindcă pentru noi criteriul fricii de stigmatizarea prin etichetare ca antisemit nu are de ce intra în discuție, câtă vreme discutăm liber despre fapte istorice.
Presupun că atunci când face elogiul dreptului la opinie, V.T. nu se referă doar la argumentele logice, care pot fi utilizate într-o dispută științifică. În științele care se ocupă de fizică, botanică, astronomie etc., ETNIA nu are nici o importanță. 
Doar că subiectul atitudinii (poate doar a unora) evreilor din România față de legionarii din România nu ține de știință ci de politică, de istorie, și aici intervin faptele, interpretările, ideologiile, apartenența la un grup, solidarizarea cu acesta sub presiunea excomunicării eventuale, în caz de dezacord între grup și individ, interesul economic. 
Solidaritatea de grup se manifestă și la V.T., care comentează encomiastic tot ce intră în sfera comunității sau în grupul prietenilor săi, toți autorii săi preferați (declarați valoroși) au și ei deci un numitor comun. Orice listă de cărți comentate de V.T. pe chiar pe Contributors blog o poate confirma. Orice culegere de calificative, deasemenea.

Deci, că Silviu Brucan a fost comunist și evreu are, în acest context, o mare importanță. Că același Brucan a devenit apoi, după 1980, un «pseudo-anticomunist», de fapt anti-naționalist, prin asta anti-ceaușist, rămânând de fapt kominternist, internaționalist, procapitalist, — fiindcă acesta e internaționalist — arată că modelul Brucan poate fi folosit ca indicator sociologic pentru analiza tipologică a societății Restaurației, adică a perioadei de după 1990.
V.T. consideră că « “brucanizarea” ori “rollerizarea” cuiva cu care te afli in dezacord este o formă de cripto-antisemitism. Este o stigmatizare.» Este o stigmatizare dar nu e vorba de antisemitism. Ci de anticomunsim. 
De ce le amestecă V. T.? Fiindcă îi convine să se victimizeze. Doar nu putem să credem că V.T. se simte solidar, pe baza originii sale etnice, cu Brucan sau Roller. Dar s-ar putea ca aceste etichete sau stigmate să aibă mai degrabă legătură cu fondul ideologic comun din care se hrăneau cei doi, fond cu care V.T. se simte uneori solidar, devreme ce, cel puțin față de Brucan, nu știu să se fi delimitat categoric, probabil de teamă să nu fie el însuși acuzat e antisemitism. Cei doi au ceva comun. O spune chiar Tismâneanu : «Jucând cartea de gânditor independent, a fost îndrăgit, incepând din anii 70, de unele cercuri liberale si marxizante din SUA (firește, doar întâmplător dominate etnic de evrei! n.n.). A stabilit o relație specială cu Ceaușescu: acesta îi permitea să călătorească în Vest, Brucan se abținea să-l critice public. Până la revolta de la Brașov, Brucan a respectat acest acord. Chiar și după aceea, nu a contestat rolul conducător al PCR, ci doar excesele cultului lui Ceaușescu și indepărtarea de “normele leniniste”.» 


Chiar asta a făcut mult timp V. T. și o mai face atunci când scrie negativ despre stalinism, dar se abține mult timp după 1990, să atace frontal ideologia comunistă ca atare. Nici Raportul care îi poartă numele nu o face radical, devreme ce contestația legionară a comunismului e tratată ca un păcat, fiind stigamtizată ca naționalism și antisemitism. 

Dar nu este tot stigmatizare aplicarea automată a etichetei de «anti-semit» cuiva care critică, pentru motive diverse, un ins care se prezintă drept om de știință dar care nu uită niciodată că este și evreu. Cazul lui Vladimir Tismâneanu. 
Dar nu este tot stigmatizare aplicarea etichetei de legionar (adică de criminal, naționalist și antisemit) unor inși care au fost deja pedepsiți (fără a fi responsabili direct de vreo crimă) doar pentru apartenența lor la o mișcare politică a cărei esență mobilizatoare, orice s-ar spune, nu a fost antisemitismul ci naționalismul egocentrat, așa cum este orice naționalism.

Sionismul este un naționalism egocentrat. Trebuie stigmatizați evreii sioniști în raport cu evreii internaționaliști? Sau invers.
¿Cum se rezolvă în mintea, atât de iubitoare de argumente logice, a lui Vladimir Tismăneanu situația evreilor de genul lui Karl Marx (pentru Despre chestiunea evreiască) sau Sigmund Freud (pentru eseul despre Moise), stigmatizați ca antisemiți de alți evrei (sioniști sau nu), prin scrieri de genul analizei lui Robert Misrahi, Marx et la questiuon juive.(Gallimard, 1972) ??

O ultimă observație și rezervă. » Dacă evreul Amos Oz are dreptul să critice unele acțiuni ale statului Isarael, de ce n-ar face-o și alții? - se întreabă retoric V.T. 
Nu asta e problema. Dacă Amos Oz nu ar fi un model, și dacă, deci, nu el ar fi dovada că statul ebreu poate și merită să fie criticat pentru unele acțiuni, dacă, deci, un goi ar fi fost primul critic al acestui stat, critica acestuia nu ar fi fost legitimă, decât dacă ar fi fost în prealabil legitimată de preexistența acțiunilor critice ale unui evreu ??  
De ce nu critică unele acțiuni ale statului Israel chiar Vladimir Tismăneanu, așa cum își permite să critice unele acțiuni ale unor oameni politici sau ale guvernului României? Ar putea să se legitimeze sau chiar se legitimizează, probabil, cu modelul imixtiunillor, contrare protocolului diplomatic, ale ambasadorului evreu, al Statelor Unite ale Americii, Gittenstein.

În concluzie, stigmatizarea cățeilor, legionarilor și goilor români (declarați, de către unii lideri evrei, endemic și anistoric, antisemiți) este legitimă. Dulăii, comuniștii evrei, deci brucanii și rollerii, paukerii și răuții, nu sunt chiar liberi la stigmatizare. 
Fiindcă nu se știe niciodată cine va decide și ce se va impune prioritar ca stigmatizabil, comunismul sau evreitatea lor. Sau cine și de ce va decide că nu trebuie atinși nici cu o floare, fiindcă aparțin tribului dulăilor apărați de Lege.

Bibliografie :

În august 2010, sub titlul Cine seamnănă vânt, culege furtună Ovidiu Șimonca, scria următoarele : « Vladimir Tismăneanu este supus unor atacuri antisemite pe blogul Asymetria. A mai fost un tip de acţiune antisemită în faţa Ambasadei SUA, acum o lună, cînd Vladimir Tismăneanu a fost incriminat pentru originea sa evreiască. Nu dăm prea multe detalii despre aceste acţiuni blamabile, pentru că nu dorim să propagăm asemenea gesturi inadmisibile. Ceea ce vrem să spunem: asemenea acţiuni şi articole e necesar să le tratăm cu circumspecţie şi să le considerăm nocive spaţiului public, pentru că nu se încadrează în spiritul democratic, care ar trebui să fie la baza unor relaţii civilizate.» (http://www.observatorcultural.ro/index.html/articles%7Cdetails?articleID=24121&pageID=5)

Etichetarea drept antisemit al oricărui adeversar, într-o polemică de idei sau de morală, se repetă ori decâte ori este vorba de un ins care, pe lână defectele sale însemnate, are calitatea de a fi evreu. Asta se cheamă confuzie de criterii. Așa îi trebuie lui Ovidiu Șimonca. De ce bagă?


În iunie 2015 Vladimir Tismăneanu îl stigmatizează pe Ovidiu Șimonca, declarând că este un criptoantisemit. În vreme V.T. este după părerea mea un criptocomunist care face pe anticomunistul.