Îmi
fac datoria morală față de cei trei copii ai mei pe care i-ați
furat amintindu-vă, la finele anului 2013, că vă consider niște
hoți și niște mincinoși ordinari.
Ați
vândut sau ascuns, refuzând să-mi dați cea mai simplă probă
despre adevărul afirmațiilor voastre privind vânzarea către
persoane a căror identitate susțineți că nu o cunoșteați, pe
care vreți să o protejați, fiindu-vă complici, a tablourilor și
obiectelor pe care vi le-am încredințat spre păstrare la plecarea
mea din România în vara lui 1987, cu acte în regulă și clare de
depunere.
La
încrederea pe care v-am acordată-o, mi-ați răspuns cu un furt,
refuzând să-mi restituiți restul depozitului, făcând să dispară
ceea ce nu vă aparținea, tablourile, obiectele și o parte a
cărților mele profesionale, depuse în camera noastră de bloc,
obiecte de valoare nu doar sentimentală ci patrimonială, care
făceau parte din moștenirea pe care am primit-o de la părinții
mei și pe care trebuia să o transmit copiilor mei. Lista obiectelor
furate de voi există și e făcută publică.
Știți
bine că formula unei imaginare vânzări, înscrisă pe actul de
depunere de o mână care nu este a mea, sub presiunea Oficiului, nu
avea nici o bază comercială sau juridică. Ca probă, unele obiecte
de pe listă, deși aveau același statut, mi le-ați restituit la
prima cerere. V-ați lăcomit ulterior.
Ați
mințit apoi afirmând, în fața justiției și a poliției, că
le-ați fi cumpărat de la mine în 1987, ceea ce știți, și știu
și copii voștri, că este un fals ordinar, o minciună grosolană
și grețoasă.
Știu
că numai complicitatea unor persoane din aparatul administrativ al
Oficiului de patrimoniu de dinainte și de după 1989, v-a permis să
realizați devalizarea mea, în interes personal. Nu exista după
1989 nimeni care să știe, în afară de funcționarii de stat
respectivi, că într-un apartament de bloc pe Aleea Carpați, niște
escroci sărăntoci dețin valori care nu le aparțin și pe care
le-au obținut doar sub formă de depozit. După 1989, manipulările,
dispariția, exportul ilegal a unor obiecte de valoare patrimonială
au fost înlesnite de oamenii politici trădători care deșființat
controlul la graniță și prin distrugerea intenționată a
arhivelor fostului Oficiu de Patrimoniu, nu doar în cazul meu.
Nu ați
vrut să-mi dați nici o informație precisă cu privirea la modul în
care unii din angajații Oficiului de Patrimoniu— pe care îl
protejați de răspunderea sa, ascunzându-le numele — v-au pus în
legătură cu un comerciant clandestin de artă și v-au tentat să
vindeți, așa cum mi-ați povestit.
Nu
mi-ați arătat nici un act din care să reiasă că ați depus la
Caritas și jucat efectiv banii obținuți prin vânzarea tablourilor
mele (fără acordul meu, pe care nici nu l-ați cerut de altfel).
Nu ați
adus în fața mea, a poliției sau a justiției, la care am recurs
degeaba, fiindcă era influențată probabil de una din rudele
voastre care lucrează în acest domeniu, nici o probă despre vreo
înțelegere care ar fi avut loc între noi, prin care v-aș dat
dreptul de a vinde, de a încasa suma obținută și de a o folosi
pentru jocuri de hazard.
Nu ați
adus nici o probă, de altfel, despre așa zisa vânzare și ca om
pățit prin relațiile cu niște hoți josnici ca voi, pot presupune
cu îndreptățire că vânzarea nici nu a a avut loc, ci ați dosit
obiectele și le-ați transmis acum, când nu vămai simțiți în
pericol, moștenitorilor voștri.
Credeați
că nu voi mai reveni în România, că veți putea dispune, fără
să fiți trași la răspundere, de aceste valori pentru a le
transmite copiilor voștri, furându-i pe ai mei.
Ce
explicații mincinoase veți fi dat copiilor voștri, ca să nu vă
considere hoți? Vi-a i-ați făcut complici la hoție, tăinuitori
de bunuri care nu le aprțin.
Ce
minciuni veți fi povestit prietenilor, ca să nu vă considere
escroci, abuzând de prietenie, hoți.
Aș fi
putut să vă urez tot răul din lume vouă și moștenitorilor
voștri până la a șaptea spiță, așa cum o meritați pentru că
mi-ați înșelat încrederea și ați dorit să profitați de ceea
ce nu a fost, nu este și nu va fi niciodată un bun al vostru, nici
a copiilor și nepoților voștri.
Înșelători
și furi proști, aș fi putut să vă blestem în numele meu și a
copiilor mei. Vă adresez acum mai ales disprețul meu. Blestemul îl
voi formula pe patul meu de moarte.
Dan
Culcer
Comentarii
Trimiteți un comentariu