duminică, 26 aprilie 2015

Revista 22 și susținerea iresponsabilă a iredentismului maghiar

În editia scrisa a Revistei 22 din București s-a publicat, la 14.04.2015, o notă intitulată Adevăr istoric contra mitologie naţională. Nu am găsit pe Internet nici o informație privitoare la autor.
Adevăr istoric contra mitologie naţională
de Dini G. Jónas
642 afisari | 5 comentarii

Unul dintre miturile cele mai înrădăcinate ale românilor, ridicat până şi la nivel de sărbătoare naţională, este cel al Unirii de la 1 decembrie 1918. Aceasta ar fi fost un act entuziast al întregului popor ardelean.
Care este însă adevărul istoric? Ni-l spune chiar reputatul istoric român, domnul profesor Lucian Boia, în cartea sa Primul război mondial, apărută anul trecut la Editura Humanitas.
Cu obiectivitate și moderaţie, eminentul istoric arată cum un grup de intelectuali români, întruniţi la Alba Iulia, au decis unirea, fără să ţină seama de celelalte naţionalităţi ardelene. Care ar fi fost însă dorinţa lor reală? Probabil, influenţaţi de cultura maghiară, care înregistrase în ultimii ani progrese repezi printre ei, ar fi preferat să rămână în graniţele Ungariei, cu o largă autonomie, la egalitate cu celelalte naționalităţi conlocuitoare (sârbi, croaţi, slovaci etc.). De altfel, aceşti intelectuali nu reprezentau, conform obiectivului recensământ maghiar din 1910, decât aproximativ o treime din populaţia oraşelor. Ceilalţi români, care trăiau la ţară, nici nu se gândeau la unire.
Autorul stabileşte apoi o serie de adevăruri istorice. El arată cum imperialistul Brătianu a cerut, pentru a intra în război, teritoriul până la Tisa. Apoi, cum catastrofala armată română a intrat repede (probabil în câteva zile) în derută, în contrast cu puternica armată austro-ungară, în care multiplele nationalităţi au arătat atâta entuziasm. În sfârşit, cum injustulTratat de la Trianon a răpit Ungariei şirul de trei oraşe din apropiere de frontieră, ca, de exemplu, cel denumit de localnici Sătmar, în maghiară Szatmar (nu denumirea oficială românească actuală de Satu Mare). Ce importanţă avea că zona înconjurătoare era pur românească, dacă oraşul principal era majoritar maghiar. (s.n.)
Lucrarea domnului Boia ar trebui cât mai repede tradusă în limbile de circulaţie internaţională, ca şi în maghiară.

Dini G. Jónas 8 aprilie 2015
 Am trimis redacției următorul comentariu, spre publicare :

«Rugăm redacția revistei să producă o notă privitoare la activitatea științifică, deci privitoare la competență minimală a semnatarului acestei opinii, Dini G.Jónas. 
Că să putem aprecia argumentele lui Jónas, trebuie să știm puțină istorie,  să le încadrăm acolo unde își au locul, în ideologia revanșarda a iredentismului maghiar care are un repertoriu bine structurat din 1919. Argumentul orașului locuit de maghiari și înconjurat de sate românești este însă contra-productiv, de vreme ce demonstrează contrariul, prezența majorității demografice românești în numele căreia s-a făcut Unirea. 
Redacția ar trebui să caute un redactor competent pentru a evita publicarea unor astfel de opinii orientate sau pentru a le putea comenta echilibrat. Lucian Boia va fi tradus în maghiară și susținut de presă maghiară tocmai fiindcă tot cântă în struna acestui iredentism. 

Că Lucian Boia scrie ce scrie, cu argumente istorice alese ca să demonstreze tezele preconcepute ale revizionismului istoric practicat de el, asta se poate discută în cadrul presei de specialitate mai bine decât prin astfel de note de pripas.  

Dan Culcer »

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu