marți, 26 martie 2013

Un i. p., care se numește Petru Clej, cu care mă încontrez uneori, când îmi sare țandura la prostiile pe care le debitează cu ștaif,  ba pe foia celor de pripas care se numește ACUM.TV., ba pe alte situri de așa zisă presă liberă, unde se adună doar cei care sunt de aceiași părere, crede că mă insultă scriind că aș fi cunoscut (cui? lui? ) pentru naționalismul [meu] agresiv (pe care nu-l ascund). De ce mi-aș ascunde naționalismul?  Care pentru moment e departe de a fi agresiv. E doar intransigent și lucid. Nu e de rușine să fii naționalist, patriot.
Mai crede Clej că aș avea «o obsesie de natură rasistă». În raport cu cine, cu marțienii, cu evreii, cu poligloții, cu ungurii, cu xenofonții? Nu se știe. Eu știu că am acumulat o saturație față de discursurile care neagă românilor dreptul de a se apăra de agresiunile xenofobilor neromâni din preajma noastră și de peste oceane. Și nu mai suport textele în care români conformiști sau înfricoșați își fac mea culpa sau se autodisprețuiesc pentru păcate imaginare, globale și nedefinite. Cu cât declarațiile și programele pregătitoare ale dezmembrării statului român devin mai dense și mai obraznice, cu atât furia și revolta mea vor crește, replicile mele vor deveni virulente și vocabularul meu violent.
Nu eu am început. Să fie clar, în ciuda experiențelor familiale traumatice din pricina agresiunii ungurești din 1940, suportată ca ardeleni români, nici părinții mei, nici eu nu am avut și nu am tolerat sentimente de dispreț sau agresivitate față de națiunea maghiară, față de maghiarii ardeleni. Dimpotrivă, am dat semne de pace, am insistat pentru colaborarea negociată și iertare, după un efort de cunoaștere lucid și fără iluzii.

E adevărat că dacă aș fi putut citi la vremea tinereții mele textele cele mai virulente ale hungarismului agresiv, anti-românesc, aș fi avut poate curiozitatea de a discuta mai în amănunt această ideologie cu prietenii mei maghiari din Ungaria sau din Ardeal, care nu mi-au mărturisit niciodată că nucleul istoriei lor le conține .
Așa îmi rămâne doar proiectul de a produce o bibliotecă dedicată textelor naționaliste și ultra-naționaliste din ambele culturi, pentru a le compara și comenta, dacă se vor mai găsi cercetătorii capabili să o facă, cunoscătorii ambelor limbi și culturi. Rara avis de pe acum.

Reproduc o parte a schimbului de replici pe marginea articolului Ce au dom’le englezii ăștia cu noi?, schimb de replici care s-ar putea intitula «unde dai și unde crapă.»

Citez începutul articolului lui P. Clej. «Zilele astea, ca român în Marea Britanie, trebuie să ai obrazul gros: aproape zilnic citești în presă lucruri neplăcute despre români.
De pildă, poți afla că românii sunt pe primul loc în Londra la “squatting”, infracțiune introdusă din septembrie trecut în Codul Penal și care constă în pătrunderea ilegală într-un imobil pentru a locui acolo. Din cele 92 de persoane găsite vinovate de această infracțiune, 45, deci aproape jumătate, erau cetățeni români, față de numai 16 polonezi și 13 britanici.
Titluri ca “Infractorii români care terorizează străzile noastre” sunt folosite uneori de tabloide și generează în anumite pături ale populației un sentiment de xenofobie, pe care unii politicieni nu se sfiesc să-l exploateze, cum a făcut de pildă Diana James, candidata Partidului Independenței Regatului Unit (UKIP) în recentul scrutin parlamentar parțial de la Eastleigh, când a afirmat că românii au o predilecție pentru infracționalitate. A fost obligată să-și ceară scuze, ceea ce nu a împiedicat-o să se situeze pe locul al doilea cu 28%, scor record pentru UKIP într-un scrutin parlamentar.»

