luni, 16 martie 2015

Către Dan Mircea Cipariu. Pe marginea unei reforme a Statutului Uniunii Scriitorilor din România


În atenția dlui Dan Mircea Cipariu și al altor colegi 



Stimate coleg,
Ați difuzat la 15 martie 2015 prin mail (nu se știe exact cui anume, mie în orice caz, nu!) și pe situl dv. personal/ profesional, un proiect de statut modificat al Uniunii Scriitorilor, unde scrieți :
«Vă trimit forma finală de modificare a Statutului U.S.R. pe care o vom depune la secretariatul U.S.R. miercuri, 18 martie 2015. Până în acest moment, şi-au asumat aceste modificări următorii colegi: Dan Mircea Cipariu, Adrian Suciu, Paul Vinicius, Ştefania Coşovei, Dan Iancu, Anca Mizumschi, Octavian Soviany, Cristian Tiberiu Popescu, Nicoleta Popa, Lucian Vasilescu, Vasile Gogea, Vasile Baghiu, Ştefan Manasia, Ionel Ciupureanu, Alexandru Uiuiu, Dumitru Crudu, Ovidiu Nimigean, Mariana Codruţ, Rita Chirian, Mugur Grosu, Cosmin Perţa, Lucian Perţa, Florin Iaru, Peter Sragher, Ioana Crăciunescu, Alexandru Mica, Ioana Greceanu, Valeriu Mircea Popa, Cristian Teodorescu, Grigore Şoitu, Tatiana Segal, Catia Maxim, Florina Zaharia, Amelia Stănescu, Clara Mărgineanu, Ştefan Borbely, Ioan Matiuţ, Dorin Popa, Nicolae Mareş, Paul Cernat, Boris Mehr, Denis Dinulescu, Ion Filipoiu, Rodian Drăgoi, Gelu Vlaşin,. Dacă doriţi să fiţi alături de aceată iniţiativă de modificare a Satutului U.S.R., vă rog să-mi trimiteţi adeziunea dvs. pe adresa mea de email (cipariu@yahoo.com) până miercuri, 18 martie 2015, ora 11.00. (Dan Mircea Cipariu)»
Stimate Domnule Dan Mircea Cipariu, 
Viteza cu care solicitați acordul, dezacordul, sugestiile și propunerile pentru reforma Statutului nu corespunde nici unei necesități. 
Sunt excluse automat astfel sute de persoane, colegi, care nu aveau cum lua cunoștință de acțiunea Dv. În felul acesta vă privați inițiativa de un supliment de legitimitate, care îi va lipsi și în viitor. 
Nu explicați cum și dacă acțiunea Dv. poate fi primită de Consiliul Uniunii, în cadrul prevederilor actualului Statut, singurul valabil, așa cum este, chiar contestat. După știința mea nu există nici o procedură legală care să permită o astfel de intervenție. Deci, ea poate fi respinsă de facto, ignorată, fără nici o durere de cap pentru Consiliu.
Dacă ar fi fost așa de simplu, nu văd de ce până acum nici Dv, nici cei vreo 30 de aderenți la acțiunea Dv nu au avut această idee mai devreme, pentru a o supune unei dezbateri reale. Timp, de la ultimele alegeri, ar fi fost.

Astea fiind zise, nu doresc să blochez avântul Dv. tineresc și mă declar de acord cu ideea modificării Statutului, mai ales că modificare anterioară a fost abuzivă, ilegală și făcută în interesul personal al actualului președinte, Nicolae Manolescu și, eventual, al unui minuscul grup de ciraci.

1. Insist ca în Statut să figureze un capitol dedicat Fondului Literar, care trebuie reintegratt în cadrul Uniunii Scriitorilor. Copyro nu are nici un drept de a se declara continuatorul instituțional al Fondului Literar. 
Propun următoarea formulare
«În vederea asigurãrii de condiţii favorabile pentru desfãşurarea muncii creatoare şi îmbunãtãţirea vieţii scriitorilor, se reactivează în cadrul Uniunii Scriitorilor din România, sub îndrumarea şi controlul acestei Uniuni, a Comisiei de Cenzori și a Consiliului Uniunii, instituţia purtând numele "Fondul Literar al Scriitorilor din România", denumit prescurtat "Fondul Literar", persoanã juridicã de utilitate publicã, cu statut de Casă de ajutor Reciproc și de Colector al taxei de timbru sau a altor venituri derivate din activitatea autorilor membri, de administrare și protejare juridică a drepturilor de autor, conform legii specifice.
    Mijloacele "Fondului Literar", se compun din: vărsămintele editurilor, teatrelor, studiourilor de radio, de televiziune, a oricăror forma de publicare și difuzare ale operelor, egale cu 10% la onorariile care constituie dreptul de autor plãtite asupra operelor literare, din cotizaţiile membrilor "Fondului Literar", din sumele acordate anual din bugetul Statului şi din alte resurse.»

2.Trebuie formulată și introdusă o definiție globală a meseriei de scriitor, publicist (nu ziarist) (cu speciile integrate enumerate nerestrictiv : critic literar, scenarist, traducător, etc. așa cum ar fi trebuit descrisă în cadrul Nomenclatorului meseriilor din România, a cărei existență pare ignorată de creatorii colegi.
«Dupa Revolutie, in urma demersurilor unor personalitati precum Mircea Dinescu, Laurentiu Ulici ori Eugen Uricaru, presedinti ai Uniunii Scriitorilor, meseria de scriitor a fost recunoscuta oficial, iar sensul cuvantului care o desemna a devenit acela de autor de opere literare.» 
Vă mai aduceți aminte că, sub vechiul regim, scritorul neîncadrat în muncă era considerat un vagabond și putea fi arestat pentru că nu era încadrat în câmpul muncii?? Judecată circulară.
Surse - Meseriile scriitorilor români
Autor: Adriana Lutasu 
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/meseriile-scriitorilor-romani-3019681/

http://www.rubinian.com/cor_6_ocupatia_detalii.php?id=264102
Grupa majora 2 - Specialisti in diverse domenii de activitate

Subgrupa majora 26 - Specialisti in domeniul juridic, social si cultural

Grupa minora 264 - Autori, jurnalisti si lingvisti

Grupa de baza 2641 - Autori si asimilati

«Autorii si asimilatii acestora planifică, cercetează si scriu cărti, scenarii, piese de teatru, eseuri, discursuri, manuale, specificatii si alte articole nonjurnalistice (cu exceptia materialelor pentru ziare, reviste si periodice) pentru publicare sau prezentare. » (formulă de preluat)
E de găsit o formulă statutară pentru protejarea, constituirea sau reconstituirea arhivelor Uniunii, cu obligația de a se edita, a se face publice toate procesele verbale și documentele aferente ale discuțiilor de la toate nivelele centrale și regionale ale Uniunii (asociațiii), în publicațiile editate sau spijinite de Uniune.
În fine, vă rog să se acorde o atenție normală comunicării chestiunilor de interes colectiv asociativ către toți membrii Uniunii, indiferent unde locuiesc, sub forme adecvate. Nu se poate socoti că simpla publicare pe un site, chiar al Uniunii, ar echival cu aplicarea obligației de a comunica cu membrii Uniunii. Chiar dacă aceștia au mail, au telefon mobil sau fix sau nu doresc să îl comunice, conducerea Uniunii este obligată ca în toate asociațiile să folosească poșta cu aviz de primire.
Prin Statut, Uniunea trebuie să se aplice și implice în negocierea unor formulare standardizate, respectând expresiile juridice și legile drepturilor de autor, ale contractelor de editare cu editurile din România (prin colaborarea cu organisme similare din lume) și străinătate, La ora actuală unele edituri din România refuză să comunice asemenea formulare de contracte standard, înainte de lectura manuscriselor, sub pretextul că fiecare contract se negociază : e o confuzie între valoare financiară a contractului și valoare și legalitatea formulării sale juridice.
Cum se luptă contra edițiilor pirat în România?
Cred că inițiativa Dv va treiibui să fie difuzată și spra ariile laterale ale comunității scriitoricești, chiar dacă se va relua discuția asupra refromei Statutului care nu poate fi validată decât de o adunare generală statutar convocată.
Cu salutări colegiale, Dan Culcer

PS. Includ aici linkul spre un site francez care tratează atent, în numele intersului autorilor, problema formulării legale a contractelor editoaile și arată diversele malversații la care editori necinstiși recurg în Franța. Presupun că știți că nu e vorba de o specificitate franceză.

duminică, 15 martie 2015

În amintirea scriitorului Alexandru Vlad (31 iulie 1950, Suceag /Cluj – 15 martie 2015, Cluj-Napoca)


