Luceafărul- Varianta actualizată

Culeg de ici-de colo ciudățeniile lumii din care, din păcate, voi ieși nu peste multă vreme. Nu comentez calitatea acestei adaptări ci înregistrez existența ei, semn al timpului așa cum e resimțit de români de bun simț.
Anonim
23.08.2013 la 8:07 am
Luceafărul- Varianta actualizată

A fost odată ca-n povești,/ A fost, de-ar mai fi iară,/ Din neamuri tracice, regești,/ O prea frumoasă țară./ Si era una pe pământ /Si mândră-n toate cele/ Cum e icoana unui sfânt/ Si Luna intre stele./ Mă doare-n suflet când privesc/ La tot ce se intamplă, /Si in mormânt mă răsucesc/ Si cuie-mi intră-n tâmplă./ Eu nu mai simt miros de tei/ In viața mea postumă,/ Nu văd nici vajnici pui de lei,/ Doar mucegai si ciumă./ Luceferi nu mai strălucesc/ Când țara-i o ruină,/ Copii și mamele bocesc,/ Că n-au in blide hrană. /Cântat-am graiul românesc,/ Această dulce limbă. /Dar astăzi, cei ce-o mai vorbesc/ Prin alte țări o schimbă. /Degeaba v-am lăsat cu dor/ O “Doină”, să tresară !/ Trecutul nu e viitor/ Si viața ni-i amară. /Nici harta nu-i ca-n alte dăți, Din Nistru până-n Tisa./ Moldova-i astăzi jumătăți. /Cât rău făcutu-ni-s-a!/ Degeaba scris-am eu scrisori/ Din vremuri de urgie, /Si m-am rugat de-atâtea ori /Mai bine să ne fie./ Avut-am piatră la hotar/ Si-n țara noastră liberi/ Cules-am holde din brăzdar./ Acum n-avem nici linguri…/ O, biet popor român sărac/ C-o țară prea bogată ! /Tu vino-i răului de hac/ Să nu ți-o vândă toată !/ Si dă-i afară pe străini/ Pe toți inburgheziții,/ Să nu-ți mai fie-n alte mâini/ Guverne si Poliții !/ Cu trupe de comedianți /Numindu-se partide,/Suntem românii emigranți/ Din Rai in țări aride./ Pierdut-au banii țării-n vânt/ Si-i goală visteria. /Mai dați și ape si pământ/ Si vindeți România. /Mihai Viteazu ne-a lăsat /O țară tare mândră./Ei azi au scos-o la mezat,/ Străinii ne inundă. /Avem intinsul Bărăgan, /Si nu avem o pâine. /Avem si turme si ciobani, /Dar ducem vieți de câine./ Avem bogații munți Carpați/ Si dulcea Mioriță, /Păduri de brazi ce ne sunt frați,/ Si flori in poieniță./ Avem o deltă ca-n povesti,/ Vedeți să nu ne-o fure,/ Atâtea ape, atâți pești/ Si nu mâncăm nici mure…/ Nici vii pe deal nu mai zărești, /Livezile s-uscară,/ Când mărul Tării Românești/ Este adus de-afară./ Nu vine Mircea cel Bătran, /Nici Stefan de la Putna,/ Să ni-l alunge pe păgân/ Când noi lăsat-am lupta !/ Albastrul cerului senin /Se-ntunecă mai tare/ De-atâția nouri de venin,/ De-atâta delăsare./ Nu voi a vă-nvața de rău/ Si-ncerc a vă-nțelege./ De ani si ani cădem in hău,/ Nimic nu ne mai merge./ Rușine să ne fie-n veci/ Că ne-am trădat străbunii/ De parcă n-am fi pui de dac/ Si rude-am fi cu hunii !/ Lăsați pe-ai vostri guvernanți/ Să vă inece-n smoală,/ Să fiți doar simpli figuranți/ In țara voastră goală…/ Un singur lucru eu voi ști/ In lumea care trece:/ Urmașul meu român va fi/ Si muritor și rece./ Eu nu mai am ce să mai sper./ Vă văd de-atata vreme/ Târându-vă in trai mizer/ De griji si de probleme./ Si nici nu pot a mai privi/ A voastră neputință./ Mă-ntorc la starea mea dintâi./ Mă-ntorc in neființă.”
Luceafărul vorbi profet /Spre neamul lui, spre țară./ Si, lăcrimând, se stinse-ncet./ Muri a doua oară…

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Citiți mai multe

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

Citiți mai multe

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.

Citiți mai multe

Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog

Faceți căutări pe acest blog