marți, 18 septembrie 2012

Un poet român se numea Constantin Tonegaru. Anagrama cuvântului «Negatoru» ?

Iată o listă de autori construită de Radu Vancu pe blogul Zum, al unui cititor, dintre cei de care o literatură are nevoie. «Citit vara trecuta din scoarță-n scoartă, “Orbitorul” mi s-a parut o teribilă combinație intre “Darea de seama despre orbi” a lui Sabato, autoscopiile onirice ale lui Jean Paul (si reveriile abisale ale romantismului german, în genere), analizele aproape maniacal-psihotice aplicate de Pynchon asupra texturii realitatii, si mult, mult Cartarescu la fel de hipnotic ca in “Nostalgia”. Pentru mine e in Romanian Top 10, alături de Blecher, Matei Caragiale, Arghezi (da-da, uriaș prozator!), Urmuz, Camil, M.H.S., Radu Cosasu, Agopian si Groșan.»


Gusturile, succesul, explicat, motivat mai ales, sunt foarte interesante pentru cercetătorul care vrea să priceapă raportul între valoare, publicitate, modă, conformism și adecvare la gusturile mobile sau stabile ale unor cititori care pot fi și potențiali autori. Dacă mai am timp, am să colecționez acest gen de opinii. Mă enervează însă expresia Romanian Top 10. De ce zece și nu cinșpe? De ce Top și nu Excelent. Adolescent, aveam și eu un carnețel cu liste de cărți de citit, mai ales cu cele interzise, ale căror cote de la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj circulau discret. Dar aveam și liste pe autori, expresia dorinței de a citi tot ce scrisese cutare, de pildă Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu. Cei doi erau în același timp interziși, cel puțin cu unele titluri, dacă nu cu toate. Ionel Teodoreanu era pus la index integral înainte de 1963, Cezar Petrescu era în circulație prin Întunecare sau Războiul lui Ion Săracul. Dar Aranca, știma lacurilor, Baletul mecanic, Carlton, probabil toate romanele fantastice adică nerealiste, erau tot la index. În Bibliografia literaturii române, 1948—1960, Editura Academiei R.P.R., Buc. 1965, coordonată de Tudor Vianu, care merge până la 1960, găsesc la capitolul Operă romanele: Fram, ursul polar, Aurul negr, Întunecare, Apostol, mai toate prefațate sau postfațate de Mihai Gafița. Ar fi probabil necesar, pentru a fi precis, să compar versiunile unui roman reeditat. Este mai mult ca probabil că vor apare diferențe, fie rescrieri datorate autorului care vrea să fie «pe linie», fie fragmente cezurate. Asta era metoda. D.C. 18 sept. 2012

luni, 17 septembrie 2012

«Si les morts peuvent éprouver la peur, l’empereur Constantin, Louis IX, dit St Louis et …etc, ne doivent pas pouvoir empêcher leurs ossements de claquer face aux assauts d’une angoisse démesurée devant l’objet de leur crainte : la résurrection de la Nation Juive !»
«Le danger de la confrontation avec l’Iran se mariant bien, trop bien avec les affirmations parallèles du Chef d’Etat Major de tsahal, Benny Gandz soutenant d’abord « l’idée folle » qu’un Juif en danger dans le monde interpelait sa conscience. Puis, ce fut l’aveu du Premier Ministre Israélien confirmant les divergences de vue avec Washington. Ces initiatives mises bout à bout, indiquent qu’une page nouvelle s’offre  à l’histoire contemporaine  d’Israël, impensable, il y a peu encore, celle d’une grande puissance affranchie de la tutelle des Nations.»
Citesc acest text pe blogul unui ziarist evreu, francez, născut în Algeria, în 1945. Are trei copii și șase nepoți. Trăiește în Franța. Și alimentează prin textele sale Delirul unei Mari Puteri eliberată de tutela Națiunilor, Israel, care pare să câștige dacă nu adepți suficienți în țara asta înconjurată de dușmani, măcar adepți suficient de tenaci și puternici pentru a transforma Delirul în act politic și militar. De la distanță autorul crede că renașterea națiunii Evree este o cale de urmat pentru trăitorii din ghettoul al cărui centru este la Ierusalim. Ce-aș face dacă națiunea mea s-ar afla într-o astfel de situație? Aș face oare ca acest om (smintit?) elogiul unui general de armată, salvatorul Patriei pierdute, cucerite și pe cale de a fi pierdută. Sau aș încerca mai degrabă să caut soluții de pace. Există soluții de pace?
Youri Slezkine are dreptate. Delirul naționalist și militarist a cuprins comunitate comercianților deveniți soldați.