Alexandru VLAD
 (31 iulie 1950, Suceag /Cluj – 15 martie 2015, Cluj-Napoca). Prozator, traducător. Facultatea de filologie a UBB Cluj (1974). Debut absolut înEchinox, 1973. VolumeAripa grifonului, povestiri, 1980; Drumul spre Polul Sud, proză scurtă, 1985; Frigul verii, roman, 1985; Fals tratat de convieţuire: trei tablouri din secuime şi un malaxor (în colaborare cu Daniel Vighi, András Visky, într-o versiune concepută şi editată de Marius Lazăr), 2002; Sticla de lampă, 2002; Viaţa mea în slujba statului, povestiri, 2004; Iarna, mai nepăsători ca vara, 2005;Curcubeul dublu, 2008; Măsline aproape gratis (proze asortate), 2010; Ploile amare, roman, 2011,Cenuşă în buzunare, 2014. Prezent în antologiile Nuvela şi povestirea românească în deceniul opt, 1983;Chef cu femei urâte, 1997; Generaţia 80 în proza scurtă, 1998; Competiţia continuă, 1994; 1998. Traduceri din Joseph Conrad, W.H. Hudson, Vladimir Tismăneanu. Tradus în germană. Premiul USR pentru debut, 1980. Premiul Academiei Române, 2011. Meritul Cultural în grad de Cavaler, 2004; grad de Ofiţer, 2010.
       „Mi-am dat seama cât seamănă coala goală şi albă cu un ceas deşteptător; pare să numere secundele şi minutele cât stai cu stiloul în aer asupra ei, te blochează cu mecanismul ascuns al unui ceasornic fără minutare şi îţi dă senzaţia că la un moment dat ar putea să sune – timpul alocat s-a scurs”. (din Sticla de lampă)
        Al. Vlad este un ingenios experimentalist al formelor, dar şi un subtil stilist al detaliului. Alexandru Vlad a fost, însă, în deceniul nouă, un foarte dinamic creator de ambianţă literară. Se informa aproape numai din cultura engleză şi americană, făcând senzaţie în cafeneaua „Arizona” cu lecturile sale „conspirative”. Acest occidentalism intelectual atlantic distona cumva dramatic cu biografia sa socială, de slujbaş mărunt şi marginal, însă tocmai de aceea avea o consistenţă iradiantă îndeosebi în boema clujeană. (Petru Poantă)
         Alexandru Vlad este atent, deopotrivă, la viaţa paginii şi la miraculoasa emisie de semne a vieţii. […] Amploarea autentică a personajului problematic, libertatea ludică şi gravitatea interogativă potenţează, credem, energia spirituală a realului, absorbit şi focalizat prin tensiune epică, prin acuitatea şi rigoare stilistică, prin voluptatea livrescului şi magia compoziţiei (Norman Manea)
        Prozatorul nu pare, în scrisul său, deloc străin de un anume clasicism al meditaţiei, trăsătură vizibilă în efortul de a sonda în adâncime stările şi sentimentele fundamentale. […] Vlad nu are apetit sau vocaţie pentru acţiune, fapte, întâmplări. Situaţiile devin pretexte pentru rememorarea analitică ori pentru reverii meditative în marginea destinului fragil al fiinţei. (Radu G. Ţeposu)
        Dintre prozatorii „optzecişti” nu mulţi stăpânesc la fel de bine ca Alexandru Vlad ştiinţa de a scrie o povestire sau o schiţă respectând câteva principii compoziţionale ferme, transmise din trecutul îndepărtat al speciilor şi impuse prin reluări succesive până în zilele noastre (Gheorghe Perian)
       În cele mai bune pagini ale sale, scriitorul clujean scrie o proză uimitoare, subtilă, acut personalizată, în care nimic nu este fără loc şi nimic nu este supus ştergerii. Înţelegerile prinse de proza sa se conservă, au puterea eternităţii, a esenţelor (Horea Poenar)
       Melancolic în sensul atenţiei fixate obsesiv asupra obiectelor acestei lumi, Alexandru Vlad îmbracă realitatea în cuvinte complicate, într-un ceremonial al rostirii pedant, preţios, cu o mişcare amplă şi, paradoxal, firească. Totul depinde de cuvânt, lumea se creează acum, în fiecare clipă, prin contemplare verbalizată – „mi-am concentrat toată privirea asupra…” […] În Ploile amare, sub ameninţarea albă şi oarecum teoretică a morţii, personajele se adaptează (chiar şi murind de boli cu bătaie simbolică, precum cancerul), trăiesc; dar, mai ales, nu-şi pierd speranţa, de nimic susţinută, că, până la urmă, potopul se va opri. (Irina Petraş)
       Frigul verii a venit prea devreme şi năpraznic, drag prieten! De-acum, ploile aducerii aminte vor fi mereu amarebuzunarele veşnic pline cu cenuşa dialogurilor noastre neîncheiate, drumurile vor duce inexorabil spre polul sud al scurtei noastre existenţe… şi ultima sticlă de lampă s-a spart…      Rămâne-va lumina amintirii tale! Şi mereu promisiunea unei noi aventuri livreşti fabuloase. Dumnezeu să te aşeze alături de cei buni! (Vasile Gogea)

Înt-un an nu demult și într-o lună fără nume, am petrecut o jumătate de zi la Cluj plimbându-ne prin Centrul urbei, discutând și privind cărți, învăluiți în norișorul albăstrui al fumului de pipă încâlcit în barba excepționalului prozator care este Alexandru Vlad. A fost ocazia unică, bucuroasă. Astfel nu doar opera ci și autorul ei, omul stăruie în memoria mea. 
Dan Culcer