  • Dan Culcer spune:
    25/03/2013 la 15:17

    Domnul P. Clej lucrează ca translator pentru poliția britanică, dacă nu mă înșel. Ar putea să precizeze dacă printre cetățenii români prinși cu hoții se află și câțiva țigani din România, numărați pe degete. Poate că țigani din România nu vin decât la Paris să cerșească și să fure. E mai ușor, cunosc limba. Limba franceză unii o cunosc din frageda lor pruncie cînd veniseră deja, acum un deceniu, să spargă pentru mărunțiș automatele din parkingurile pariziene, eliberați după ce erau prinși fiindcă aveau mai puțin de 13 ani. Dacă nu se află decât cetățeni români fără deosebire de naționalitate, dacă P. Clej nu poate deosebi un român cetățean român de un cetățean român de naționalitate sau de etnie țigan, va trebui să facă o călătorie în România ca să se recicleze în acest sens.
    Oricum, nu e vorba de comportamente globale determinate rasial sau etnic ci de comportamente legate de educație, de sistemul de valori și doar în ultimă instanță de sărăcie. Fiindcă, orice s-ar crede, există săraci care nu fură. Preferă să caute de lucru și să-și câștige existența cinstit și greu. Puberii țigani care se lăudau anul trecut la televiziunea engleză cu capacitatea, talentul și eficiența lor de hoți au un sisteme de valori, impus și transmis de educația părintească sau de modelul cleptocrației poltice din Românai, în care hoția nu e rușinoasă ci o cale normală și valorizantă a succesului social și financiar.
    Dan Culcer
    Răspunde
  • Dan Culcer spune:
    25/03/2013 la 15:37

    Despre comportamentul românilor cetățeni români am scris deja, sub titlul Reciclarea miturilor, altundeva. Recapitulez. Unii cerșesc discret sub pretextul vânzării de periodice gratuite, dorm prin scuaturi la periferia Parisului, regrupați pe zone sau sate de origine (oșeni) alții lucrează din greu, unii tineri se prostituează pentru homosexuali localnici, în căutare de prospături pe lângă Gara de Nord, la Paris, mulți lucrează din greu oficial sau la negru.
    Câțiva români mai vechi, refugiați politici reciclați și șmecheri descurcăreți au devenit «patroni» care mențin zeci de conturi bancare, încasează cecuri ca intermediari între românii veniți să caute de lucru dar care nu au conturi în bancă și patronii francezi, care preferă exploatarea muncii ieftine astfel obținută. Sunt și români hoți care atacă furgoane bancare sau sparg camioane pe șosele, aici diferențierea e mai degrabă la nivelul expertizei nu la aceia a etniei. Altfel spus, diviziunea muncii se manifestă din plin.
    Totuși, când văd grupuri de adolescente țigănci, bine îmbrăcate, propunând liste de solidaritate cu plată pentru «somalezii» înfometați, pe esplanada din fața catedralei Notre Dame, îmi vine uneori să le spun să facă filme porno, mai bine plătite, sau să schimba metoda pentru că numărul imbecililor care cad în astfel de plase a început să scadă îngrijorător.
    Dan Culcer

Petru Clej spune:
25/03/2013 la 16:22

Domnule Culcer, eu unul știu ce vorbesc, dar dumneavoastră aveți cumva o experiență PERSONALĂ cu infractorii români din străinătate? Și dacă nu, pe ce date vă bazați? Vreți să-mi spuneți unde se ține o statistică a infracțiunile care deosebesc cetățenii români “etnici puri” și cei romi? Și vreți vă rog să-mi spuneți care e legătura comentariului dumneavoastră cu articolul de față?

Dan Culcer spune:
25/03/2013 la 17:32

Tocmai la experiența personală a Dlui P. Clej mă refeream și-i solicitam opinia informată. Ar fi interesant dacă ar amănunți concluziile sale. Poate s-ar găsi tocmai argumentele pentru a elimina prejudecata privitoare la dominanta țigănească a infracțiunilor la cetățenii originari din România. Nu pot accepta, sub pretextul egalității și nediscriminării, adică a calificării strict administrative, a cetățeniei, devălmășia și confuzia culturală dăunătoare clarificării surselor comportamentale și de mentalitate a faptelor de natură infracțională.
P. Clej vorbește de «etnici puri». Eu nu am obieciul de a folosi astfel de «concepte». Nu există etnici puri ci doar determinări comunitare, familiale opresive și alegeri libere de apartenență, în sistemele deschise. Prefer referințele culturale, sociologice, adică trimiterea la sistemul de valori al unei comunități, la tradițiile sale, la meseriile pe care le practică, care se exprimă prin comportamente majoritare sau minoritare.
Am desigur experiențe personale, adică două zeci de ani de observații de ziarist atent. Dar nu trag concluzii globale și nu fac generalizări. Cum nu pot accepta nici contrariul, adică ascunderea diferențelor sub diverse pretexte, subminarea analizelor nuanțate, explicațiile dogmatice, monocauzale.
Dar statisticile etnice există, chiar dacă nu sunt publice. Altfel autoritățile unui stat nu ar putea deosebi iarba de găinaț, deși ambele sunt verzi. Poliția franceză care se ocupă de străini e organizată pe țări sursă, dar în interiorul ei sunt specializări.
Cât privește legătură cu textul său, P. Clej o poate căuta singur.
Nu accept folosirea termenului rom, nici rromi, nici rrromi. O limbă are tradiția ei. Românii, până nu demult, vorbeau despre «țigani». Să rămânem în interiorul limbii române. Doar folosirea peiorativă a termenului poate fi evenual încriminată. De pildă țigănie, poate însemna «cartier al țiganilor» sau adjectiv pentru a numi un anumit comportament reprobabil, calificativul aplicându-se și altor comuntăți, în sens negativ. Nu accept modificarea limbii noastre în numele superiorității și forței limbilor imperiale sau a unor decizii adminstrative ad-hoc. Tot de aceea i-aș supune la repetarea de o sută de ori a interdicției de a folosi cuvântul «locație» în sensul stupid în care este pe cale a se impune în ziaristica și terminologia poltică din România.
Dan Culcer


Petru Clej spune:
26/03/2013 la 0:42
«Observați cum, atunci când i se cer date precise, domnul Culcer oferă în schimb impresii personale și prejudecăți naționaliste, ca să nu zic xenofobe și rasiste. Și o precizare, domnule Culcer, eu vorbesc aici în calitate de ziarist, nu de translator în sistemul judiciar unde clauza de confidențialitate mă împiedică să divulg concluzii care să contrazică prejudecățile rasiste colportate de presa din România și preluate de domnul Culcer.»

P. Clej crede că mi-a solicitat  mie ceva, adică date precise. Dimpotrivă, eu i-am solicitat date precise, (a se vedea mai sus) fiindcă face afirmații din care nu am putut înțelege dacă confuzia dintre hoții români și hoții țigani (cetățeni români ambii) i se pare necesară, legală  și convenabilă atât pentru țigani cât și pentru români, dacă este întreținută de refuzul său, sau a altor purtători de ideologii similare, de a se face deosebirea sau de lipsa datelor statistice etnice. Mie mi se pare că această confuzie produce reacții negative din partea românilor față de țigani sau reacții negative din partea occidentalilor față de români, ceea ce este indezirabil, pernicios și produce rasism. Dacă țiganii nu pot fi considerați global neam de hoți, dacă românii nu pot fi considerați global neam de hoți, și desigur că așa este, menținerea confuziei este dăunătoare și unora și altora.  Au hoții naționalitate ? Da. Există o deosebire de comportament între hoți în funcție de naționalitate? Asta este problema pe care am discutat-o aici.  Ea mi se pare în foarte strânsă legătură cu subiectul articolului lui P. Clej. Iar dacă nu este, am făcut eu legătura acum.
Dacă ar produce doar impresii bazate pe experiența sa de translator tot ar fi bine. Nimeni nu-i cere să divulge identitatea persoanelor, în schimb ar putea, așa cum l-am solicitat, distruge prejudecățile, scriind de pildă că printre persoanele anchetate cărora le-a oferit serviciul său nu există țigani sau că sunt atât de rari că nici nu merită să-i pomenim. L-aș crede pe cuvânt. Pur și simplu, nu i-am solicita indicații penale și statistice comparative,  nici specializările hoților sau criminalilor. Doar ca în loc să se ascundă în spatele «clauzei de confidențialitate»  să «divulge» concluziile sale personale prin care să contrazică prejudecățile rasiste colportate de presa din România. Ar fi un serviciu în slujba luptei contra prejudecăților.
Cât privește impresiile mele ca sursă de informație, aceste impresii au valoare de informații fiabile. Ca ziarist nu se poate lucra doar cu statistici. Da, am văzut tot ce înșiram în comentariile anterioare. Am discutat cu tineri bărbați care se prostituează. Am discutat cu unii dintre cerșători, români sau țigani. Dar românii cu care am discutat nu erau mîndri că cerșesc, dimpotrivă. Toți țiganii sau țigăncile cu care am discutat și care cerșeau în Gara Saint Lazare sau în Gara Montparnasse (sau în zonele conexe), prin care treceam zilnic, erau mândri că o fac bine, că ajung să păcălească tâmpitele parizience cărora le vând inele de cupru șlefuit drept inele de aur. Eu le povesteam că metoda era practicată de țigani bucureșteni deja pe la 1870 și descrisă în manualele de criminalistică ale lui Țurai ca fiind specifică acestora. Istoria mea le dădea un argument de valorizare în plus. Se poate trage o concluzie de aici. Eu cred că da. Marchează o diferență de mentalitate și de scară de valori.

Veți observa că nu i-am lipit nici o etichetă pe frunte Dlui Clej. Nu-i acord nici lui acest drept în raport cu mine. Analiza statistică a intervențiilor Dlui Clej în publicațiile la care colaborează, unde colportează fixații similare, va permite să se facă bilanțul tehnicii etichetării, singura tehnică argumentativă de care pare că dispune P.C., când e contrazis.
D.C.

Petru Clej spune:
«Domnul Culcer, cunoscut pentru naționalismul său agresiv (pe care nu și-l ascunde) are o obsesie de natură rasistă. Am să mă limitez doar să-i spun că nu face altceva decât să colporteze clișee rasiste (asta din experiența mea personală de peste 1000 de cazuri). Îi cunosc prea bine modul de a acționa și modul de a trage concluzii care se potrivesc cu ideologia pe care o propagă. De pildă, dă un link la o listă cu câteva sute de nume de persoane care au primit cetățenia română, dintre care vreo câteva zeci de nume de israelieni, ca să acrediteze elucubrația negaționistului Holocaustului și apologetului ceaușist Ion Coja că România a acordat cetățenia română unui număr de peste un milion de evrei. Se poate observa foarte ușor că ultra-naționalistul Dan Culcer îi bagă în aceeași oală pe TOȚI romii și în general pe toți pe care nu-i consideră români (puri?). Dacă nu i-aș cunoaște metodele i-aș acorda un oarecare credit, așa e foarte clar unde bate.
Ce este mai deranjant este că ține cu tot dinadinsul să deturneze discuția pe esența acestui articol pe obsesiile sale cu miros xenofob și rasist.»

Dan Culcer
Am să mă limitez a preciza că deviația argumentativă a lui Petru Clej este evidentă. Vrea să acrediteze teză că sunt rasist. Deși faptul nu are legătură cu articolul său. În ciuda precizărilor mele, Clej persistă mințind. Unde am băgat «în aceiași oală» pe toți țiganii? Mă citez : «Dacă țiganii nu pot fi considerați global neam de hoți, dacă românii nu pot fi considerați global neam de hoți, și desigur că așa este, menținerea confuziei este dăunătoare și unora și altora.» P. Clej pare blocat de opinii preconcepute. În fine, e treaba lui.
Precizez că am adresat acum câțiva ani unor birouri ministeriale și președintelui României, ca ziarist, o întrebare, solicitând o clarificare, făcând referință la listele respective tocmai fiindcă voiam să verific ipoteza Dlui Ion Coja. Asta era rostul linkului la care am trimis în cadrul acelui mesaj. Dar P. Clej scoate informația din context sperând că poate manipula astfel pe oricine. 
Rămâne de văzut dacă chestiunea redobândirii cetățeniei române pentru niște persoane care au renunțat la ea atunci când au solicitat din proprie inițiativă emigrarea în Israel, este o problemă care trebuie tratată în taină? Dacă este oportună pentru economia României această mișcare demografică și dacă faptul că nu există nici o modalitate de verificare publică, oficială a cazierului persoanelor respective, nu înseamnă eventual pătrunderea unor delincvenți, prin România, spre spațiul comunitar eurpean? 
Statul Israel a acordat cândva cetățenie unor foști torționari comuniști, evrei din România, fără cea mai mică rezervă. Ceea ce conta eventual nu era cazierul sau cariera lor în România ci etnia. Nepoții acestor bandiți au dreptul să redevină cetățeni români, fără nici o condiție? S-ar putea imagina că vor solicita redobândirea unor bunuri confiscate la plecarea bunicului, pretextând că acesta ar fi fost victimă a comunismului confiscatoriu. De aceea listele trebui să fie publice. Ca oricine să poată cere verificări juridice ale solicitantului. Această condiție prelabilă este valabilă și pentru solicitanții proveniți din alte țări, din toate țările.
Totul trebuie să fie un subiect de dezbatere publică. Sub pretext că punerea în discuție a problemei este o formă de xenofobie, libertatea de discuție după legea Clej ar trebui limitată sau blocată. Modificarea compoziției etnice a României este o chestiune care ne privește, nu? Când se contesta caracterul etnic românesc al României de către ideologii unei stângi internaționaliste (Partidul Comunist din România și centrala acestuia, Kominternul sovietic imperial) sau de ideologii unei drepte xenofobe, antiromânești și iredentiste, din motive care indică scopul — dezmembrarea statului România, temă recurentă, reapărută cu agresivitate nedisimulată pe Internet, analiza acestei problematici nu ține de rasism ci de geopolitică. Și de supraviețuirea comunitară. Cu asta închei un fragment de «dialog» în care «partenerul» Clej s-a dovedit incapabil să producă altceva decât invective și etichete. Stop, tovarășe. Nu suntem la tribunal și nici la o ședință de partid.
Dan Culcer


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu