Treceți la conținutul principal

Reamintire : Scrisoare deschisa membrilor Consiliului Uniunii scriitorilor din România întruniti la 10 noiembrie 2005 la Bucuresti

Pro Memoria. Republic mai jos o colecție de documente în legătură cu o analiză mai veche, din 2014, semnată de Gabriel Andreescu în Noua Revistă a Drepturilor Omului, intitulată Excluderea membrilor Uniunii Scriitorilor din Romania. Aspecte etice și juridice  

Dan Culcer, 
scriitor si ziarist
Adresa postala
16 Résidence Nouveaux Horizons
78990 ELANCOURT
France
dculcer@teaser.fr
dculcer@asymetria.org
Tel 33 (0)1 30431677

Scrisoare deschisa membrilor Consiliului Uniunii scriitorilor din România întruniti la 10 noiembrie 2005 la Bucuresti

Elancourt, 8 noiembrie 2005

Domnilor Consilieri,
În calitatea mea de membru al Asociatiei scriitorilor din Tirgu Mures, de membru al uniunii noastre profesionale, si în baza articolelor 1,2,4,7 ale Statutului USR, va adresez acest mesaj public, într-o chestiune de maxima urgenta si de maxima gravitate:încercarea de reinstalare a post-cenzurii in presa culturala din România, dupa ce am constatat ca, între 9 septembrie 2005 si data acestei scrisori, Uniunea scriitorilor din România, prin reprezentantul sau legal, presedintele, nu raspunde nici mesajelor private, nici celor publice pe care eu sau alti confrati scriitori i le-au adresat. Iar cind, totusi, se exprima in spatiul public, interventiile unor membrii ai Comitetului director sunt autoritariste, evazive si neargumentate.

Prin prezenta, contest cu fermitate decizia Comitetului director, despre continutul careia am aflat din presa, privind demiterea din postul de redactor sef-adjunct al revistei ŤViata românescať a ziaristului si scriitorului Liviu Ioan Stoiciu.
Aceasta decizie, care implica reinstaurarea cenzurii, pe care eu o calific forma grava de abuz de putere si de interpretare, foloseste ca pretext al demiterii lui Liviu Ioan Stoiciu, aparitia unui fragment de Jurnal semnat de scriitorul exilat, Paul Goma, in numarul 6-7 al revistei Viata româneasca.
Contestatia mea se bazeaza pe urmatoarele seturi de argumente:
Primo: Jurnalul este o specie literara. Textul în cauza este un jurnal si are un autor. Responsabilitatea pentru continutul textelor, asa cum se mentioneaza pe coperta a III-a a revistei, revine in întregime autorilor, deci lui Paul Goma.
Citez :
ŤRedactia revistei Viata româneasca publica opiniile, oricît de diverse, ale colaboratorilor ei. Responsabilitatea pentru continutul fiecarui text apartine, în exclusivitate, autorului.ť
ŤConform prevederilor Statutului, Uniunea scriitorilor din România nu este responsabila pentru politica editoriala a publicatiei si nici pentru continutul materialelor publicate.ť
Actionînd în contrasens cu aceste prevederi, Comitetul director încalca Statutul. În consecinta va rog sa analizati si sanctionati aceasta încalcare a prevederilor statutare prin care, în mod explicit si implicit, Comitetul director si presedintele Nicolae Manolescu îsi aroga functia de post-cenzura, asa cum era aceasta practicata de catre Directia publicatii a fostului Consiliu al culturii si educatiei socialiste.
Ignorarea acestor implicatii si aprobarea acestor decizii, v-ar face, domnilor consilieri, coresponsabili de reinstaurarea cenzurii în România anului 2005.
Secundo: Functia lui Liviu Ioan Stoiciu este aceea de redactor sef-adjunct, aceasta implica publicarea si nu cenzurarea operelor confratilor sai.
Tertio: Calificarea, de catre Comitetul director, care este autorul comunicatului, a jurnalului lui Paul Goma ca fiind Ťantisemitť, si implicit a autorului cu acelasi termen, nu are nici o baza morala si legala. Simpla calificare, afirmatie lipsita de orice argumentare, citare sau analiza contextuala, este o calomnie si va fi tratata ca atare de orice instanta. Iata în ce termeni face Nicolae Manolescu aceasta calificare 'incontestabila': ŤProblema noastra era ca in revista Uniunii a aparut un text pe care noi l-am considerat antisemit si, din pacate, nu e discutabil, chiar asa este.ť (Revista 22, nr. 813, interviu de Rodica Palade). Adica Nicolae Manolescu îsi declara opinia indiscutabila. Din fericire, chiar si o hotarîre de justitie poate fi contestata.
Ceea ce este mai cu seama grav: o acuzatie de natura penala este lansata, în modul cel mai iresponsabil, direct în presa, fara macar lectura integrala a textului incriminat, adica a seriei de fragmente care au fost publicate în numerele anterioare ale ŤVietii Românestiť. Declaratiile unuia din membrii Comitetului, consemnate de presa, stau marturie ca aceasta lectura nu fusese facuta la data Comunicatului. Iar scoaterea din contextul unei opere a unui fragment, pentru a defini optiunile morale si politice ale unui scriitor, pentru a-l acuza penal, descalifica moralmente si intelectualmente un critic literar, devenit acuzator, agent al politiei spiritului sau cenzor.
Acestea sa fie calitatile pentru care Nicolae Manolescu a fost ales presedinte al Uniunii scriitorilor, acesta mandatul care i-a fost încredintat? Articolul 1 al Statutului este ignorat de Domnia sa.
Quarto: Revista ŤViata Româneascať este editata de Uniunea scriitorilor si de Redactia Publicatiilor pentru Strainatate, un departament al Cancelariei Primului-Ministru. O decizie cu caracter punitiv cere aplicarea Codului Muncii cu implicarea ambilor editori. Care este temeiul legal pentru a decide degradarea cu aspect punitiv, dintr-o functie superioara într-una inferioara, a unui ziarist care nu a facut nimic contrar legislatiei muncii?
Organizatiile internationale de aparare a ziaristilor fata cu abuzurile editorilor vor fi sesizate. Cancelaria Primului ministru, Redactia Publicatiilor pentru strainatate, deasemenea.
Aspectul penal al acuzatiei aduse autorului Jurnalului, Paul Goma, repet, singur responsabil, este o chestiune care depaseste competenta Domniilor voastre. Nu sunteti istorici.
Nu mai exista nici o împuternicire prin care unii, scriitori-activisti de partid, se erijau în judecatori, în numele oamenilor muncii de la orase si sate, asa cum se practicau, sub Comunism, sedintele publice de acuzare, pe care Paul Goma si Liviu Ioan Stoiciu le-au îndurat deja. Unii dintre dv. le-au cunoscut de asemenea. Si eu.
In schimb, in planul culturii, decizia (administrativa) a unei comitet nu absolva de responsabilitate constiinta intelectuala individuala. Si, din acest punct de vedere, o constiinta critica are dreptul si obligatia sa se disocieze de o atitudine sau decizie administrativa pentru ca datele problemei sunt complet schimbate: analiza se petrece in spatiul public, unde vegheaza justitia si ridicolul.
Sunt sigur ca veti avea forta si întelepciunea sa contestati inertia etichetelor. Sa judecati cu luciditate consecintele unei decizii pripite a Comitetului director. Sa interveniti cu rabdare pentru a-i convinge pe membrii sai ca se afla pe o cale a abuzului. Sa curmati abuzul. Si sa lasati justitia sau întelepciunea cercetatorilor, a istoricilor - odata adunate suficiente elemente probatorii, care pentru moment lipsesc în buna parte, sa judece situatia la care se refera scrierile lui Paul Goma.
Iar daca dl Nicolae Manolescu va considera ca a fost dezavuat de decizia Dv. calma si va va propune demisia sa, acceptati-o. Nu e singurul om din România care poate salva de rusine si ridicol Uniunea scriitorilor, si prin ea pe noi toti, membrii sai. Se vor mai aflînd chiar printre Dv. oamenii liberi de care avem nevoie.

Dan Culcer

======Anexa : =======Istoricul petitiei========================

Am trimis mesajele de mai jos pe adresa mail a Uniunii scriitorilor, fara inregistrarea vreunui reactii. Apoi, data fiind natura situatiei si urgenta, m-am adresat ziarelor din Bucuresti.
ŤJurnalul nationalť a reprodus in rezumat textul meu. El a fost urmat de un Protest, care a fost difuzat prin Internet, pe grupurile de discutii specializate in cultura, in presa nationale si internationale, in fine trimis, dupa semnarea sa de peste 190 de persoane, prin posta pe adresa Uniunii scriitorilor.
(Vezi http://www.asymetria.org sau Ziua on line)
Initiatorii Protestului nu au primit nici o confirmare, nici macar un mail automat. Nici eu. Procedeul de a nu raspunde scrisorilor membrilor Uniunii îmi aminteste, si poate mai aminteste si altora, perioada cînd D. R. Popescu era înca presedinte, dupa ce depasise, în mod abuziv, cu multi ani durata legala a mandatului sau, cu ajutorul partidului comunist. Oare nu mai exista nici macar obligatia de civilitate?
=================

Mesaj mail a fost adresat dlui N. Manolescu la redactia România literara.

Stimate Dle Nicolae Manolescu,

Cu ocazia convorbirii telefonice de la Paris, m-ati invitat sa colaborez la Romania literara; Fiind adeptul separarii functiilor de persoane, va raspund multumindu-va pentru amabilitatea invitatiei.
In asteptare lamuririi cazului Viata romaneasca, unde opiniile mele diverg radical de cele ale Comitetului director, al carui presedinte sunteti, voi amina trimiterea ofertei de colaborare pe care o pregatisem, un eseu in lucru despre HPBengescu, Cruciada femeilor.
Dintr-o simpla dorinta de claritate.
Marturisesc ca sunt uimit de modul in care s-a tratat acest caz.
Ca sa va puteti forma direct o opinie despre analizele mele, va trimit dv doua texte pe care le-am adresat presei, unul copiat mai jos (mai nou) si primul in anexa.
Cu bine, Dan Culcer

==================

Doua intrebari pe marginea unui Comunicat
(urmeaza textul reprodus mai jos)

Mesaj mail adresa lui Nicolae Manolescu

User-Agent: Microsoft-Entourage/10.1.6.040913.0
Date: Fri, 09 Sep 2005 12:21:50 +0100
Subject: Dan Culcer : Doua intrebari pe marginea unui Comunicat al Comitetului D. U. S.
From: Dan Culcer
To: Nicolae Manolescu
Message-ID:
In-Reply-To:
Mime-version: 1.0
Content-type: text/plain; charset="ISO-8859-1"
Content-transfer-encoding: quoted-printable

=========

Doua intrebari pe marginea unui Comunicat

"Comunicat din partea Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor

=CEn Sedinta din 8 septembrie 2005, Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din Rom=E2nia a luat =EEn discutie numeroase aspecte curente ale activitatii acestei organizatii. Printre ele s-a aflat si situatia creata de aparitia =EEn revista Viata rom=E2neasca, nr.6-7 din 2005 a unui text cu caracter antisemit care a generat vii proteste si a determinat redactarea unui comunicat prin care conducerea Uniunii =EEsi exprima regretul fata de publicarea acestuia."
Doua intrebari :
1. Cine sunt nominal autorii "viilor proteste"? Oamenii muncii? Mai tineti minte formula?
2. Cine si cind a demonstrat ca textul incriminat al lui Goma are caracter antisemit? Cu doua zile inainte in ziarul =B3Gardianul=B2 din 6.09.2005, pagina de Cultura (articol de fond, cu trimitere din pag. 1) se citeaza un anterior text emis de acelasi Comitet Director : "Conducerea Uniunii mai precizeaza, in finalul comunicatului, ca "din succintele extrase din Jurnalul lui Goma, retinute in =ABGardianul=BB, rezulta ca autorul este anticomunist si foarte critic la adresa confratilor, nicidecum ca este antisemit, ori, in definitiv, comunicatul USR nu avea in vedere decat antisemitismul". Ca si cum Comitetul Director ar fi cunoscut atunci textul lui Paul Goma doar din citatele Gardianului.
Ce sa mai intelegem?
Cer reintegrarea imediata in functie a dlui Liviu Ioan Stoiciu, a carui demitere din functie este un abuz. Ca scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, si fost redactor de revista in Romania nazional-comunista, protestez impotriva cenzurii la care este supusa revista Viata Romaneasca. Pot intelege cauzele supunerii unor redactori si a unui ambasador la o decizie (fara comentarii publice); dar nu pot admite ca letala combinatie dintre interese de grup si presiuni anarhice sa cenzureze vreo scriere semnata (nu anonima!) inainte sau dupa publicare. Pentru a incorona supusenia, drapata in principialitate si respect al Legii (al Legii cui?) mai ramine ca, la cererea anonimilor protestatari, sa fie retras de pe piata si ars (sau topit) numarul respectiv al Vietii Romanesti. De ce sa nu mergem pina la capat?

Dan Culcer

Home
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.