duminică, 1 martie 2015

Un mesaj în voia Internetului pentru Ioan Avram

Recunosc că îmi face plăcere să găsesc, din când în când, cîte-un ecou la cele scrise de mine prin reviste sau bloguri. Nu ca să mă laud, ci ca să nu uit, uitucenia poate fi o formă egoismului, am reprodus mai jos această scriere onlainistică a lui Ioan Avram. Am dat peste ea, fiindc azi voiam să verific ce texte sau spuse ale mele au intrat în memoria «perisabilă» a Internetului, pentru a le salva pe hârtie. 


Nu știu cum sunt alții, dar eu când mă gândesc că nu mai folosim hârtia pentru scrisori ci șirurile de cifre ale mesajelor electronice, mă apucă o tristețe iremediabilă. Putem să ne iluzionăm și să vociferăm indignați contra uilizării publicațiilor noastre de câtre analiștiii marketing pentru a ne vârâ sub pleoape mesaje publicitare adecvate preocupărilor noastre, în speranța că ne vor face să le cumpărăm produsele, mai ales cele perisbaile, cele de care nu avem nevoie.

Dar o singură și serioasă pană de energie electrică — așa cum se întrevede ea posibilă chiar și la orizontul vieții unor vîrstnici ca mine —, va elimina din memoria colectivă toată această pălăvrăgeală, pălăvrăjeală la care particip și eu în acest moment.

Am păstrat, așa cum unchiul tatălui meu păstrase, o carte, Poetica lui Timotei Cipariu, cu autograful lui Eminescu (de fapt un ex-libris). La desțărare am dăruit-o Bibliotecii județene din Târgu Mureș. Acolo e și acum. Cartea există din 1860, cel puțin. A scăpat de furia activiștilor de partid încartiruiți, care au naționalizat (sau pur și simplu ocupat abuziv) casa unchiului Tatei, deși fusese exilată de ocupanții aculturali sub streașina casei, într-o ladă de lemn, în ploaie.
Și va supraviețui, dacă nici o altă catastrofă nu o va distruge, acestor bloguri în care ne facem vacul.
Îi mulțumesc, deci, lui Ion Avram că nu m-a uitat, după ce mi-a citit cu atâția ani în urmă, textele din Vatra
Las acest mesaj la voia Internetului și a motoarelor de căutare performante, folosite și de serviciile secrete de informații, așa cum știm, fiind aproape sigur că sticloanța în care l-am depus, sticloanță de ecran fabricat în China, legată de marea rețea care ne adună și desparte cu violență, va fi dusă de valurile unui tsunami până la picioarele celui căruia îi este destinat.

“Publicistica zapacitilor care viseaza un Nobel pentru un romãn…..” si cate ceva despre Dan Culcer
ioan avram / octombrie 20, 2014

Am scris de cateva ori despre Nobelul pentru literatura. Am exprimat si atunci, cum fac si acum, convingerea ca de cele mai multe ori ne aflam in fata unui premiu politizat. Si atins de aripa globalizarii dar mai ales a “politicii corecte”. 
Dan Culcer a fost un important cronicar literar roman si a facut parte din redactia poate celei mai serioase si bune reviste romanesti de dinainte de ’89. Se numeste (revista)”Vatra” si apare la Tg.Mures. Spun a fost pentru ca de la emigrare nu am mai citit cronici literare semnate de Dan Culcer.

Am citit multe cronici de ale lui Dan Culcer si marturisesc ca m-au ajutat sa-mi fac o parere despre unele carti sau atitudini ale autorilor…… Cronicile (opinile) lui Dan Culcer erau in raspar cu cele curente, nu mergeau intru idolatrizarea unei anumite directii in literatura, erau contra-curentului sau grupului literar aflat in gratiile criticii literare...
Spre exemplu eu gaseam deosebita literatura scrisa de scriitorii ce au afacut parte din grupul literar de la “Echinox” sau a unui numar importanti de autori care nu figurau in bilanturile de premii ale criticii de intampinare de atunci, literatura mai profunda,mai asezata, mai trainica si mai aproape de estetica, asta in opozitie cu ceea ce erau pe atunci rasfatatii criticilor literari care suisera pe soclu pe Nichita,Paunescu, Sorescu, Alexandru, Breban, Blandiana, Ivasiuc, Fanus, etc, etc, etc...

Gaseam la Dan Culcer uneori o abordare similara, poate punct dintr-un program,  nu aveam de unde sa stiu. Autorul de care vorbim a emigrat in Franta la sfarsitul anilor ’80 si “Vatra” a devenit, pentru mine, mai saraca……

L-am re-descoperit dupa ’90 pe Dan Culcer prin diverse reviste si in mediul on-line...
Precizia rationamentelor — pe care o stiam din tinerete — nu l-a parasit, un text a lui Culcer seamana cu o demonstratie cap-coada in cel mai pur stil al matematicii…. Culcer este un cartezian…..

Sa ne intoarcem la Nobel literatura….

Mie nu mi se umfla pieptul de sub faldurile nationalismului….

Am tratat elegant alegerea Herthei Muller ca laureata Nobel dar fara a crede ca autoarea este un mare scriitor. Adica dintre cei ce deschid o cale…..

Drama ei individuala sub vremea comunismului, ca si drama altor etnici germani, nu este cu nimic mai sus,mai de spus, mai “valoroasa” decat drama tuturor romanilor ce au trait sub acele vremi. Hertha Muller a scris,a descris aceasta drama…. Emotional sigur poate depasi anumite cote…. Dar aici avem de-a face cu ideologizarea literaturii…… Cartile ei sunt un document, o dare de seama asupra unui timp dar nu o mare literatura…. Nu scad cu nimic meritele autoarei……. care raman.Dar Hertha Muller este un scriitor de valoare medie……. si nu unul extraordinar…..

Norman Manea este un alt autor supra-evaluat la bursa Nobelului literar…. Numele lui s-a tot rostit si in lunile ce au precedat decernarea premiului pe 2014. Norman Manea ataca/descrie/scrie, in cartile lui ce au facut succes in Occident, Holocaustul plecand de la drama familiei lui… Este cu totul remarcabil efortul facut de Manea ca amintirea Holocaustului sa ramana in pagina de carte…… Dar Manea are si alte carti ceva mai valoroase din punct de vedere literar……..Este un bun exemplar scriitor dar nu este o mare valoare literara.

Dan Culcer are un punct de vedere direct si penetrant cu privire la Norman Manea si Hertha Muller:
“De aceea vad in publicistica zapacitilor care viseaza un premiu Nobel pentru un romãn, exprimata prin avansurile ridicole acordate romancierului Norman Manea, nobelizabil potential, o delegare a unei dorinte paranoice.Doar ca, in cazul lui Norman Manea, desi a scris si scrie literatura in limba romana, si poate fi considerat un scriitor roman, meritele sale, cate exista si pentru care a fost propus pentru acest premiu mereu politizat, nu au nici o legatura cu calitatile artistice sau intelectuale ale lui Norman Manea si nici ale romanilor, nici cu valorile culturii romane, precum nici cu inteligenta nativa a [ipoteză?] evreilor. 

Intrarea lui Norman Manea in aceasta competitie cu suma nula este rezultatul unui oportunism al autorului care a jertfit publicistic si literar pe altarul reactualizarii temei etnocidului anti0-evreiesc. În secolul trecut ca și la începutul acestuia, e o temă care atrage atenția și dirijează uneltele, reflectoarele mass-media asupra unui autor. Așa se întâmplă de la Kaput-ul lui Kurzio Malaparte încoace, adică din 1947. Dacă opera lui Manea se mărginea să reprezinte temele curente ale autorului și nu implica un mixaj cu neverosimilități ascunse sau evidente, punerea în scenă a autorului nu s-ar fi produs. O similară punere în scenă a avut loc și în cazul prozatoarei de limbă germană, Herta Muller. Alt proces al unei tentative de etnocid, cel al șașilor și șvabilor din România, a fost recuperat de propaganda germană din vremea Angelei Merkel. O asemenea punere în scenă nu se poate realiza decât prin intervenția unui aparat de propagandă, de stat, de partid, de comunitate, de lobby, dar nu poate fi vorba de o recunoaștere spontană a unei valori literare în sine.“[Din Jurnalul unui vulcanolog (I)- aparut in revista Confesiuni nr.19/2014}

Mesajul meu a ajuns la destinatar grație intervenției comunicante a lui Titus Filipaș.

Dragă Domnule Ioan Avram, 
am aflat la începutul lui martie că mesajul meu a ajuns la destinatar. Cum era o butelie dusă de curenți, reacția rapidă din partea mea ar fi fost o ilogică, incongruentă. 
Alți curenți de simpatie vor circula de data asta mai repde spre Dumneata acum. Am privit chipul Dtale cu atenție și am bizara convingere că l-am mai văzut înainte de plecarea mea spre Franța, adică înainte dde1987. Dacă nu e o iluzie, ai putea Dta reconstitui eventuala împrejurare?
Îi mulțumesc vechiului prieten de Internet, Titus Filipaș, pentru că a înlesnit circulația curenților marini.
Cu tot binele, Dan Culcer

Elancourt, Franța