Am păstrat până acum Catalogul presei externe pe 1979, editat de Direcția Generală a Poștelor și Telecomunicațiilor din Ministerul Transporturilro și Telecomunicațiilor. Dată fiind importanța acestor obiecte pentru studiul sociologic al culturii în România, notez că aș fi vrut să analizez statistic aceste catalog, care conține o descriere obiectivă a resurselor științifice, culturale, politice de care dispunea publicul din România la un moment dat. Nu am avut răgazul sau tenacitatea necesare. Azi am pus într-o cutie de carton, cu destinația BCU Cluj, un volum de la care aș fi vrut să pornesc o cercetare, combinând informațiile brute pe care le conține cu accesul la arhivele editorului, respectiv ale Vămii. În 1979 Direcția Presei, adică cenzura, nu mai exista oficial. Evident, nu tot ce intră în biblioteci este folosit în mod real și curent. În Franța am întâlnit adesea prin anticariate improvizate sau pe tarabe de târguri cărți declasate, scoase din depozitele care sunt mereu în criză de spațiu, fiindcă o lungă perioadă nimeni nu le-a consultat. La fel se întâmplă cu presa de specialitate. În 1979 catalogul menționază titlurile a sute de publicații sovietice din domeniul tehnic, medical, al științelro naturii etc. Fără îndoială că era vorba de periodice interesante, chiar dacă s-ar putea spune că lumea științei din România era privată de accesul la presa occidentală. Ceea ce nu era adevărat, ctalogulk presei occidentale nu era tipărit de uz public precum cel despre care scriu. El exista, fără îndoială, fiindcă institutele de cercetare din România dispuneau de fonduri valutare în acest scop. Să nu se creadă deci cp oamenii de știință din România acelui an erau complet izolați. Doar că descreierea situației nu era făcută public.
După 1989 situația s-a schimbat, prin Internet cercetătorii au acces (gratuit sau cu plată) la sursele occidentale. Și unii ignoră poate, din prostie, fudulie sau snobism, resursele fostei Uniuni Sovietice sau cele ale unor țări din Europa de Est, unde există știință, ca și la noi.
Un studiu despre resursele științifice ale Europei de Est înainte de 1989 ar merita să fie scris, pornind de la aceste sugestii.
După 1989 situația s-a schimbat, prin Internet cercetătorii au acces (gratuit sau cu plată) la sursele occidentale. Și unii ignoră poate, din prostie, fudulie sau snobism, resursele fostei Uniuni Sovietice sau cele ale unor țări din Europa de Est, unde există știință, ca și la noi.
Un studiu despre resursele științifice ale Europei de Est înainte de 1989 ar merita să fie scris, pornind de la aceste sugestii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu