vineri, 3 februarie 2012

Scopul înfiinţării „SFATULUI BĂTRÂNILOR”



Am primit azi, 29 ianuarie 2012 un mesaj, pe care îl reproduc. Este adevărat : «ideea de bun simț nu e a mea și nu-i a voastră, ci a strămoșilor mei, și a strămoșilor - strămoșilor mei,  din veacul vecilor !... »
Acestea fiind zise, fără nici o intenție de recuperare a onoarei sau priorității, menționez o sursă pentru a sublinia că ideile circulă, apar din izvoare independente, se pot coagula iar inițiatorii pot colabora, în afară de orice concurență. (Vezi Gospodarii, notă de la finele acestei postări.) Dan Culcer

« Scopul înfiinţării „SFATULUI BĂTRÂNILOR”


Sfatul Bătrânilor

Moto: Există un forum în România, în care este postat cu totul altceva...

„Există un forum în România, în care este postat cu totul altceva față de tot ce-aţi văzut până acum. În mii de nopţi albe, căutând soluţii de mai bine pentru noi toţi, mi s-au dezvăluit mari taine ale Neamului nostru privind rolul Omeniei şi al Bunului Simţ în ceea ce priveşte Fericirea, Sănătatea şi Traiul decent al fiecărui Om de pe Pământ!...
http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
Înnobilaţi forumul acesta cu prezenţa voastră!
Eu plec la un DRUM NOU împreună cu cei care au ceva de spus!...”
Un om – (Adrian Pop)

Să analizăm împreună - Scopul înfiinţării „SFATULUI BĂTRÂNILOR”

Pe vremuri, pe când oamenii se conduceau singuri, fără să ştie ce înseamnă politica, pe când cuvântul oamenilor simpli chiar conta, în fiecare comunitate exista o instituţie respectată şi apreciată numită „Sfatul Bătrânilor”. Acesta era alcătuit din cei mai vrednici şi mai înţelepţi oameni ai obştii şi nimeni nu îndrăznea să le nesocotească hotărârile.

În zilele noastre, în societatea super-tehnologizată în care trăim, nimeni nu mai ţine cont, din păcate, de nevoile celor vârstnici şi nimeni nu mai dă doi bani pe sfaturile sau pe experienţa lor de viaţă. Să aibă ei oare, dreptate?
Vă mai aduceţi aminte de istoria cu funia de nisip şi cu soluţia dată de ultimul bătrân rămas pe-ascuns în viaţă?... Dacă nu, … atunci căutaţi şi dumneavoastră un bătrân să v-o spună, deoarece se pare că astăzi suntem cam în aceeaşi situaţie!

Prea mult ne-am nesocotit înţelepţii şi prea mult ne-am încrezut în castraveţii pe care ni-i tot vând nouă, grădinari din tată-n fiu, de ceva timp încoace, care-mai-de-care! Se pare că toată lumea ne vrea binele, numai părinţii noştri, nu!...
Şi vedeţi unde-am ajuns!...

Aşa nu se mai poate! TREBUIE SĂ FACEM CEVA!...
Trecutul ne obligă; prezentul ne imploră; viitorul îşi pune nădejdea în noi!...

Din 24 Ianuarie 2012 s-a înfiinţat „Sfatul Bătrânilor” din România.

Nu întâmplător s-a ales această dată istorică, întrucât vrem să reunim în „Sfatul Bătrânilor” energiile creatoare ale marilor gânditori, înţelepţi şi învăţaţi ai neamului, cu experienţa de viaţă a oamenilor simpli care au ceva util de spus societăţii în care trăiesc.
Ne dorim ca Poporul Român, ca şi celelalte Popoare ale lumii să beneficieze de înţelepciunea unor persoane care-şi oferă serviciile necondiţionat şi într-un mod total altruist. Se stabileşte că TOT ce vom face împreună va fi în scopul VIEŢII normale, trăită în PACE şi-n armonie cu NATURA.

Ne dorim să scoatem la lumină ideile şi persoanele cu adevărat valoroase pentru societate. Pentru că prea mulţi oameni de valoare s-au retras din viaţa publică şi e păcat că se pierd în anonimat, doar pentru că nu reuşesc să treacă de tupeul impostorilor, profitorilor şi carieriştilor!...

„Sfatul Bătrânilor” va crea, plecând aproape din zero, o Bază Materială şi Spirituală de plecare la un DRUM NOU, pe care o vom consolida în mod continuu prin discuţii de la OM la OM, cu fiecare nou venit în parte, într-un schimb util de informaţii şi experienţă, din care vom învăța reciproc să creem plus valoare într-un mod cinstit și legal.

Scopul nostru este acela de a culege tot ceea ce-i mai bun de la ei şi de la noi toţi.
Învăţăturile, conceptele şi ideile astfel obţinute, vor fi clasificate, ordonate, sintetizate şi concentrate punctiform într-un loc din care aceste Energii Creative să fie oricând disponibile şi uşor de accesat.
Vom contribui astfel în mod concret la crearea în cel mai scurt timp a unei Societăţi Umane de tip nou, care să aibă în centrul atenţiei persoana umană şi în care toţi oamenii Planetei vor trăi decent, fericiți și sănătoși.

Nucleu de oameni – în continuă extensie - care s-au reunit în „Sfatul Bătrânilor”, a început deja să lucreze la proiecte capabile să reconstruiască din punct de vedere Moral şi Economic România, având în vedere patru direcţii principale de acţiune:

Educaţia – Sănătatea – Hrana – Energia

Cu un accent deosebit pe inventică și pe aplicarea noilor tehnologii in aceste domenii!

Cu ajutorul ideilor şi sugestiilor dumneavoastră, vom da prioritate editării unui “Cod al Bunului Simţ”, în care să cuprindem toată înţelepciunea populară, acumulată din cele mai vechi timpuri şi adaptată la necesităţile şi realităţile zilelor noastre, fără a pierde nici o clipă din vedere rădăcinile istorice, cultura, tradiţia şi obiceiurile populare sănătoase! Ulterior, vom planifica şi desfăşura acţiuni de implementare a acestui Cod în toate straturile societăţii civile.
Şansele noastre se numesc: educaţia, instruirea, respectul, disciplina şi inteligenţa.
……..
E timpul să ne unim şi să facem ca ideile bune pentru noi toţi, să coboare din cărţi pe stradă şi să iasă din familie în societate, (deşi avem multe de schimbat şi în interiorul familiei: prea multe divorţuri, prea mulţi copii care suferă, prea multe orgolii, prea mult egoism);
- E timpul să ne reamintim că suntem oameni, dotaţi cu raţiune;
- E timpul să reîncepem să gândim, pentru că societatea actuală ne stimulează doar instinctele şi consumismul;
- E timpul să reinvăţăm să ascultăm şi să respectăm opiniile altora chiar şi atunci când nu suntem de acord cu ele;
- Să redescoperim calmul şi starea de normalitate, căci nu întotdeauna cel ce urlă mai tare are şi dreptate;
- Să ne amintim că oamenii sunt fiinţe sociale;
- Să redescoperim care sunt adevăratele valori pentru care merită să trăim;
- Să nu uităm că AVEM TIMP!...
- Să învăţăm să citim printre rânduri şi să auzim şi cuvintele nerostite dintr-un discurs public.
- Să învăţăm să respectăm o persoană după cum vorbeşte, după cum se comportă şi după ceea ce face pentru societate şi nu după banii pe care îi are în buzunar (căci respectul nostru îl merită doar cei care şi-au făcut averea în mod cinstit)!
- E timpul să ne reamintim şi să ne dăm motive... să zâmbim!

Vă propun să ne întâlnim, deocamdată on-line, să punem pe hârtie toate câte le gândim, să le analizăm, cu calm şi luciditate, să ne punem ordine în gândire, să ne învăţăm unii pe alţii şi să ne ajutăm reciproc să trăim decent, normal şi de ce nu... mai bine!...
………………
De-a lungul timpului, nicăieri în lume nu a existat un sistem social, economic sau politic perfect, dar asta nu înseamnă că nu avem dreptul să ne imaginăm o societate ideală, să începem să o schiţăm, să o gândim în cele mai mici detalii, să ne aducem cu toţii contribuţia, fiecare după pregătirea, disponibilitatea şi experienţa lui şi când nu va mai fi nimic de adăugat, să ne expunem ideile, să le susţinem cu argumente şi în modul cel mai democratic cu putinţă să propunem înfăptuirea unei astfel de societăţi!
Să ne învăţăm copiii să facă diferenţele cuvenite, să-i educăm şi să-i pregătim pentru punerea în practică a unui astfel de proiect, în care să troneze bunul simt, meritocraţia şi binele comun, pentru că fiecare dintre noi contează, pentru el însuşi, pentru familia lui, pentru toţi cei din jurul său şi pentru societate!...

“Sfatul Bătrânilor” este deschis tuturor persoanelor care cred că au ceva bun de spus, tuturor acelor “locuitori ai cetăţii” care sunt în stare să emită o idee şi să o susţină cu argumente.
Invităm toţi oamenii de valoare să nu mai stea deoparte.
Le promitem o tribună a bunului simţ de la care să ne vorbească și să ne împărtăşească din experienţa lor într-un dialog deschis şi onest şi îi asigurăm de tot respectul şi atenţia din partea noastră...

BUNUL SIMŢ şi SPIRITUL CIVIC sunt în ADN-ul nostru.
Să le scoatem la suprafaţă, să le unim şi să le lăsăm să ne conducă!

Ultima modificare făcută de Remus Constantin Raclau; Acum 20 ore la 17:39.
Pentru că ideea de bun simț nu e a mea și nu-i a voastră,
Ci a strămoșilor mei,
Și a strămoșilor - strămoșilor mei,
Din veacul vecilor !...

Editoriale: Dan Culcer. Despre Gospodari si Divanuri ad-hoc
Scris la Saturday, March 17 @ 00:00:00 CET de catre asymetria
Geopolitica In cadrul unui impenitente dorinţe de dialog, adică de reflecţie comună şi non-contradictorie, în spiritul unei naturale complementaritaţi, pe o temă de interes general, am gasit ca textul semnat de dl. Dimitrie Grama din Danemarca, si publicat in revista Neamul romanesc -blog Internet- (care reia un titlul al revistei lui Nicolae Iorga), merita un comentariu.
In primul rind fiindca propunerea d-sale are legatura cu ceea ce eu insumi gindisem acum citiva ani infiintând un grup de discutii ce se numeste Gospodarii (la adresa http://fr.groups.yahoo.com/group/gospodarii/)
In acest sens visam ca am putea pregati o noua elita. Nu suntem departe de proiectele lui Constantin Noica, antrenorul cultural, care nu s-au realizat fiindca în fruntea statului român se aflau niste inculti inteligenti si individualisti. Nici acum nu s-a schimbat radical situatia. Pentru a elimina aceste reziduuri comuniste ar trebui sa punem împreuna tot ce mai rămîne din energia națională si din proiectiile imaginarului social, pentru a inventa un viitor realizabil si care nu va cere din nou sacrificii peste masura celor multi in folosul celor putini.

Iata prezentarea grupului. ” Le groupe "Gospodarii" cherche a créer une nouvelle élite politique en Roumanie. Grupul “Gospodarii“ crede ca România are nevoie de o noua elita sociala si politica. Recrutarea ei, din bogatele resurse umane ale tarii si ale diasporei, este scopul nostru initial. Impunerea ei democratica la guvernarea Romaniei este scopul final. Dar selectia, formarea si regruparea oamenilor, ale caror calitati morale si intelectuale îi fac apti sa guverneze si actioneze ca adevaratii gospodari ai tarii, nu este opera unui recrutor de agenti, a unui print intelept.
Formarea si recrutarea unei elite sunt actiuni de durata; ele sunt datoria Consiliului Batranilor. Impunerea Gospodarilor in viata politica si sociala este datoria noastra a tuturor. Consiliului Batranilor se constituie prin cooptare. Asa cum se intîmpla cu Academia. Doar ca acest Consiliul trebuie sa ramina anonim. Sa nu traga nici un folos personal din functia sa sociala.
Grupul de initiativa se adreseaza celor care isi propun sa faca din actiunea sociala si politica in Romania, dar si in Europa, altceva decit o manifestare de carierism si capatuire. Exista astfel de oameni? Noi credem ca da. Stim ca Opera se realizeaza in Athanor. Nu vom stii niciodata care este natura exacta a reactiei alchimiei morale, dar ceea ce conteaza este rezultatul. O noua elita, care sa stie pune interesele colective, nationale deasupra celor individuale, fara a strivi insul si personalitatea, va sa vina. Ecuatie pe care omenirea incearca sa o rezolve de demult. Dar chiar Calea spre solutia suprasaturata poate produce inaltarea involburata a Cristalelor.
Precizari metodologice.
Prima parte a acestui program este căutarea si incitarea candidaturilor. Ne putem imagina ca grupul Gospodarii ar fi echivalent cu o scoala superioara de diplomatie, cu un institut superior de studii politice si sociale dar oragnizat ca un corp privat si nu unul subordonat statului. Caci Statul e facut din interese de grup, iar grupul acesta nu trebui sa aiba interese de grup. Utopie, domnilor, va striga noul Pitecanthrop.
Candidatii trebuie sa aiba mai mult de 18 ani si mai putin de 50. Sa fie poligloti, cetateni ai Romaniei sau originari din Romania.” Dar mai ales sa aiba calitati morale recunsocute. Cum se pot selecta astfel de oameni? Asta este întrebarea cea mai dificila si criteriul cel mai imprecis. Aici astept sugestiile psihologilor si sociologilor de buna credinta. Cine e de buna credinta? Si de ce credinta buna?
Sub presiunea discursului egalitarist, a vorbi despre o elita devine o erezie. Desi, daca veti observa, grupul GDS se considera si isi aroga prerogativele unei astfel de elite. Cred ca cea mai mare greseala a acestor persoane, care luate in parte sunt demne de atentie prin opera lor, este lipsa de perspectiva a propunerilor politice si mai ales conformismul acestora. S-a constituit un discurs teoretic care porneste de la principii si ignora -sau nu da semn ca nu ar ignora- realitatea reala a Romaniei. Cred deci ca din aceste grupuri, multi sunt de fapt oameni de buna credinta, uneori excesiv de lasi şi conformisti, si ca ar fi gresita punerea lor colectiva la stilpul infamiei de catre cei care se considera indreptatiti sa vorbeasca despre interesul colectiv altfel.

Dan Culcer


Dimitrie Grama. “Divanul ad-hoc” http://neamulromanesc.wordpress.com/opinii-si-atitudini/editoriale-de-dimitrie-grama/divanul-ad-hoc/
Am propus si propun inca odata constituirea unui “divan”, a unei “asociatii” sau orice alt nume “de lucru” I se va da, in care toti cei ce doresc sa contribuie pasnic la prosperitatea Romaniei si a poporului roman, sa aibe la indemina sprijinul direct al tuturora care gindesc si simt la fel. Fac din nou apel la toti cei care, indifferent de originea etnica, gindesc inspre binele Romaniei, sa ne unim si in effort comun sa cream o trambulina de idei si angajare civica.
Este derizoriu sa vezi ca atitea lucruri si mai ales nedreptati se intimpla mereu in Romania si majoritatea intelectualilor romani de pretutindeni nu reactioneaza. Ei scriu beletristica sau studii critice sau in orice caz altceva. De ce? Pentru ca in continuare le este frica sau o parte din ei spera sa devina odata si odata parte din protipendada culturala a societatii de la putere. Caci, cred ei, puterea le va multumi ca nu s-au amestecat in treburi care ar duce la compromiterea acelei puteri si in vreun viitor ii va expune mass-medial ca eroi. Li se vor da posturi, li se vor publica lucrarile si isi vor crea un loc de cinste in istoria parvenitilor si in cea a tradatorilor de neam. Stiu , sunt cuvinte grele, dar acesta este adevarul asa cum il vad eu.
Deci , singura sansa de unire a romanilor este angajamentul a cit mai multi romani in procesul de schitare a unei Romanii noi. Revolutia din 1989 a fost tradata sau exploatata de cei fara scrupule si poporul roman ar mai trebui sa se ridice inca odata acum impotriva celor care ii exploateaza mai rau decit comunistii, sau daca nu-i exploateaza , cel putin ii fura ca in codru. Multi oameni sarmani sunt la un pas de cersetorie!
Daca mass-media romana ramine indiferenta si nici cea din apus nu poate fi stimulata in directia mai sus mentionata, atunci probabil ca nimic nu se va schimba si acel popor isi merita soarta. Un numar fluctuant de intelectuali se vor angaja din cind in cind in polemici, mai ales polemici neinteresante pentru romani (ca de exemplu conflictul danezo-arab), si in acest fel isi mai “descarca” sufletul si constiinta.
Nu, trebuie facut ceva serios si destul de urgent, altfel nimic nu se va schimba generatii intregi de acum incolo. Nu uitati, cu noi va disparea generatia care stie ce a insemnat atit comunismul cit si capitalismul in Romania. Generatiile ce vin vor fi mai inocente si mai usor de manipulat.

Lumpen-milionarul Dan Diaconescu și indignările lui Andre Pleșu


Andrei Pleșu se lamentează pe tema ascensiunii lui Dan Diaconescu, televizualul milionar și liderul incontestabil al «Partidului Poporului Român - Dan Diaconescu». Nu există nici o deosebire de scop între diferitele partide de același tip de pe firmamentul bălos al cerului politic al României de după 1990, ci doar o deosebire de obrăznicie. Ceea ce îl oripilează pe ezotericul Andrei Pleșu este mai ales vulgaritatea. În subsidiar caracterul mesajelor televizuale, oferta unor emisiuni de «disoluție sufletească» și «torpoare intelectuală». Destul? Pe Andrei Pleșu nu îl deranjează (sau ignoră ?) nedreptatea făcută unor oameni care s-au solidarizat în jurul proiectului lui Constantin Cojocaru, și s-au trezit deposedați, fără preaviz de semnăturile lor, imensa dezinformare cu ajutorul căreia Dan Diaconescu a reușit să destabilizeze inițiativa politică serioasă și curată a lui Constantin Cojocaru, cu al său Partid al Poporului. Inițiativă lui Constantin Cojocaru a fost sabotată prin acțiuni conduse de Dan Diaconescu dincolo de limita legalității, depășită prin complicitatea unor judecători care i-au îngăduit găinarului să manipuleze procedura de fundare legală, prin crearea acestui partid parazitar, un partid căpușă.

Să nu fi auzit niciodată Andrei Pleșu de acțiunea economistului Constatin Cojocaru, de propunerile sale legislative, de partidul pe care l-a înființat legal și de conflictul juridic cu serviciile de sabotaj ale lui Dan Diaconescu (sau ale celor pe care îi servește Paiața) pe această temă? Or modul de funcționare al justiției din România nu are nici o importanță, pentru esteții noștri intelectuali specializați nu în ingeri ci în ingerări ? Pentru ei contează prezentarea platoului, stilul, tacâmul, nu substanța mor(t)ală, tehnica juridică profund imorală a acțiunilor acestui lumpen-milionar. (dan culcer)



«În conditii normale, —scrie undeva Andrei Pleșu — despre Dan Diaconescu n-ar fi trebuit să știm nimic. Inteligenta lui nu depăseste marginile unei sprintare smecherii de Caracal, raporturile lui precare cu limba română se inscriu strict intr-o functionalitate de duzină, infătisarea si comportamentul lui pendulează intre banal si stinjenitor. Ar fi putut fi organizator de chermeze intr-un tirg de provincie, ar fi putut, in cel mai bun caz, să facă o carieră de activist in vreun consiliu judetean din Oltenia. Dar pentru că sintem in România, acest ins "fără insusiri" (cum ar fi spus Musil) a devenit milionar si vedetă. Ziarele vorbesc de o avere aiuritoare (30 de milioane de euro, 2 Rolls-Royce- uri, un Bentley, 2 elicoptere, iaht, vile etc.). A fost premiat de Asociatia Profesionistilor din Televiziunea Română, dar si de altii, a fost sef la Jurnalul national si la Cotidianul, face rating, vrea să se extindă pe piata internatională, iar de curind, după dramoleta cu arestarea, amenintă că va candida la presedintie, in numele unui nou partid, botezat, nici mai mult, nici mai putin, "Partidul Poporului Român". Să fie vreun secret genetic? (Aud că tatăl milionarului nu e nici el de ici de colo: a trimis o scrisoare presedintelui SUA, propunindu-i să instaleze o bază militară americană la Caracal). Cum să-ti explici un asemenea succes, cum să pricepi transformarea neantului în stea? Nu poți decât să citezi un admirator al OTV-ului, care, pe un blog, ii spunea tandru patronului: "iești (sic!) cel mai tare!".
Dan Diaconescu nu are decât un singur criteriu: audiența. Si o singură abilitate: acomodarea la nivelul cel mai de jos al consumului public: cadavre pierdute, vraci providentiali, scandaluri politice și de familie, dezvăluiri senzationale. Prost-gust, trivialitate, sub-nutritie intelectuală, hârjoană calomnioasă, jeg. Justificarea? Lumii ii place. Lumea vrea! Lucrurile de genul ăsta ii plac, in orice caz, dlui Diaconescu. Ăsta e universul lui, dacă nu cumva mă înșel si, de fapt, cind nu e pe post, se dezmorteste nitelus răsfoind Shakespeare sau Rimbaud. Da, lumea vrea tot soiul de ieftinătăti, tot soiul de stimulente pentru viscere. Mă mir că nu vedem incă pe OTV executii in direct, seriale porno, copii torturati si crime filmate "cu camera ascunsă". Rating-ul ar deveni apocaliptic. Există, in fiecare din noi, o zonă inavuabilă de cruzime, curiozitate vicioasă, perversiune morală. A valorifica insă tocmai această zonă, a intărita ce e mai rău in om, a face spectacol din mizerie, a convoca "publicul larg" la o extatică bălăcire in lături e cinic, e iresponsabil, e ucigător. Sper că, din cind in cind măcar, Dan Diaconescu are mici insomnii, vagi nelinisti sufletesti: în fond, e un periculos distribuitor de droguri, un instigator la disolutie sufletească, la torpoare mentală, la sub-umanitate. Mineriada de hirtiei totusi, ni se spune - o spune Dan Diaconescu insusi - România se bucură să-i devoreze oferta. Am mai spus-o: nicăieri in lume (atita cât pot vorbi din experientă directă) nu există un asemenea post de televiziune. Există posturi comerciale, există emisiuni indoielnice, dar nicăieri nu se ingăduie unui utilizator al eterului să livreze, zece ore pe zi, dejectie pură. Nici o televiziune cit de cit responsabilă nu-si invită spectatorii să savureze haznaua. Dacă insă România poate fi echivalată cu "fanii" OTV, atunci avem dreptul să spunem că România este o amenintare la adresa propriei ei sigurante nationale. Nu teroristii, nu coruptia si cu atit mai putin presa in ansamblul ei. Ci România lui Dan Diaconescu. »
«Aici atingem punctul central al perplexitătii si al nelinistii. Căci in vreme ce CSAT face gafa de a-si antagoniza intreaga lume gazetărească, punind-o pe aceeasi listă cu Bin-Laden, membri marcanti ai aceleiasi institutii, de la presedinte la prim-ministru, de la unii membri ai cabinetului la parlamentari subtiri "de-ai nostri" consimt să apară la OTV. Cine critică puterea n-o poate face decit interesat si se face vinovat de trădare. Cine omoară, seară de seară, suflete e frecventabil. Traian Băsescu face "in direct" schimb de bancuri cu Dan Diaconescu, ii răspunde sugubăt la intrebări de genul "v-ati inselat vreodată nevasta?" sau "care din fetele din studio vă place mai mult?" si stabileste că 99% dintre români ascultă cu plăcere manele, (precizind, totusi, că el personal e mai "elitist": se distrează cu colinde "chiar si vara"). Stiu, asa-i politica! E vorba de "fineturi" electorale, de strategice jocuri de picior. Dar asta nu face decit să-mi sporească ingrijorarea fată de maladia natională intruchipată de OTV. Si să-mi amplifice teama fată de România lui Dan Diaconescu.»


Dan Diaconescu a reuşit înscrierea Partidului Poporului - Dan Diaconescu (PP-DD), o decizie definitivă în acest sens fiind luată luni de către Curtea de Apel Bucureşti.
«Ziua de 19 septembrie o să rămână o zi importantă, sperăm noi, în istoria României. Cred că o s-o declarăm şi zi liberă sau ziua justiţiei cu adevărat independente după ce vom veni la putere. Important este că astăzi s-a născut a doua forţă mare politică a ţării, sperăm ca ea să fie prima după alegerile următoare. Nu cred că din acest moment ne mai poate sta ceva în cale. Probabil că o să amâne alegerile cât mai mult, văzând acest tăvălug», a declarat Dan Diaconescu după aflarea deciziei.

«Sunt totuşi 765.000 de oameni care, oficial, aşteptau această veste. Sperăm să vină tot mai mulţi cetăţeni, sperăm să vină milioane alături de noi, astfel încât să depăşim pragul celor 30 de procente care să ne asigure guvernarea viitoare. Sperăm ca, într-un an de acum încolo, Partidul Poporului să guverneze. (...) O să vedeţi, de acum încolo, că începe o viaţă frumoasă pentru români. Nu rataţi ceea ce urmează pentru că nu ştiţi ce pierdeţi», a mai spus preşedintele PP-DD.

Acesta a anunţat că pe 1 octombrie Partidul Poporului va avea prima întâlnire în ţară, la Timişoara.
Anterior, judecătorii respinseseră de două ori cererile lui Dan Diaconescu de înfiinţare a partidului.
Tribunalul Bucureşti a admis, pe 29 noiembrie 2010, cererea de înregistrare a Partidului Poporului, însă decizia a fost atacată la Curtea de Apel Bucureşti. Aceasta a decis definitiv şi irevocabil, la 1 aprilie 2011, să respingă cererea de înregistrare a Partidului Poporului. Decizia a fost luată în urma recursului înaintat de Constantin Cojocaru.
Programul politic al Partidului Poporului, la care Diaconescu spunea că a lucrat în perioada în care a fost în arest, îşi propunea aplicarea aşa-zisei legi "Cojocaru-OTV", prin care toţi românii "care au fost furaţi de 20 de ani încoace" să fie despăgubiţi de stat cu câte 20.000 de euro, creşterea pensiilor şi salariilor, scăderea taxelor şi impozitelor, reformarea sistemului judiciar prin introducerea juraţilor în procese şi generalizarea eliberărilor pe cauţiune.
După decizia de la 1 aprilie a instanţei, omul de televiziune anunţa demersurile pentru un partid sub o altă denumire: PP-DD, Partidul Poporului - Dan Diaconescu. »
Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/dan-diaconescu-a-reusit-inscrierea-partidului-poporului_871966.html#ixzz1lKsBqHWD



























marți, 31 ianuarie 2012

Pregătiri înainte de plecare

Așa cum am convenit cu mine însumi, voi încerca să las în urma mea cât mai puține lucruri de făcut, dintre cele pe care de obicei le lăsăm urmașilor. Am început cu donarea către Arhivele Naționale a unei părți din documentele privitoare la activitatea mea de redactor și scriitor, înainte de mica plecare, cea din Târgu Mureș spre Franța, desțărarea mea cea violentă. Documentele se află la adăpost, la Târgu Mureș, sper, ca și cele din arhiva tatălui meu, dr. med. Alexandru Culcer. Unele au fost folositoare câtorva cercetători curioși care le-au și valorificat publicistic. De pildă istoricul din Tg. Mureș, Nicolae Balint a extras date din scrierile lui Alexandru despre medicul Ilarie Mitrea din Rășinari. Pe această temă Tata a fost un precursor.
Acum, aici, în Franța, îmi supun biblioteca unei rarefieri dureroase. Am donat cărți de critică bibliotecii Institutului Cultural Român din Paris, și aș fi continuat dacă nu observam că unele ajunseseră repede în cutii pregătite pentru gunoi. Situație insuportabilă pentru mine, nu din cauza vreunui egocentrism excesiv, ci fiindcă am văzut prea multe cărți putrezite și distruse din neglijență, așa că, mărturisesc, nu pot accepta să văd cărți aruncate.
Voi pune ex-librisul meu pe cărțile bibliotecii mele, nu ca să-mi nemuresc numele, cum fac îndrăgostiții și tagherii pe copaci sau ziduri de beton, ci fiindcă istoria unei biblioteci nu se poate reconstitui altfel. Marile biblioteci se împrăștie adesea și sunt rare bibliotecile personale ale unor oameni obișnuiți, cum mă consider, care să fi fost catalogate. Am făcut-o înainte de plecare din România, ca în fața unui dezastru previzibil. Am fost ajutat de fiica mea cea mare, Ioana Larisa, care a făcut fișe pe baza cărora am dat la dactilografiat catalogul. Tot Ioana mi-a făcut cataloage separate pentru cărțile depuse la familia Puia, pentru cele transportate la București și depuse la amicul meu de atunci, sociologul Alin Teodorescu. Dintre acestea multe au ajuns în Franța prin poșta română, grație efortului lui Alin T., trimise pe adresa de la slujba Mariei Mailat, care mi-era pe-atunci soție, sau pe adresele unor colegi sau prieteni ai dânsei. Problema a apărut după ce ne-am despărțit, adică la o lună după ce sosisem la Paris, pe când eu rătăceam de la o gazdă la alta, fără a avea unde să stochez cărțile de care Maria Mailat dorea să scape cît mai repede.

duminică, 29 ianuarie 2012

Am consultat azi situl scriitorului Camelian Propinațiu.

Am consultat azi situl scriitorului și publicistului Camelian Propinațiu. Merită să vă rătăciți prin el. Listele de cărți pe care publică îmi amintesc cele pe care le schimbam între noi, pe vremea liceului, la Cluj, și apoi la facultate și după, listele cu cote de cărți rare și interzise. Nu-l voi uita pe Ion Antoniu, «pictorașul», care făcea furori cu carnețelul său, pe care ni-l dădea la consultat pe furiș, discret. O să verific dacă Camelian Propinațiu propune și cărți de istorie, sociologie, demografie, dintre cele pe care le putem găsi pe situl Bibliotecii lăudate, la care se poate merge cu sacul mare.

Un site extraordinar, BIBLIOTECA DIGITALĂ A ROMÂNIEI,

Un site extraordinar, BIBLIOTECA DIGITALĂ A ROMÂNIEI,
http://www.dacoromanica.ro/ pune la dispoziția tuturor cărți care ar fi trebuit să fie reeditate, tipărite, în ultimii 20 de ani, și nu au fost.

În locul lor s-a difuzat prea multă pleavă. Sau s-a măcinat, o producție intelectuală care a tins să saboteze tradiția și să submineze, așa-zis critic, demitizator, orice reorientare națională, în temeiul opoziției față de modelul propagandistic, ideologic al «național-comunismului». Național-comunismul n-a fost niciodată naționalist cu adevărat. El a existat doar ca erzaț al naționalismului și patriotismului autentic, un înlocuitor pentru vremuri de penurie și criză (precum năutul în loc de cafea). Șmecheria politică și oportunismul supus, slugarnic și fricos al conducerilor succesive dintre 1945 și prezent nu putea compensa efectele inculturii și improvizației.
Construcția națională a României, blocată între 1940 și prezent, va trebui dusă până la capăt, cu ajutorul unor tineri cultivați și lucizi, combativi.
Repet ceea ce cred că poate fi îndrumarul nostru :
«Națiunea care separă întelepții de războinici va avea lași care să cugete și proști care să lupte.»

Nu știu sigur cine a spus asta, s-ar putea să fie C.K. Chesterton, dar, indiferent de autor, mesajul mi se pare, mai mult ca oricând actual.
Constat, la 70 de ani, cu rușine și umilință, că despre majoritatea problemelor  pe care le tratează astfel de cărți, despre mulți dintre autorii lor nici școala sau universitatea, nici mediul intelectual în care am petrecut mai mult de jumătate de viață, nu mi-au comunicat nimic.

Cenzura, orbirea și contemplația ombilicală din mediul literar, de o eficacitate infernală prin comasare, m-au menținut, prea adesea, într-o ignoranță penibilă și păcătoasă. Deși am avut ocazia, din fericire, prin familie sau prin câțiva ăndrumători mai vârstnici, pe care i-am căutat, să ies cât decât din cerc.
Am încercat, mai ales în ultimii ani, să recuperez cunoștiințe de istorie, sociologie și demografie. Constat că mulți prieteni sau mulți oameni pe care îi stimez, de diferite vârste, se află în aceiași situație.

Comunismul «românesc» a interzis aceste cărți, dovedind astfel încă o dată că nu a avut o direcție patriotică, națională, fiindcă dacă ea ar fi existat, atunci ar fi fost parte din proiectul, din datoria reprezentanților acestei direcții să pună în circulație această bibliotecă, chiar dacă nu sub formă numerică, - nu era posibilă sau nu era la modă-, folosind resursele financiare existente, care au fost imense, în context românesc.
La adresa de mai sus este accesibilă o întreagă bibliotecă. De 20 de ani, suntem într-o continuă perioadă de criză și de improvizații, respectiv supuși aplicării unor agende complet străine de interesele neamului nostru. Cum nu cred că veți (vom) trece nici acum, nici în viitorul apropiat, direct la guvernare, recomand, în acțiunea de pregătire pentru o guvernare națională, nu în așteptarea ei leneșă, nici în cautarea Salvatorului cavaler, lecturi de bază pentru noi și pentru tinerii pe care ar trebui să-i formăm.

Scopul finanțării prin burse, care au avut adesea surse inavuabile, precum cele gestionate pe vremuri, în timpul Războiului Rece, de KGB, la Moscova, sau de CIA în Occident, a unor tineri români în străinătate (cu rare excepții) nu era ridicare spre cultură și recuperarea tradiției ci producția unor agenți de influență, sabordarea tradiției, șlefuirea unor personalități mimetice, difuzarea unor ideologii de import, adesea-desigur nu integral- inaplicabile situației din România. S-au produs astfel mai ales slujnicari de casă nouă.

Rezultatul a fost, din nefericire, faptul că mai toți tinerii care au plecat la studii în străinătate sau au rămas în țară, au fost îndoctrinați, după 1990, în direcția batjocoririi tradiției, negării conceptelor de dezvoltare organică de sorginte eminesciană.
Iar la cârma țării s-au impus între timp, au fost impuși și au știu dăinui, activiști, securiști dependenți de rețele și cumetrii, finanțați de cleptocrația invizibilă a privatizatorilor și recuperatorilor, slugile și improvizatorii.
Agitația politică, manifestă, chiar dacă aparent necesară acum, fără temeiuri istorice, sociologice, economice și demografice nu va duce decât la alte improvizații. De aceste improvizații ar trebui să fim sătui.

În versiunea lor numerizată aceste cărți de educație națională pot măcar acum, cu ajutorul nostru, ajunge în mâna mai tinerilor binevoitori, dinamici dar adesea inculți, cel puțin în aceste domenii.
O țară nu se conduce cu bunăvoință ci cu știință și voință. Una fără alta nu funcționează eficient și durabil.
Vă rog, consultați, deci, și difuzați adresa BIBLIOTECII DIGITALE A ROMÂNIEI http://www.dacoromanica.ro/
Pentru început, propun spre studiere și difuzare,  o carte aflătoare în această bibliotecă, care poate fi folositoare și acum : Traian Brăileanu, Sociologia și arta guvernării. Îndemnul mi se adresează și mie.