vineri, 27 iunie 2014

Un eveniment aproape uitat

Am uitat acest eveniment. Este a doua oară că mi se atribuie un soi de premiu. Prima dată pentru o traducere din maghiară. Premiul corespundea unei sume, dar am uitat valoarea.
O diplomă de excelență pentru volumul de poeme, Utopia, 2010. O valoarea strict simbolică
Transcriu informația din ziaruluâ local, Cuvântul liber. Nu știu dacă în afară de Vatra, vreo publicație locală  să fi recenzat volumul. Deși trebuie să scriu aici că un astfel de volum bilingv nu există în toată cultura română. Nici în cea maghiară, de altfel. Dincolo de orice judecată de valoare.

« GALA PREMIILOR LITERARE ALE ASOCIATIEI SCRIITORILOR DIN TÂRGU-MURES SI ALE EDITURII "ARDEALUL”

- Cultural -
nr. 910 / 14 Decembrie, 2011


Gala premiilor literare din acest an a avut loc sambata, 10 decembrie 2011, in sala de sedinte a revistelor Vatra si Lato din Targu-Mures, intr-o atmosfera colegiala si prietenoasa. Poeta si traducatoarea Ileana Sandu, consilier in cadrul Primariei municipiului Targu-Mures, a dat citire mesajului primarului, dr. Dorin Florea, in care s-a subliniat buna conlucrare cu scriitorii, in cadrul diverselor proiecte culturale derulate in ultimii ani, cu accentul pe participarea acestora la zilele orasului. Scriitorii l-au avut in mijlocul lor, facandu-i cunoscute unele proiecte de perspectiva, pe prefectul judetului Mures, Marius Pascan, poet, doctor in filosofie, lector asociat la Universitatea "Petru Maior”.

Momentul festiv a fost precedat si de lansarea noilor aparitii editoriale, iesite de sub teascurile Editurii "Ardealul”, 8 proze scurte & reflectii, aforisme, paradoxuri, de Zeno Ghitulescu, si Amanta lui Dracula, tot proza, de Ioan Suciu Moisa, carti prezentate de criticii literari Al. Cistelecan si Iulian Boldea, si de catre scriitorul Lazar Ladariu, moderatorul intregii manifestari fiind poetul si eseistul Eugeniu Nistor, secretarul breslei scriitorilor. Apoi s-a trecut l-a decernarea premiilor pentru cartile cu continut literar, aparute in 2010. Juriul Filialei Targu-Mures a Uniunii Scriitorilor, constituit din: Cornel Moraru – presedinte, Zeno Ghitulescu si Eugeniu Nistor – membri, a hotarat acordarea DIPLOMEI DE ONOARE, criticului literar Al. Cistelecan, la 2 decembrie 2011, in cadrul simpozionului organizat la Universitatea "Petru Maior”, cu prilejul sarbatoririi varstei de 60 de ani; de asemenea, analizand toate cartile primite la locul stabilit (redactia revistei Vatra), pana la data limita (7 decembrie 2011), a decis premierea urmatoarelor carti si autori: PREMIUL DE EXCELENTA – scriitorului Dan Culcer, pentru volumul bilingv de poezie Utopia, aparut, in co-editare, la Editura Ardealul & Asymetria (Targu-Mures & Elancourt, 2010); PREMIUL PENTRU POEZIE – scriitorului Viorel Muresan, pentru volumul Buchetul de platina, aparut la Editura Eikon (Cluj-Napoca, 2010); PREMIUL PENTRU PROZA – scriitorului Ion Ilie Milesan, pentru volumul Sub zodia patimilor, aparut la Editura "Ardealul” (Targu-Mures, 2010); PREMIUL PENTRU CRITICA SI ISTORIE LITERARA – scriitorului Iulian Boldea, pentru volumul Aproximatii, aparut la Editura "Contemporanul” (Bucuresti, 2010). De asemenea, juriul a mai decis si acordarea unei DIPLOME revistei LitArt, redactor-sef Adrian Armand Giurgea, pentru popularizarea manifestarilor culturale ale breslei scriitorilor mureseni.

Un alt juriu, doar usor schimbat, a dispus acordarea diplomelor Editurii "Ardealul” din Targu-Mures, editura functionand inca de la infiintarea ei (in 1995) sub egida de onoare a Uniunii Scriitorilor din Romania, acesta fiind constituit din: prof. univ. dr. Cornel Moraru – presedinte, prof. univ. dr. Iulian Boldea si lector univ. dr. Eugeniu Nistor si hotarand, pentru inceput, asumarea diplomelor, acordate anterior, la 6 decembrie 2011, in cadrul manifestarilor culturale organizate la Tarnaveni, scriitorului Aurel Hancu si profesorului-director de biblioteca Gheorghe Moldovan, si, apoi, acordarea unor DIPLOME DE EXCELENTA urmatoarelor personalitati: dr. Marius Pascan – poet, prefect al judetului Mures, pentru sustinerea entuziasta a celor mai autentice manifestari culturale; Kocsis Francisko – poet si traducator, redactor-sef adj. al revistei "Vatra”, pentru frumoasa colaborare in co-editarea Bibliografiei revistei si a antologiilor de proza scurta si de poezie; prof. dr. Virgil Pana – director adj. al Muzeului Judetean Mures, pentru buna colaborare editoriala din ultimii ani; prof. Marin Sara – exdirector al Bibliotecii municipale "Petru Maior”, pentru organizarea unor frumoase manifestari cu scriitorii si cartea de literatura, la Reghin; prof. Mioara Pop – director al Bibliotecii Judetene "Lucian Blaga” Alba, pentru sprijinul sustinut in editarea volumelor anastatice din filosofia lui Lucian Blaga; prof. Adela Ciulea – director al Grupului Scolar "Ion Vlasiu”, pentru promovarea in cadrul scolii pe care o conduce a celor mai importanti scriitori din zona Muresului si a Tarnavelor.

Au fost prezenti la manifestare, alaturi de scriitorii din granitele judetului Mures, membri ai breslei din Cluj-Napoca (Viorel Muresan), Bistrita-Nasaud (Emil Dreptate), din Medias (George L. Nimigeanu, Ioan Veza). Sponsorii manifestarii au fost Primaria municipiului Targu-Mures si Editura"Ardealul”.

(CRONICAR) 

Compromisurile intelectuale ale lui Michael Shafir

Într-un paragraf confesiv din articolul RAPORTUL TISMĂNEANU:
NOTE DIN PUBLIC ŞI DIN CULISE, publicat în fosta revistă online a lui Laszlo Alexandru, intitulată E-Leonardo, universitarul clujean Michael Shafir declară :
« Ezitările pe care le-am avut în a mă pronunţa despre activitatea şi (mai ales) despre “produsul” Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România s-au datorat, în primul rând, temerii de a nu deveni în mod absurd părtaş la operaţiunea de demonizare a preşedintelui acestei comisii, care fusese lansată în momentul în care numele lui Vladimir Tismăneanu fusese anunţat. De la transformarea sa în agent acoperit al Securităţii, ba chiar al GRU, şi până la saturaţia cu care s-a insistat asupra materialului său genetic iudeocomunist (DNA!!!) care ar impune trimiterea sa imediată în faţa celeilalte procuraturi, de la dezgroparea (şi încă de către cine!) a unor articole publicate înainte de a emigra şi până la acuza absurdă de a fi fost autorul unor lucrări publicate în serviciul şi cu sprijinul comuniştilor americani, gama se constituia, în ce mă priveşte personal, într-un avertisment împotriva unor eventuale critici la adresa Raportului. »
Ironia dezvoltată în această frază, cu rezerve morale și mentale, nu suplinește argumentația. Se mai înțelege care sunt limitele acțiunii critice și ale militantismului în slujba adevărului ale unor cadre intelectuale de origine evreiască : nu se atacă un corelegionar sau dacă e vorba de solidaritatea între atei, nu se crtică un membru al comunității, chiar dacă acțiunea lui este intelectual friabilă.
Nu ne atacăm între noi. În alte cercuri mafiote sau oligarhice se aplică proverbul Corb la corb nu-și scoate ochii !

Sigur că există excepții. Una este chiar  Michael Shafir, care, călcat pe bătătură pentru motive care ne scapă, a ajuns până la urmă să-și depășească gingașa solidaritate comunitară, pentru a-și exprima diferitele rezerve față de activitatea lui Vladimir Tismăneanu. Dar cât de târziu!
Formula «iudeo-comunism» respinsă logic pe vremuri pentru că fusese distribuită prea generos de mișcările de extremă dreapta antebelice, ca o etichetă care producea și inducea confuzia între comunism și ideologiile iudaice, de tipul sionismului, ar trebui recondiționată.
Termenul este perfect adecvat pentru a numi varianta iudaică a comunismului, așa cum a fost ea teoretizată și practicată de militanții primei faze a Revoluției, așa cum a fost reprezentată de politica de cadre aglutinantă, comunitaristă, nu comunistă, practicată în primele două decenii de după 1917 în Rusia sovietică ca și în primul deceniu după ocuparea și colonizarea României.
Puterea sovietică a listat din timp potențialul de cadre, adică uneltele burgheziei evreiești compradore din care s-au recrutat primii propagandiști, primii ofițeri superiori de Securitate, primii funcționari superiori în comerțul de export-import comunist, primii comandanți de lagăre de muncă forțată. Nu toți, firește. Impresia densității excesive de cadre evreiești în aceste prime etape în Rusia sau în România, ca și în toate celelalte țări de «democrație populară» nu era falsă.
Iuri Slezkin în Secolul evriesc, dă datele și interpretările necesare ale modului cum s-a constituit nu doar elita ci și birocrația iudeo-comunistă. Ion Ianoși reia subiectul, atacat printre primii de sociologul Andrei Roth în Altera (Tg.Mureș) dar îl analizează conspirativ în Prejudecți și judecăți (Ed. Hasefer, 2002), adică nu aduce datele necesare pentru a convinge.
I-au trebuit câteva decenii conducerii comuniste din toate aceste țări să se naționalizeze, ceea ce era condiția impunerii sistemului prin tehnica autohtonizării. Este evident că sistemul nu ar fi putut dura cât a durat, dacă nu s-ar fi procedat la naturalizarea lui, o dată cu retragerea, eliminarea sau exportul de cadre revoluționare evreiești spre Israel sau spre Statele Unite, unde ele au servit adesea din interior la «gauchizarea» intelectualității locale, dacă nu s-au reciclat ca temeiuri militante ale naționalismului sionist.
Un exemplu interesant este autorul unor memorii recent traduse în franceză, dar redactate în ebraică, acum câteva decenii, Zygmunt Stein, evreu comunist din Polonia, exportat ca inter-brigadist în Spania, responsabil al unui serviciu de propagandă, reexportat după înfrângerea comunismului în Spania, spre meleagurile unde militantismul său generic i-a permis reciclarea în serviciul sionismului în Israel. Târziu venit și el la adevăr, Zygmunt Stein dezvăluie atmosfera de teroare și crimele politice care au caracterizat lungi perioade ale idealizatului război civil revoluționar din Spania. Sunt plânse victimele comuniste și anarhiste, strivite de conflictele interne și de imixtiunea oficinei sovietice, dar civilii și opozanții nu contează aproape deloc. Nu erau de-ai noștri, desigur.

Un August pe un bloc de prostie: De cine și de ce depinde viața revistelor literare din Romania ?

Acum doi ani, consultând situl Primăriei din Târgu-Mureș în legătură cu situația restaurării Cetății și cu avansul reabilitării Pieții Teatrului Național, în speță cu reamplasarea unei sculpturi de Gavril Ședran (coleg de redacție la Vatra și vechi prieten) , Scoica, dislocată cu ani în urmă, la începutul șantierului, și lăsată de izbeliște de către edili iresponsabili, am dat peste o informație care m-a alertat. Era vorba de proiectul de comasare a redacțiilor celor două revista literare din oraș, Vatra și Lato, ce urmau să intre sub egida Bibliotecii județene, ca un fel de secții ale acesteia, pierzându-și cu această ocazie statutul juridic independent, bugetul propriu și, implicit, autonomia de proiect. ?
Am alertat un prieten maghiar, ziaristul și redactorul Galfalvi Gyorgy, al cărui număr de telefon îl cunoșteam și despre care știam că este un om activ, de inițiativă și cu multe contacte. Galfalvi mi-a confirmat imediat că va lua legătura telefonică cu unul din liderii UDMR-ului, tocmai în drum spre Budapesta, poetul Marko Bela, fost redactor la Igaz Szo. Restul este povestit în articolul preluat de pe situl Vasarhely.ro
Morala acestei istorioare, care nu are sfârșit, este că Internetul este o invenție utilă dacă nu ne lăsăm controlați de rețea. E bine să rătăcești pe rețea fiindcă nu știi unde dai și unde crapă. Chiar vara (în august, în cazul acesta) se pritocesc multe în birouri, oamenii politici și funcționarii speră că vigilența cetățenilor e scăzută sub influența caniculei și a băuturilor răcoritoare. Publicarea ordinei de zi a reuniunilor diferitelor organisme administrative este un lucru necesar, fiindcă astfel am putut afla de proiectul imbecil al unui funcționar de partid și de stat, deci l-am putut contracara. Dar, cum scriam mai sus, istoria nu are sfârșit. Încercarea de a relua o astfel de idee imbecilă nu este exclusă. Am onoarea de a fi participat la blocarea unui proiect anticultural. Dar urcarea pe scaune înalte a proștilor, imbecililor este un fenomen național și chiar internațional. Ai noștri sunt și fuduli.

Un proiect de reorganizare raţională sau o mini lovitură de Palat? Ce vrea Ciprian Dobre?


«Redacţia Revistei "VATRA" şi Redacţia Revistei "LATO", funcţionează ca instituţii publice de interes judeţean, cu personalitate juridică, având ca scop editarea celor două publicaţii - Revista "Vatra" şi revista "LATO". Prin anexele la H.C.J.M. 34j24.03.2011 au fost aprobate statele de funcţii pentru cele două instituţii.»
Ambele publicaţii au o îndelungată şi rodnică istorie. Ele reprezintă simboluri culturale, nu simple fiţuici de folosit ca hârtie de împachetat pentru cornete cu floricele. Să admitem pentru moment că proiectul expus pe situl Consiliului judeţean Mureş este raţional. Dacă este raţional poate fi discutat în mod raţional. Ca să poată fi discutat în mod raţional redactorul şi susţinătorul proiectului ar fi putut expune argumente raţionale şi ar fi putut să le discute în contradictoriu şi în mod public cu persoanele interesate. Cine sunt persoanele interesate? În afară de redactorii revistelor, persoanele implicate în existenţa unor reviste sunt cititorii, electorii care participă direct la finanţarea lor, cu părţi din impozite, oamenii politici care îi reprezintă pe electori. Singurul argument dat de redactorul proiectului, nu ştiu dacă este dl Ciprian Dobre, este conţinut într-o frază fără nici o altă precizare :«O analiză de eficienţă a activităţii celor două instituţii evidenţiază costuri administrativ-funcţionale ridicate, precum şi unele deficienţe în marketing şi promovare.» Ce deficienţe, ce cheltuieli ? De ce nu vorbim în concret. Am vrea să ştim, înainte de merge mai departe, care a fost bugetul global pentru propaganda vizuală cheltuit cu ocazia ultimelor alegeri de diferiţii candidaţi, cuprinzând tipărirea de afişe electorale şi fluturaşi pe hârtie care a fost imediat adunată de măturători şi aruncată la coş. O cheltuială probabil complet inutilă bună pentru a gâdila orgoliul şi interesele unor lobyuri care vor să controleze economia judeţului, prin slogane găunoase pe care la nevoie le putem cita, dimpreună cu numele candidaţilor, ca să le amintim acestora că sloganele electorale există pentru a fi îndeplinite. Toate punctele de reformă evocate în proiect puteau fi rezolvate fără pierderea personalităţii juridice. Aceste două reviste nu sunt nişte întreprinderi care fuzionează fiindcă ambele pot fabrica scutece sau papuci de casă, fără să aibă nevoie de directori separaţi. Aici e vorba de programe, de o expertiză, de diferenţe culturale specifice. Adică de cultură, de încurajarea şi menţinerea unei producţii culturale locale, în concordanţă cu valori naţionale. Consiliul judeţean poate discuta contabilitate şi gestiune cu condiţia de a rămâne pe acest teren şi, mai ales, cu condiţia să se fi arătat mai înainte interesat de soarta publicaţiilor prin gesturi concrete de drenare a resurselor judeţene de care dispune sau pe care le poate orienta pozitiv, inclusiv de publicitate adecvată profilului. Chestiunea rentabilităţii unor publicaţii culturale se poate discuta în contextul crizei economice, cu condiţia de a se discuta care este responsabilitatea oamenilor politici şi gestionarilor administrativi în defectuoasa gestiune a crizei sau care este responsabilitatea lor în producerea crizei. Nu poeţii şi criticii literari sunt responsabili pentru criza în care se află România ci partidele cărora le aparţin firoscoşii noştri reformatori. Nu doar reorganizare este inaccpetabilă, pare să fie prost gândită şi schematic prezentată, fără o analiză aprofundată a consecinţelor şi posibilităţilor reale de punere în practică, ci chiar metoda ni se pare inacceptabilă, întrucât nimeni din cei direct implicaţi, adică conducerile revistelor, nu era la curent cu proiectul şi nu a participat la pregătirea lui.
După ce am aflat, destul de repede dar din întâmplare, deşi trăiesc în Franţa, de această fază pregătitoare, am făcut câteva interpelări în ţară pe lângă cei care ar fi trebuit să fie la curent. Astfel am putut preţui metoda tovarăşului Ciprian Dobre care este aceea a unui tartor ce se crede îndreptăţit să facă după cum îl taie capul şi muşchii inteligenţei sale. Vreau să comunic acestei persoane două lucuri : că activiştii de partid PCR practicau o formă de democraţie neparticipativă, adică de autocraţie de acelaşi gen cu pratica administrativă a tovului Ciprian Dobre. Am avut ocazia să cunosc această autocraţie administrativă a partidului-stat, să o înfrunt dar şi să colaborez cu ea când se putea sau eram obligat. Eram un tânăr intelectual târgumureşean şi am participa la fondare revistei Vatra, asaltând birourile peceriştilor pentru a-i convinge că este nevoie de o revistă românească la Târgu Mureş. Iar când, în fine, s-au lăsat convinşi, am discutat cu intelectuali unguri cărora le-am propus un pact de colaborare şi neagresiune intelectuală, acceptat de unul din fondatorii UDMR-ului, Domokos Geza, fiindcă ştiam amândoi că aceasta este singura soluţie care asigură perenitate celor două reviste în raport cu hachiţele şi incompetenţa activiştilor. Aceasta este soluţia viabilă şi acum, cele două publicaţii sunt gemene şi se vor ajuta reciproc. Ciprian Dobre, şi cei care susţin această reorganizare pripită, nedemocratică şi prost gândită, vor trebui să înveţe că nu se pot deschide două fronturi concomitent, vor trebui să priceapă că solidaritatea intelectuală poate fi o valoare transetnică de care se vor izbi mereu calibanii de viţă nouă. Aştept o reacţie lucidă şi calmă. Cultura merită mai multă atenţie decât se pare că ştie acorda autorul proiectului acestui, o bizarerie administrativă ca atâtea altele.
Dan Culcer, scriitor, redactor fondator al revistei Vatra (1971),
preşedintele Association des Journalistes Roumains-Ouest,
Elancourt, 23 august 2012

Categoria: Important | 28 august 2012

miercuri, 25 iunie 2014

O carte foarte interesantă. Youri Slezkine, The Jewish Century

O carte foarte interesantă. Youri Slezkine, The Jewish Century

Youri Slezkine, The Jewish Century, Princeton University Press, New Jersey, 2004.
Citesc de câteva săptămâni o carte foarte interesantă, editată în America acum câțiva ani. Autorul este un evreu descendent al unei familii originare din Polonia și din Rusia. Profesorul universitar, cercetătorul și-a petrecut copilăria în Uniunea Sovietică. 

Există și o traducere în franceză, apărută la Paris, Editions de La Decouverte, 2009, din care voi cita cât se va putea de mult.

»L'autre option révolutionnaire, le [sionisme], a beaucoup mieux tenu ses promesses. A un niveau très général, si le sionisme l'a emporté sur le communisme, c'est parce que le nationalisme a partout triomphé du socialisme. Le tribalisme est une condition humaine universelle; et la famille este le plus fondamentale et le plus conservatrice des institutions humaine (et le principal vivier d'une bonne partie de la réthorique religieuse et politique). Toutes le cultures humaines sont organisés autour des règles en vigeur - implique une préférence pour certaines partenaires au détriment des autres, et pour ses propres enfants par rapport à ceux des autres. Toutes les tentatives radicales de remodeler l'humanité sont en dernières instance des attaque menées contre la famille; et elles sont toutes destinées à échouer ou a travestir leur échec. Pour la plus part des êtres humaines, la plus part du temps, la poursuite du bonheur signifie s'associer à un partenaire de sex opposé, se reproduire et élever ses enfants - autant d'activités qui sont de formes de discrimination te des sources inépuisable de tribalisme. Aucune conceptionde la justice comme égalité n'est entièrement concilible avec la famille humaine, quel que soit la façon dont celle-ci est constituée, et aucune forme d'existence humaine impliquant la participation d'hommes, de femmes et d'enfants ne peuttolérer l'abolition de la distinction entre parenté et non-parenté. Le christianisme, qui exhorte ses adeptes à aimer les enfants d'autrui autant que les leurs, n'a pus survivre qu'en faisant du mariage (un serment de fidelité exclusive envers une personne) un sacrement religieux analogue à l'institution centrale de toutes les sociétés tribales; Le communisme, qui prit le christianisme à la lettre de façon tout à fait déraisonable, commença à décliner une fois esouflé l'idéalisme de la prmière génération parce qu'il ne réussit pa incorporer la famille, se qui l mit dans l'impossibilité de se reproduire. En dernière analyse, c'est le nationalisme qui l'emporta de façon décisive sur le message de Christ et de Lénine en modernisant la forme traditionnelle (c'est-à-dire généalogique) de l'immortalité et en introduisant une façon tribale d'être moderne et une façon moderne d'être tribal. Si le nationalisme peut se passer de doctrine, c'est qu'il parraît couler de source. » (386)