duminică, 3 martie 2013

Revoluție suprarealistă ? O mare escrocherie. Nimic mai puțin revoluționar, mai conformist, mai elitist decât această bandă de amici puși să facă pe revoltații contra unei structuri sociale de ale cărei avantaje profită și ale cărei trucuri comerciale le aplică cu nonșalanță. Tiraje limitate de la început, numerotate, semnate, ediții de lux pentru burghezi bănoși și snobi. Dușmani care teoretic trebui să plătească ca să afle în ce mod și pentru ce sunt dușmăniți și disprețuiți. Mă paște voma când mă gândesc că, reciclați, unii din adepții locali ai acestei textuări logoreice au devenit, după 1945, poeți realiști-socialiști, reporteri poetizanți și cenzori, autori de texte ideologice de îndrumare partinică.
Specialiștii români ai avangardei au folosit sursele documentare ale lui Sașa Pană, medic militar, probabil agent sovietic, autorul uneia din cele mai nerușinate liste de epurare, difuzată de revista Orizont în 1945, au scris elogios despre această producție de latrină unde limba română este repudiată, maltratată, disprețuită de câțiva adolescenți urduroși. Curioasă, ridicolă, ba chiar tragică confuzie de valori. Cu care literatură așa-zis de avangardă, prin care România s-ar afla purtătoare de merit, încă, după o jumătate de secol de impostură, propagandiștii ICR din epoca Patapievici se laudă și acum prin cafenelele pariziene sau newyorcheze. În vreme ce este foarte plauzibil că Arghezi nu e cunoscut și nu a existat la Paris niciodată o sesiune universitară dedicată literaturii lui Tudor Arghezi.
Probă : numărul 12 al revistei lui Andre Breton, La revolution surrealiste din decembrie 1929, disponibil, ca și colecția, în fondul numerizat al Bibliotecii Nationale a Franței, Gallica. Conține Al doilea Manifest. Merită să fie citit acum.
Tristan Tzara publică alături un fragment din L'Homme aproximatif. Text dezlânat, auto-reproductiv ad libitum, fără nici un sens perceptibil ba chiar fără sens. :
« la coqueluche des montagnes calcinant les escarpements
des gorges aux pestilentiels bourdonnements d'aqueducs
automnaux le défrichage du ciel gratuit qui fosse commune
happa tant de cristallines pâtures les langages des nues les courtes apparitions des messagers dans leurs touffes annonciatrices de suprêmes clameurs les obsessions les inquiètes usines souterraines de chimies lentes comme des chansons la rapidité de la pluie son fourmillement télégraphique cru de coquille ruminant les crevaisons « vif des pics d'où émergent les moutonnantes lessives
rompu à tous les paysages et aux ruses des goguenardes vallées tentatrices de prairies les promenades sans dieu des cours d'eau
les témérités de leurs exploits contre la brune assise d'argile
les oublis des essences captives noyées etc. »
Se salvează, am mai scris-o, din «avangarda» autorilor care au scris în română, Ilarie Voronca, B. Fundoianu, Gellu Naum, dacă despre acești autori se poate spune că ar fi suprarealiști sau pur și simplu autori, fiindcă aveau nu doar talent ci și o personalitate care nu se pliase total la ideologemele sub a căror presiune alții deveniseră informatori și executanți.î
d. c .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu