vineri, 8 mai 2015

Camil Petrescu. Problemele muncii intelectuale

Sursă http://www.socialeast.ro/camil-petrescu-ce-ne-preocupa-problemele-muncii-intelectuale/

Camil Petrescu, Ce ne preocupă… (Problemele muncii intelectuale sunt dintre cele mai complexe și nu pot fi discutate decât într-o gazetă consacrată exclusiv lor), în Săptămâna muncii intelectuale și artistice, an I, nr. 3 din 18 ianuarie 1924


Am crezut suficient, când am pornit apariția Săptămânii, ca în loc de un program, să lăsăm să reiasă din însuși cuprinsul gazetei ideile care ne preocupă, atitudinea pe care o avem față de toate manifestările sociale și politice de la noi, limanurile către care ne îndreptăm.

Un „program” ni se pare prea pedant. Uitaserăm că suntem în țara suspiciunilor posibile.

E adevărat că noi înșine nu putem suferi echivocurile. Pentru că lămuririle date înainte și după apariția gazetei n-au fost suficiente, le întregim în numărul de față. Firește că într-un mod cu totul sumar, global rămânând ca fiecare problemă indicată să facă obiectul unor articole anume.

Săptămâna muncii intelectuale și artistice nu este numai o publicație de alarmă socială și politică, numai o publicație menită să sporească numărul celor care se vaită, atât de numeroși în țara românească. Și în privința aceasta ne deosebim de atâtea mari cotidiane, simple oficii în paginile cărora plângerile se depun numeroase și necontrolabile, drepte și nedrepte, unele contrazicându-se cu celelalte. Ziarele noastre servesc toate interesele și despre ele se poate parafraza pe drept cuvânt: cine servește pe toată lumea, nu servește pe nimeni. În coloane vecine sunt apărați, cu egală căldură, proprietarii cu chiriașii, capitaliștii cu muncitorii, țărăniștii cu burghezii. Sau dacă se anunță cu o literă greu de citit în josul unei coloane un caz de nedreptate la ministerul muncii, să zicem, pe ultima pagină se descrie cu uimitor lux de amănunte banchetul oferit la Focșani d-lui N.N. Săveanu, autorul nedreptății.

De altminteri, aceste gazete au o bază hotărât comercială.

Gazeta noastră își propune să se consacre exclusiv intereselor muncitorilor intelectuali. În special, ea se face vehiculul unei idei: federalizarea tuturor asociațiilor profesionale într-o CONFEDERAȚIE GENERALĂ A MUNCII INTELECTUALE, sau dacă vreți: FEDERAȚIA ASOCIAȚIILOR MUNCII INTELECTUALE.

E locul să ne arătăm din nou neîncrederea în așa-zisele asociații și uniuni absolut ineficace și care dovedesc sau o pricepere mărginită sau o literară neseriozitate. Toate asociațiile morale din lume n-au făcut mai mulți vegetarieni și mai puțini alcoolici, necum să îndrepte pe oamenii politici.

Muncitorii intelectuali nu vor putea însemna nimic până nu vor avea la îndemână o armă politică, uninstrument de acțiune.

Burghezia are capitalul (și mai ales voința mai Înaltă), țărănimea are votul universal, muncitorii manuali – sindicatele.

Numai niște miopi intelectuali își pot închipui că dacă țăranii nu puneau mâna pe vot nu li s-ar fi escamotat împroprietărirea. Azi sau mâine – asta se știe – ei vor stăpâni, mai ales când vor găsi modalitatea de colaborare cu tronul.

Muncitorii intelectuali, care vor putea cere totul prin formidabilul instrument de acțiune care va fiConfederația generală a muncii intelectuale, vor putea ține astfel piept celorlalte clase sociale, care deținând puterea vor tinde să abuzeze de ea (o lege politico-socială).

Ce atitudine vom avea noi față de celelalte categorii sociale? Vom fi alături de cele oprimate, luptând împreună împotriva abuzurilor. Dar nu ne vom confunda în nici un caz cu nici una dintre ele și nici nu vom deveni o simplă anexă a lor. Pentru că e destul să privim în Rusia ca să înțelegem ce soartă ne așteaptă în caz de izbândă și dictatură a muncitorilor. E de asemenea suficient să reamintim războiul pe care Stamboliiski l-a dus în Bulgaria împotriva intelectualității, ca să nu dorim niciodată o dictatură țărănească, în care curând Mișa Vasiescu ar înlocui pe d. I. Mihalache. Și, pe urmă, fiecare din aceste clase au programe excesive în conflict cu toate rezultatele științei și sociologiei. E destul să amintim toată absurditatea comunismului și desființarea neinteligentă a capitalului.

Luptând în caz de nevoie cu arma formidabilă a unei greve, a tuturor muncitorilor intelectuali(căci greva e singura posibilitate de replică a muncitorilor, fie manuali, fie intelectuali) vom căuta, nu să impunem o dictatură muncitorilor intelectuali (singura care în ultima analiză ar avea un sens dintre toate dictaturile), dar să facem ca munca noastră să devină un factor politic.

NU E SEMNIFICATIV CĂ ÎN ACEASTĂ CONSTITUȚIE S-A PREVĂZUT REGLEMENTAREA MUNCII MANUALE, FĂRĂ CA NIMENI SĂ SE GÂNDEASCĂ LA REGLEMENTAREA CELEI INTELECTUALE? Și nu ar fi bogat în urmări să ne întrebăm din ce cauză?

Acestea sunt probleme sociale, nu ieftinirea telefonului sau chiar combaterea impozitelor.

De altminteri, discuțiunea pe larg a acestei chestiuni va fi una dintre preocupările Săptămânii.

Vom arăta, de asemenea, că dorim introducerea unui spirit mai puțin empiric și mai mult în conformitate cu datele științei în administrația Statului, pe care mașinismul modern a făcut-o atât de complexă.

În consecință, nu putem fi decât alături de acei care cântă prohodul parlamentarismului sau cel puțin reducerea lui la rolul senatului de azi, Camera fiind înlocuită cu un Consiliu tehnic.

Când ni se vor cere lămuriri în ceea ce privește situația muncitorilor intelectuali din celelalte partide vom arăta că ei sunt pe baza unor principii, străine nouă, în acele partide; că programul lor e programul burgheziei, socialiștilor sau țărănimii, iar cuvântul lor (nu fără sensibila răsplată materială) îi silește să realizeze soluții opuse muncii intelectuale. Ei sunt în cazul socialiștilor înscriși în listele clubului liberal. Cazul d-lui dr. Angelescu e elocvent în această privință.

Nu ne interesează decât indirect asociațiile internaționale umanitariste și credem absurdă afilierea lor la comunism.

O problemă dintre cele mai importante va fi, fără îndoială, stabilirea condițiilor psihologice și fiziologice ale muncii intelectuale (în legătură cu reglementarea ei). Azi se știe vag că pentru un efort manual își trebuie atâtea calorii, iar pentru unul intelectual ceva mai multe. Dar sunt și alte condiții care diferă enorm: distribuția în timp, deosebirea profundă între calitate și cantitate (caii de curse, spune un principiu hipologic, nu trebuie puși să tragă la camion), necesitatea mediată, dar totreală, a produsului intelectual, etc.

Necesitatea organizării capitaliste a răsturnat scara valorilor intelectuale, favorizând nu pe cei merituoși, ci pe cei utili clasei burgheze. Vom pleda pentru o verificare a acestei false distribuiri de roluri, care dăunează progresului intelectual.

Fără îndoială că ideea delimitării muncitorilor intelectuali într-o clasă socială ridică o mulțime de probleme. Dacă încă de la început nu le-am abordat, a fost pentru că trebuia să arătăm că tocmai burghezia, care protestează cu mai mare îndârjire împotriva ideii de clasă, practică această idee, mai exclusiv și mai înverșunat decât oricare alta.

În numerele viitoare, deci, articole în jurul chestiunilor: Situația muncitorilor intelectuali față de celelalte categorii sociale, în parte: muncitori, agricultori etc.; Cine sunt și cine nu sunt muncitori intelectuali; Internaționalismul nu se poate realiza pe baza unei naționalități internaționale; Valoarea muncii intelectuale etc.



[1] Camil Petrescu, Muncitorii intelectuali și ideea de clasă, în Săptămâna muncii intelectuale și artistice, București, an I, nr. 1 din 5 ianuarie 1924, p. 1. Sublinierile aparțin lui Camil Petrescu.


Pălăvrăgeala Magna

De ceva zile, puține, tot intelectualul are păreri despre intervenția scriitorului Nicolae Breban la înscăunare dlui Radu Boroianu ca director al noi versiuni, post băsesciene, a Institului Cultural Român. Pe blogul poetului Dorin Tudoran citesc această intervenție de bun simț :

Jordan Dorin Tudoran2 days ago
Distinse domnule Dorin Tudoran si [acelor] distinsilor domni oameni de cultură (sic) care se-nfierbântă în acest subiect (numirea noului presedinte I.C.R.). Ce bine ar fi daca v-ati consuma energia si inspiratia in scopuri de cultura, de conservarea ei si mai ales de susținerea valorilor culturale, adevarate, romanesti.
 Intelectualitatea de astazi, ma refer la cea scriitoriceasca, este mai mult ocupata de politichie decat de a-si forta mintea in a scrie lucruri frunoase si interesanteLupta asta pentru putere vă distruge, domnilor...Asa cum România este lipsita de sosele, de infrastructura economica normala, asa si arta de dupa 1990 a cazut intr-o mizerie lamentabila. Personal,nu pot sa constat că, plecat de 35 de ani din Romania, la ora actuala, ceea ce se intampla dupa 1990.d.p.d.v. cultural este pur si simplu o catastrofă .....Unii din scriitori fecunzi dinainte de 1990 s-au transformat subit in politicieni...,altii si-au facut un modus vivendi in a-l improsca cu rahat pe Mihail Sadoveanu ( ca de, este trendy sa faci asa ceva, dupa 1990-dar culmea este ca nimeni dintre savantii Romaniei nu l-a improscat cu rahat pe Acad. I.C. Parhon care a fost ditamai Presedintele M.A.N. câtiva ani buni până in 1952!!). Se pare însă că, în Romania actuala, politica de interese este mai presus de vocația sacră de scriitor,......Ehhh..

Dl Jordan crede în Scriitor. Vocație sacră. Firește, se poate scrie mai clar, mai dichisit și mai dur. Dar măcar dl. Jordan nu participă la pălăvrăgeala asta dominantă. Cunoașterea directă a dosarelor de urmărire informativă pe care Securitatea i le-a dedicat lui Nicolae Breban ar fi mai utilă. Gabriel Andreescu le-ar fi putut edita, dacă tot a stat să le citească. În rest, prea mult urechism peste tot. Ce-ar fi să mai dăm cu nasul sau ochii prin sursele primare? Deși nu locuiesc în România, eu am încercat. Și le-am citit. Se reduce plăcerea pălăvrăgelii, desigur. Dar s-ar înțelege ceva mai mult din lumea prin care cei mai vârstnici dintre noi am trecut. Nici eroi, dar nici lichele.