duminică, 25 noiembrie 2012

Aflu din ziarele românești pe octombrie 2012 că : « Scriitorul si disidentul Paul Goma a primit, din partea Uniunii Scriitorilor din Romania (USR), o indemnizatie de merit, a anunțat vicepresedintele uniunii, Varujan Vosganian.
In ședința de pe 5 octombrie, Comitetul Director al USR a hotărât acordarea unor indemnizații de merit unor oameni de cultura care, prin valoarea operei lor, recunoscută in plan intern și international, aduc o contributie meritorie la imbogătirea culturii române, a spus Varujan Vosganian, pe blogul său, potrivit ziare.com.

Indemnizatia este echivalenta cu salariul mediu pe economie, respectiv 1.608 lei pe luna și este acordata pe viață.

Propunerea privind acordarea indemnizatiei lui Paul Goma a fost făcută de Vosganian și susținută de Nicolae Manolescu, președintele USR. De asemenea, s-au acordat astfel de indemnizații și scriitorilor Mihai Zamfir, Al. Călinescu și Nichita Danilov.»


Foarte bine. Două decenii de rușine postdecembristă se încheie printr-un gest care poate fi catalogat ca un compromis între nerușinarea lui Nicolae Manolescu ca și a antemergătorilor săi prezidenți, și bunul simț. 
Paul Goma avea dreptul la o indemnizație de merit mai mult ca oricare din scriitorii români de după 1944. Pentru simplu motiv că a avut un curaj pe care nimeni nu l-a avut, dintre scriitori. Eram cârcotași, recurgeam la subterfugii dar contestarea sistemului ne îngheța de frică și ne paraliza acțiunile, chiar și pe acelea pe care ar fi fost tolerate dacă erau corect și lucid organizate. Mârâiam între noi dar nu cunosc un singur scriitor care să fi provocat solidarizări între muncitori și intelectuali, sa fi avut un contact și un schimb de opinii sociale cu un muncitor, în afară de Paul Goma, înainte de revolta de la Brașov. Nici o acțiune socială doar bâjbâieli lărmuitoare localizate și localizabile. (d.c.)