Treceți la conținutul principal

Gândirea binară, un fals intelectual

Am primit un mesaj de la un prieten. Nu îi citez numele, fiindcă nu numele contează aici. Se reproduce și comentează textul unui ziarist american. Reproduc și comentez și eu, la rândul meu. 

« Derrière le philosémitisme, il y a assez souvent de l'antisémitisme refoulé.
Est-ce la cas ici ? ou n'est-ce que l'arrogance et la bêtise d'une couche de politiciens totalement déconnectée de la réalité ? Quant aux "droits des homosexuels" et en particulier des questions dudit mariage, il est clair que les politiciens pour la plupart s'en foutent car, eux, mènent de toute façon la vie qu'ils veulent sans subir de pression sociale ou de se soumettre aux lois pour le commun, et ce qui compte donc pour eux, c'est que les législations favorisent une société conservatrice, au sens de conservation des intérêt de la classe et d'empire qu'ils représentent et qui peut, selon les besoins, être "sociétalement" réactionnaire ou progressiste, selon la conjoncture et les humeurs sociales, justement pour pouvoir toujours être socialement réactionnaire. Toute la différence entre la fausse goche et le radicalisme social !

Biden: les Juifs ont été à la tête du changement en faveur du mariage homosexuel

Le vice président Joe Biden a félicité les leaders Juifs pour avoir contribué à changer les attitudes des Américains à l’égard du mariage homosexuel et d’autres questions de société.
Biden a souligné que l’art et la culture changent les attitudes des gens. Il a cité les médias sociaux et la vieux feuilleton de NBC TV, «Will and Grace » comme des exemples de ce qui a aidé à faire évoluer les attitudes à l’égard du mariage homosexuel.
Biden a dit: «Pensez que, derrière tout ça, je vous parie que 85 % de ces changements, que ce soit dans les médias sociaux ou à Hollywood, sont une conséquence [de l’action] des leaders Juifs dans l’industrie [de la communication].»
Biden a expliqué que cette influence est immense et que ces changements ont été dans le sens du bien.
Biden s’est exprimé ainsi mardi soir à la réception pour le Jewish American Heritage Month (mois du patrimoine judéo-américain) organisée par le Democratic National Committee. Il a affirmé que les valeurs juives sont une part essentielle de l’identité des Américains [essential part of who Americans are].
Ceci n’est qu’un résumé des propos dithyrambiques tenus par Joe Biden sur la place et le rôle des Juifs aux Etats Unis.
A tel point que Jonathan Chait du New York Mag estime qu’il est allé trop loin, donnant accidentellement du grain à moudre aux antisémites.
On l’aura compris en effet, le tour de force de Joe Biden  a consisté, par excès de philosémitisme à égrener les poncifs du suprématisme juif (le nombre de prix Nobel, les 11 % des élus au Congrès issus d’une communauté qui représente à peine 2 % de la population du pays) et les clichés antisémites, à savoir la volonté de détruire chez les Gentils l’attachement aux valeurs familiales ou l’énorme influence des Juifs dans le cinéma et les médias en général.
Jonathan Chait écrit : Biden a en effet fait dans son propos un éloge vibrant et sincère avant de dériver dans un terrain très inconfortable et de prononcer un discours qui sera probablement cité par les antisémites pendant les années et les décennies à venir. (Il est déjà l’objet de discussions animées dans la communauté suprématiste blanche).
Contrairement à l’évidence, Chait considère que  le discours de Joe Biden n’était pas antisémite.
Or ce discours est antisémite malgré ce paradoxe qui tient à la nature élogieuse de propos tenus devant des Juifs influents dans le parti Démocrate et dans la société américaine en général.
Le paradoxe Biden peut s’expliquer rationnellement et j’y reviendrai sans doute à l’occasion d’un post ultérieur.
Pour l’instant, je me contenterai de la remarque finale de Jonathan Chait:
Et puis aussi, cette petite observation de rien du tout, quand on donne des chiffres complètement farfelus, on devrait probablement les arrondir à l’entier plutôt qu’au demi (les Juifs sont responsables à 85 % du changement des attitudes culturelles à l’égard des homosexuels ? 90 % aurait été trop haut et 80 % pas assez haut?).
Le principal problème ici, c’est que les droits des homosexuels, à la différence des droits civiques des noirs, sont politiquement controversés pour l’instant.  Biden peut trouver que c’est «une très bonne chose» que les Juifs aient utilisé leur influence sur la culture populaire pour faire changer les attitudes de la société à l’égard de l’homosexualité, mais beaucoup de gens ne trouvent pas ça bien du tout.

Josh Lederman Associated Press – ABC News (USA) traduit de l’anglais par Djazaïri

http://www.almanar.com.lb/french/adetails.php?eid=113559&cid=13&fromval=1&frid=13&seccatid=15&s1=1

Comentariu. În esență se afirmă, în introducere, că filosemitismul excesiv este o formă refulată de antisemitism. Și se exemplifică cu discursul excesiv al unui politician american ne-evreu, care subliniază efectul modificator asupra mentalităților a producției televizuale, cinematografice controlată de unii evrei americani, printre altele. 
Se impune mereu acest mod de gândire binar, ca și cum am fi obligați să alegem mereu între filosemitism și antisemitism. E un fals intelectual. Există o gândire non aristotelică, contradictorie, al cărui teoretician român a fost filosoful Ștefan Lupașcu. 

Nu se pun totuși întrebările esențiale în textul pe care ăl comnetăm,  deci nici nu se răspunde la cele nepuse. Care este interesul unor evrei deținători de pârghii economico-mediatice (nu a evreilor în general, să fim bine înțeleși) să modifice mentalitățile, în ce sens le modifică, cu ce scop deci. 

E vorba de peste 30 de ani de punerea în ecuație a minorităților de diverse feluri cu majoritățile locale, de o campanie tenace de impunere a ideii că minoritățile trebuiesc protejate, că drepturile lor sunt mai importante decât ale majorității locale, aceasta - prezentată ca fiind conservatoare, reacționară, tradiționalistă, protecționistă etc. Filmele americane au introdus în replică consecvent evrei, handicapați, obeji, homosexuali, negri în scenariile mereu politizate, așa cum politizate sunt filmele cu atentate contra președinților americani, cu atacuri ale unor militari ieșiți de sub control, cu patrioți americani.  Dacă se uită că minoritatea, evreiască sau alteretnică este pretutindeni o minoritate, cu statut de venitură relativ recentă, că deci nu i se acordă imediat, așa cum adesea a cerut drepturile și privilegiile localnicilor, nu vom înțelege că de fapt pledoaria pentru minorități este o căutare de solidaritate cu alte grupuri minoritare, considerate și utilizate ca mase de manevră, și o manieră de a se masca pledoaria pro domo a unor evrei,  în spatele «generoasei» bătăllii pentru drepturile și privilegiile altor minoritari : homosexuali, lesbiene, țigani, negri americani, populații imigrate de latino-americani, haitieni etc.
Eu cred că minoritățile trebuie să aibă dreptul de a exista în legătură cu propria lor cultură sursă, dacă există. Nu e cazul pentru țiganii europeni, care nu au o cultură sursă ci au adoptat și adaptat cultura locală, ca și evreii. Muzica klezmer putea fi prezentată ca muzică tradițională evreiască doar în Statele Unite, unde muzica românească sau ungurească, polonă și rusă din care se inspirau evreii muzicanți era necunoscută. Țiganii au țigănit muzica sursă, dar au fost și păstratori nu doar defromatori ai ei. Interesantă a ceastă calitate comună a celor două comunități, amabele curpionzînd frecvent persoane dotate muzical. O sursă a acestei dotări «specifice» ar putea să fie în oralitatea culturilor respective. 
Evreii, datorită religiei diferențiatoare, care i-a menținut ca grup local și universal relativ coerent (nu uităm sectele religioase evreiești) și-au păstrat spiritualitatea proprie, ca o modalitate de refuz al integrării. În vreme ce țiganii ar fi fost mai adaptabili, dacă non-integrarea unora dintre «triburile» compenente ale comunității nu ar fi fost susținută de tradiții morale asociale (cerșitul, hoția).
Ceea ce mi se pare paradoxal în comportamentul unor elite politice evreiești din Europa recentă, este propaganda violentă în favoarea dogmei integrării și multiculturalismului. Dogmă pe care aș rezuma-o astfel : toți europenii pot și trebuie să-și a abandoneze identitatea pentru ca noi să putem să ne-o afirmăm, reimportăm și păstrăm pe a noastră. Naționalismul sionist funcționează integrator, nu destul de eficient, aparent, fiindcă noii imigranți în Israel mențin multă vreme limba de comunicare sursă, relația cu țara de origine, datinile cu care s-au impregnat acolo, alimentația nekasher acceptată acolo.

Minoritarii și nu doar etnic-minoritarii, trebuie să aibă drepturi egale în domeniul muncii cu oricare cetățean majoritar, dar trebuie ajutați să se integreze cultural și social, pentru a evita descompunerea socială care se produce dacă societății majoritare i se distrug reperele și tradițiile, în numele minorităților. Aici trebui introdus dreptul gintei majoritare ca expresie juridică a dreptului constituțional al majorității de a-și apăra identitatea față de orice agresiune globalizantă, politică, econimică, internaționalistă, neoliberală, anti-protecționistă.

De aceea politica de oprimare a minorităților trebuie blocată dar nu poate fi înlocuită cu o politică de acordare de drepturi și privilegii unor minoritari politică a cărei consecință va fi, așa cum s-a văzut în istorie, doar menținerea minoritarilor în ghettouri sociale și culturale din care se iese doar mort sau asimilat.
Dreptul majorității trebuie respectat și făcut subiect de drept, constituțional, fiindcă majoritatea definește locul și cultura locului.
Europa nu este un continent de imigrație. De aproape 1000 de ani fiecare popor și-a păstrat locul, limba și a generat o cultură diferită. Conflictele armate nu au schimbat radical situația. De aceea nazismul și comunismul au fost și sunt antieuropene. Aceste politici violent, bazate pe ideologii de dispreț față de omul diferit, au încercat să șteargă diferențele și să impună o singură lege, o singură limbă, o singură morală. 
Noile forme de internaționalism ultraliberal globalizant sunt recrudescențe corcite ale nazismului și comunismului, fiindcă se dorește distrugerea diferențelor și uniformizarea.
în numele liber-schimbismului unei pături de comercanți fără frontiere. Aceștia nu sunt neapărat evrei dar au mentalitatea unor bancheri (evrei sau neevrei) pentru care singurul criteriu de succes este creșterea rapidă, fără limite a capitalului investit. 

Popoarele, națiunile, neamurile au interesul să se opună cu dârzenie acestor politici a indiferențierii, pentru a nu fi transformate în sclavi. Numai sclavii nu au identitate națională și culturală, fiiindcă sunt doar forță de muncă deplasabilă, desțărabilă și lipsită de personalitate. Imperialismul de orice sursă nu are neam ci doar interese economice și metode de supunere de o violență fără margini,fiindcă e susținută de administrațiile supranaționale în complicitate cu cele  statale și cu burghezia compradoră.
Cu prietenie, Dan Culcer

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.