duminică, 31 august 2014

Către prietenul Cseke, In asteptarea reluarii corespondentei

Draga Gaby, lucrurile nu s-au impotmolit. Sunt doar in asteptare. Am lucrat toată vara la adunarea unor argumente si documente privitoare la situația actuala in relațiile maghiaro-române. Nu voi mai avea poate ocazia să o fac tot atât de serios.  Deci, doar o dată si cat pot de bine. 
Linkul pe care ți l-am trimis spre PANNONFRONT face parte din această cercetare. Teza mea este că aceste mișcări ideologice, aparent marginale, sunt cele care se vor impune in viitor. Deci ele trebuiesc cunoscute de mine, ca să pot încerca o minimă anticipare. Câtă istoria o permite, cu imprevizibilul ei obișnuit. 

Chiar și CIA, KGB, AVO, Securitatea sau Mossad, care au mai multe informații decât pot eu avea, au ceva comun cu subiectul nostru— construiesc scenarii de anticipare, nu de anticipație, și scenarii de orientare a politicii in direcția dorită de cei pe care îi slujesc. Politica se face în acest fel. 
Doar civilii ca noi s-au obișnuit să o suporte, mereu uimiți de ceea ce le cade pe cap. 
Eu cred că trebuie să fiu activ, adică să propun variante, în sensul aceleia pe care am propus-o deja, o Europa de Est de la Laita la Elbrus, care să permită unirea echilibrată a unor țări mici și mijlocii, singura posibilitate de a rezista presiunii din partea țărilor mari, a unor imperii în expansiune — SUA, și a altora în reconstrucție, Rusia, China, Califatul arab. De asta depinde mai mult fericirea și bunăstarea tuturor cetătenilor acestei zone, decat de recuperarea unor bunuri ale foștilor moșieri — români sau unguri etc. Decât de pseudo—autonomia secuilor, a catalanilor, a celor din Crimeea, de distugerea marilor unități geopolitice unde comerțul și circulația sunt libere, și înlocuirea lor prin teritorii stăpânite de noi sau vechi grofi, boieri, cum a fost și cum este în România, in Ungaria, in Ucraina, în Cehia, Slovacia, Kosovo etc. oligarhi ieșiți din hoția care s-a numit privatizare și din Restaurație. 

Vei zice poate că aceasta politică nu e de nasul nostru, prea mici pentru un război atât de mare. Așa este. Și totuși... nu sunt ciung, nici orb, nici surd, nici mut. Deci scriu, privesc, aud, vorbesc. Și caut prieteni care înțeleg despre ce este vorba, adică «miről van szó».
Am găsit chiar și scrisoarea către Octavian Paler, directorul României Libere, până la mazilire, căruia îi propuneam să publice textul pe care ți-l propusesem ție pe Ifj Munkas. Paler nici nu mi-a răspuns, dar poate că scrisoarea lui nu a ajuns la mine fiindcă, pe atunci, toată corespondența mea era controlată și uneori blocată de Securitate.
De data asta anexez scrisoarea lui Noica către mine din 1987 și a mea către Paler.
Cu prietenie, Dan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu