miercuri, 16 octombrie 2013

Anticomunismul este ceva natural pentru romanii care au trait in comunism ?

« Anticomunismul este ceva natural pentru romanii care au trait in comunism. Numai criminalii si profitorii din acea perioada pot gandi altfel. Greseala fundamentala este aceea ca oamenii leaga deficientele capitalismului nostru autohton de comunism, in loc sa le combata cu mijloacele democratice (asa firave cum sunt ele) de la noi. Nu poti fi
de "stanga" fara sa te infiori de ororile din comunismul romanesc. Nu esti credibil daca nu recunosti crimele dinainte de 1989 ! Si nu mai confundati politicile sociale cu
politica de stanga legata de atatea faradelegi ...Exista politici sociale si in capitalismul normal.» 

Rețin acest fragment de cugetare din revista Observatorul cultural. Merită comentarii critice. Este probabil opinia unor persoane care nu cunosc comunismul și judecă schematic, în alb-negru. Culoare comunismului real de după 1956 este cenușiul. dc.

Sursa http://www.observatorcultural.ro/21-comentarii.html*articleID_29264-articles_details

Radu Petrescu - un radical blând și neiertător

Preiau această notă despre scriitorul Radu Petrescu dintr-un ziar bistrițean bun. In memoria lungilor convorbiri pe care rarele mele vizite la București mi le prilejuia, poate prea obositoare pentru gazda de pe Pitar Moș. Radu Petrescu - un om de neuitat a cărui sensibilitate critică elegantă și a căruit estetică radicală vor trebui recunoscute ca atare. Contribuții la portretul scriitorului român. D.C.
.
Anul Radu Petrescu (2) http://www.rasunetul.ro/anul-radu-petrescu-2
Mar, 02/28/2012 - 13:23
Niculae Vrăsmaş
Prozator de marcă, eseist şi autor de jurnale, Radu Petrescu s-a născut la Bucureşti, ca fiu al Elenei şi al lui Emil Petrescu, dar a urmat liceul „Ienăchiţă Văcărescu” din Târgovişte, unde şi-a început ucenicia literară alături de colegii lui, viitori scriitori ai grupului „Şcolii de la Târgovişte”, acea sintagmă lansată de Dan Culcer şi pusă în valoare de revista „Vatra” în 1978, din care făceau parte Costache Olăreanu, M.H. Simionescu, Petru Creţia, Tudor Ţopa, Al George, Emilian Grigorescu, Theodor Enescu, Paul Gherasim, Horia Bernea şi Adela Petrescu.

Adevărata sa activitate scriitoricească s-a cimentat după terminarea Facultăţii de Litere şi Filozofie din Bucureşti, sub cerul magnific al Călimanilor şi Heniului, acolo unde, la propria sa dorinţă, tânărul profesor de română Radu Petrescu, însoţit de soţia sa Adela, au preferat o repartiţie în locul alteia, mult mai aproape de Bucureşti. A funcţionat ca profesor în pitorescul sat Petriş (1951-1952), de unde cutreiera dealurile şi drumurile spre Dipşa, la soţia sa Adela care era acolo profesoară, apoi, împreună au fost profesori la Şcoala din Prundu Bârgăului (1952-1954). Pe aceste încântătoare locuri nord-est transilvane Radu Petrescu a trăit şi a gândit, proiectând, într-un interval de timp foarte scurt, aproape întreaga sa operă literară.

Radu Petrescu a debutat editorial în anul 1970 cu „Matei Iliescu”, romanul care a câştigat premiul Uniunii Scriitorilor, după care au urmat: volumul „Proze”, în 1971, în care au fost incluse „Didactica Nova”, „Sinuciderea din Grădina Botanică”, „Efes” şi un fragment din „Jurnal”; „O singură vârstă”, în 1975; „Ce se vede”, în 1979; „Ocheanul întors” (1977); „Părul Berenicei” (1982); „Meteorologia lecturii” (1982), „A treia dimensiune” (1984); „Catalogul mişcărilor mele zilnice” (1999); „Ocheanul întors” (Caiet jurnal, 1956), (2001), „Prizonier al provizoratului”(Jurnal 1957-1970), (2002). Dar încă multe pagini de manuscris, cuprinzând jurnalul scriitorului din perioada 1977-1982, fixate între biografie şi ficţiune, aşteaptă undeva, pe strada Pitar Moş din Bucureşti, la soţia sa Adela Petrescu, lumina tiparului.


Citiţi şi:

Radu Petrescu, 85 de ani de la naştere
CETĂŢENI DE ONOARE AI COMUNEI PRUNDU BÂRGĂULUI RADU PETRESCU
86 de ani de la naşterea scriitorului Radu Petrescu
CETĂŢENI DE ONOARE NĂSCUŢI ÎN LUNA AUGUST
Anul Radu Petrescu (4)

Vatra Veche? O sărbătoare cu haine de împrumut

La 18/04/2009 ora 15:52 am scris un comentariu pe situl periodicului bistrițean Răsunetul. (http://www.rasunetul.ro/haine-de-sarbatoare-pentru-vatra-veche) 
Îmi mențin opinia privitoare la activitatea abuzivă a numitului N. Băciuț. Observația privitoare la însușire logotitlului desenat de graficianul revistei noastre, Ion Petru Pop, prin modificarea liniei titlului primei serii a Vetrei (Caragiale, Coșbuc, Slavici) nu mai valabilă. Logotitulul folosit de Vatra «veche» nu mai copiază titlul Vetrei noastre originare. Ceea ce înseamnă că, măcar sub acest aspect, N. Băciuț a înțeles că legea se respectă de toți.Dar nu a înțeles că simplul fapt de a fi lucrat în aceiași redacție cu mine chiar dacă a adăstat acolo mai mult, nu ăl îndreptățește să se considere nici fondator, nici continuator al liniei definite de alții. Numele rubricirilor nu el le-a iamginat sau ales. Linia revistei fusese definită și realizată înainte de moartea lui Guga, dată care a coincis cu intrarea lui N. Băciuț în redacție. Băiatul acesta mustăcios ca o cegă era angajat ca băiat de interviuri. A știut să facă interviuri bune, asta e o calitate. Dar nu-i dă nici un drept pentru a se prevala de calitatea de continuator al liniei orginale și originare a revistei. Îcercând să-și însușească ceva ce nu-i parține, Băciuț este doar un impostor.
Dan Culcer


«Cu ce drept îsi insuseste Nicolae Baciut calitatea de continuator unic al seriei revistei Vatra, fondata la Targu Mures in 1971? Revista a fost fondata de Dan Culcer, Romulus Guga si Mihai Sin (ordine alfabetica), logotitlul a fost realizat dupa indicatiile lui Dan Culcer de graficianul Ion Petru Pop, pe baza imaginii modificate a logotitlului seriei Vatra fondata de Caragiale, Slavici si Cosbuc. Daca Dilema fondata de Andrei Plesu si altii a fost preluata de alt editor, Plesu putea sa faca o Dileme veche. Simpla adaugare a cuvantului veche, nu este e diferentiere suficienta fata de revista Vatra, cea care exista deja, nici nu implica continuarea unei serii revuistice care nu a fost niciodata intrerupta, chiar daca s-a produs o schimbare de format.

Asociatia editoare N Baciut era obligata sa ia legătura cu fondatorii și redactorii seriei editate din mai 1971 si pana in prezent.

Nu i se poate îngadui lui Nicolae Baciut sau asociatiei care ii poarta numele (ce fel de asociatie?) care nu are nici un titlu moral si juridic de a uzurpa titulatura si logotitlul unei reviste care mai exista, care este continuatoare seriei din mai 1971. Aceasta serie nu apartine nici unuia dintre cei fondatori, deci nici exclusiv lui Romulus Guga, care nu a fost decat unul din redactorii sefi ai acestei publicatii, al carui profil nu l-a definit singur ci in stransa si indelungata colaborare creatoare cu ceilalti fondatori, cu unii dintre redactorii din primii ani de existenta ai revistei, printre ei fiind Gavril Sedran, Ioan Radin Peianov, Cornel Pogaceanu, Ion Calion, toti scriitori si publicisti cunoscuti. Actul de uzurpare si de aproprierea abuziva realizat de asociatia Nicolae Baciut nu poate fi trecut cu vederea. Ma voi consulta cu fondatorii ramasi in viata, cu redactia revistei VATRA, pentru a vedea care sunt masurile de luat pentru protejarea drepturilor noastre colective de proprietate logografica, intelectuala si morala.

Va rog sa transmiteti acest mesaj celor in cauza. Ma aflu actualmente in concediu in insula La Reunion. Va rog sa imi comunicati coorodonatele asociatiei Nicolae Baciut, pentru a lua legatura cu dansii si a vedea in ce mod poate fi rezolvata aceasta problema de proprietate intelectuala si morala.

Cu salutari cordiale, Dan Culcer, ziarist si scriitor, presedintele Association de journalistes roumains-Ouest.» 
Pentru memoria istorică a presei din România.

Haine de sărbătoare pentru Vatra Veche

Numărul II pe aprilie al revistei „Vatra Veche” în noua formulă, aparţinând Asociaţiei „Nicolae Băciuţ” îmbracă haină de sărbătoare, icoana din fereastră tronând pe prima pagină în aşteptarea Sfintelor Sărbători de Paşti. Poate cel mai important material din acest număr ni-l readuce în actualitate pe Nichita Stănescu prin intermediul unui interviu realizat în 1980 de Nicolae Băciuţ. Despre valoarea romanului românesc, creşterea şi descreşterea acestuia scrie Valentin Marica, iar Cleopatra Lorinţiu prezintă, la rubrica „Corespondenţe”, un inedit material despre convingerile scriitorului şi legătura acestuia cu diaspora. Elena M. Câmpan, preşedintele Societăţii Scriitorilor Bistriţeni, aduce, la rubrica „Cronica de carte”, trei recenzii pentru cărţile „Există un loc” – Emil Dreptate; „Pădurea altfel” – Grigore Avram şi „Miercurea din cenuşă” – Melania Cuc. La rândul ei, Melania Cuc prezintă un eseu despre „Epistolele către Hefaistos” ale lui Vasile Ursache.
Numărul recent al publicaţiei demonstrează că Nicolae Băciuţ ştie să-şi apropie oamenii de calitate şi să dăruiască cititorilor o publicaţie modernă, păstrând însă filonul înaintaşilor I. Slavici, I.L. Caragiale şi G. Coşbuc.

duminică, 13 octombrie 2013

Despre presa din Franța și manipularea ei politică

Un Para [trupe speciale] se promène au zoo de Vincennes, lorsque tout à coup il aperçoit une petite fille qui est un peu trop proche de la cage du gros lion d'Afrique.
Soudain, le lion attrape la robe de la petite et essaie de la ramener vers lui afin d'en faire une bouchée.....
Tout ceci sous les yeux des parents qui hurlent. 

Le Para sans hésiter une seconde se rue sur le lion et lui assène, à travers la grille, un terrible coup de poing sur le museau.
Le lion recule en lâchant prise et se frotte le museau en grognant, pendant que le Para revient avec la petite vers ses parents qui pleurent de joie et le remercient très chaleureusement.

Un reporter a tout vu et s'approche du Para : "Monsieur vous venez d’avoir un geste extrêmement courageux, je n'ai jamais vu un homme faire un tel geste depuis 40 ans que je fais ce métier". 
Le Para répond : "Mais Monsieur je n'ai rien fait d'extraordinaire !... Le lion était en cage, et j'ai vu le danger que courait la petite".
Le reporter répond : 'Monsieur je vous garantis que ceci ne passera pas inaperçu, je suis journaliste, et demain vous serez en première page.... Dites-moi : de quelle région êtes-vous originaire,
êtes-vous PS ou UMP ?" 
Le Para répond : "Je suis fils de Pieds Noirs et j'ai voté Le Pen". 
Le  journaliste s'en va... 

Le lendemain, le Para achète le journal afin de lire la première page et de voir si son geste de la veille y est mentionné.

Il lit alors : UN PIED NOIR DU FRONT NATIONAL ATTAQUE UN IMMIGRANT AFRICAIN ET LUI VOLE SON REPAS ......