miercuri, 7 mai 2014

Nu credeam - La stingerea lui Mihai Sin, scriitor român

Dragă Mihai Sin, nu credeam că plimbarea noastră în păduricea de pe dealul Somoș, din Târgul nostru dulce-amar, la începutul lunii aprilie 2014, ar putea fi ultima noastră întâlnirea AICI. Despre cele de dincolo nu am nici o putere să fabulez.

De vreo câțiva ani am pus amândoi în paranteză patrată mai vechile noastre dispute, încercând amândoi să ne regăsim așa cum fusesem când eram mai tineri și la trup frumoși.

Nu știu dacă puteam să sperăm o întoarcere în timp ca în basme. Acolo întoarcerea din lumea Tinereții fără bătrânețe este pedepsită. Și se pare că, în cazul nostru, pedeapsa a sosit mai repede decât am fi vrut amândoi.

Pentru mine, prin pierderea unui prieten cu care mai aveam multe de evocat și lămurit, pentru tine prin ruperea bruscă de soața ta, de ai tăi, de lumea asta și de cea literară, chiar dacă o îndepărtare începuse, ca o falie, să apară, cu voia sau fără voia ta, din pricina unor opace minți sau grăbite lecturi care ți-au deformat bizar intențiile epice dar poate și din pricina reacțiilor și orgolilor tale ce mi se păreau uneori inutile.

Ai acceptat să colaborezi la revista mea Asymetria, colaborare pe care ți-o solicitasem fiindcă izolarea ta mi se părea dăunătoare, în atmosfera penuriei de purtători atipici ai unor valori morale, printre care te socoteam.

Ne-am îmtâlnit de mai multe ori în anii din urmă, avem și proba ospitalității tale, a Doamnei tale, proba fotografică că am stat împreună pe teresa unei filegorii din fundul grădinii de sus a casei tale. Ne-am fotografiat reciproc, fiecare singur pe un fotoliu de grădină. Nu ne trecuse prin minte că putem pune în mișcare aparatul de la distanță cu un mecanism de retardare a declanșatorului.

În dimineața de 6 mai, declanșatorul tău s-a pus singur în mișcare fără să-ți ceară acordul.

Știu că ai terminat un roman, al cărui titlu nu mi l-ai comunicat *, probabil din vreo veche suspiciune sau superstiție. Sper să-l pot citi cât de curând. O să mă pun la soare, la adăpost de frigul care ne cuprinde, iar ochelarii îmi vor deveni fumurii nu de frigul luminii ci de căldura lacrimilor.

Te-am pierdut de trei ori ca prieten. Odată, în 1983, după moartea lui Romulus Guga, când am făcut alegerea de a propune și susține candidatura altcuiva la postul de redactor șef. A doua oară când am plecat în Franța și când ne despărțeam fără să fi apucat să lămurim dacă alegerea mea nu fusese, indirect, benefică scriitorului care erai. A treia oară acum, când ai plecat atât de brusc încât nu am mai apucat să-ți strâng mâna care, poate, devenise mai caldă sub soarele primăvăratec al lunii aprilie, pe banca pe care mi-ai surâs sceptic, ironic și oleacă suspicios, când ți-am spus că ne vom vedea cât de curând ca să mai vorbim de una-de alta.

Acum, doar de alta, Înalta.

Sit tibi terra levis. Odihnește-te în pace!

7 mai 2014

Extras din corespondența cu Mihai Sin. INVITAȚIE LA COLABORARE

Domnului Mihai Sin, scriitor

Dragă Mihai Sin,
m-am gândit că ar fi mai mult decât potrivit și necesar să te invit să colaborezi la revista Asymetria, pentru anul 2012, cu o rubrică al cărui titlu, ritm și conținut și extensie le vei stabili singur.
Mi se pare cât se poate de trist că nu-ți văd semnătura nicăieri. Știu care sunt calitățile tale de scriitor și publicist și aș dori să particip la exprimarea lor plenară într-o actualitate care are nevoie de un spirit ca al tău.
În raport cu această actualitate, consider că toate neînțelegerile care ne-au marcat relația pot fi definitiv stocate, nu uitate, dar cântărite ca fiind fără semnificație.
Sper sincer că vei acționa pozitiv și că nu mai e nevoie de vreo altă explicație sau motivație. Scrisul tău este așteptat la Asymetria.
Cu tot binele, Dan

Către Dan Culcer

Draga Dane,

propunerea ta a fost o surpriza. Nu ma grăbesc să spun "plăcută", ținând seama de sinuoasa noastră relație, dar ceva prin preajmă. Am avut nevoie de câteva zile de reflecție, dar să nu crezi că am despicat firul în 44.

Deci îți multumesc pentru propunere și accept.

Am ales doua titluri de rubrică: "Roata vremii" și "Scrin". Lasă-ma să mă mai gândesc. Spune-mi și părerea ta (ca să hotărăsc invers).

Acum, în privința absentei semnaturii mele, sunt multe de spus. Și tu ar trebui să știi destule, dar nu totul, desigur. Motivele esențiale, tot desigur, doar eu le cunosc.

Să-ti spun totuși ceva: ultima rubrica pe care am avut-o a fost in "Insemnări ieșene", revista condusă de Al. Dobrescu, de la Iași, și a tinut doar câteva numere, până acum vreo doi ani. Se numea "Insemnări din Romania profundă" (ia te uită, titlul acesta ar fi bun si pentru "Asymetria"- un motiv in plus să mă mai gândesc.) Erau de fapt un ciclu de articole, scrise cu câțiva ani in urmă, înainte deci de propunerea lui Dobrescu. Incepusem să le public, dar ba se desființa revista, ba era transformat ziarul în tabloid... La ultimul articol, îl lăudasem pe Băsescu pentru niște declarații din, pare-mi-se, Adevărul, făcute în problema națională, și care imi plăcuseră. Spre surprinderea mea, Dobrescu mi-a cerut să scot pasajul. Am bănuit că s-a temut ca primarul Iașului, care dădea banuții pentru apariția revistei, să nu se supere că era și e încă PSD-ist. Am refuzat si atunci, fără nici o explicație, a dispărut și rubrica.

Încă o precizare: deși, prin anii `90, mi-am propus să nu mai public fără ca munca să-mi fie plătită (prea făcusem multa muncă voluntară), Dobrescu mi-a promis ca mă va plăti, e drept, cu o suma mai mult simbolică. Ei bine, n-am văzut nici un firfiric. E bine să ne ințelegem: tu plătesti colaborările? Chiar dacă sunt semi-analfabet în computeristică, e vorba de o revista on-line și știu că în unele situații (accesări, un anumit fel de publicitate...), pot intra și bani. Oricum, între timp, după douăzeci de ani, am mai renunțat și eu la unele "principii".

Incă ceva, și nu e vorba de o condiționare a colaborării mele: acum câteva luni, ți-am trimis un mail, dar nu sunt deloc sigur ca ți-a parvenit. Era vorba de niște scrisori de demult, scrise de tine și de Mary. Vreau să stiu doar dacă ai primit mail-ul. Atât.

Recunosc că nu prea știu mare lucru despre Asymetria. Pentru rubrica mea, m-am gândit la o ritmicitate bilunară, cel puțin pentru început. Despre extensie, sugerează-mi tu, nu mă pricep la spațiul electronic.

Numai bine, Mihai

Nota Dan Culcer. Colaborarea la Asymetria s-a concretizat sub forma unei rubrici, intitulată, așa cum îl sfătuisem, Roata vremii, pe care scriitorul a alimentat-o vreme de douăsprezece luni.

* Aflu acum titlul romanului, de pe situl Editurii Nemira : «  un nou manuscris era în pregătire. Ei bine, mai corect spus ar fi că este în continuare în pregătire şi va fi lansat luna aceasta la Târgul de carte Bookfest, în ciuda faptului că soarta l-a răpit dintre noi pe Mihai Sin chiar astăzi. Am fi dorit, desigur, ca el să fie alături de noi la acest eveniment, pentru a ne bucura împreună de noua sa reuşită. Dar iată că uneori lucrurile se potrivesc altfel decât am vrea. Vom încerca, prin urmare, să mergem înainte cu lansarea a ceea ce se anunţa a fi cea mai importantă carte a acestui mare autor –Ispita izbăvirii. Credem că asta este ceea ce şi-ar fi dorit. Şi mai credem că vom aduce la îndeplinire acest lucruaşa cum ar fi dorit. Într-un cuvânt, cu invitaţi de calibru, care să marcheze lansarea acestei cărţi pe potriva literaturii pe care o conţine.»

O notă biobibliografică anonimă, compilată, se află aici :
http://www.autorii.com/scriitori/mihai-sin/