marți, 4 decembrie 2012


Am citit, cu plăcerea unui copil, textul de mai jos, trimis de colegul de liceu R. B.. Mi-a amintit de versiunea scurtă, citată între colegi adesea, prin anii cincizeci, a textului construit pe baza unor cuvinte care încep cu F : « Fata fostului fotbalist face fasole fără foc fiindcă focul face fum.» Metoda și ideea au fost folosite prin anii 30 de Grigore Cugler, avangardist amerizat în Argentina după 1945, în volumul de proze scurte Apunake, care circula la Cluj prin anii 50 sub formă de dactilograme samizdat. Mi-amintesc de al său «dirijabil dodelinând». Am avut volumul spre lectură de la furnizorul meu en-titre de literatură «specială. și interzisă, amicul Viorel Tamburlini, pe atunci student la medicină, care locuia nu departe de mine, în Cartierul Grigorescu, ca fiu adoptiv al profesorului universitar Goina. Tot Viorel T. mi-a pus în mână excelenta -în contextul dat- revista Orizonturi, redactată în versiunea ei românească de Mihai Șora, volumul de debut al lui Ion Negoițescu sau cartea retrasă din circulație a criticatului prozator «naturalist» H. Rohan, Nici o moarte nu e bună. Revista Orizonturi era o o revistă internațională de propagandă, difuzată în Vest și în Est, sponsorizată de serviciile secrete sovietice, prin care se demonstra deschiderea culturală a țărilor comuniste, publicându-se nuvele de filocomuniștii Hemingway, Faulkner, Steinbeck, . Redactorii de la Londra sau Paris erau mai toti, agenți de influență comuniști sau filocomuniști. Unul din mentori, fostul ministru francez Pierre Cot s-a dovedit mai mult decât agent de influență, după cum reiese din cartea lui Thierry Wolton, Le Grand recrutement, Paris, Grasset, 1993. L-am întrebat de mai multe ori pe Mihai Șora despre această activitate a sa (între 1953 și 1963 probabil), sperând că va dezvălui secretul rolului său, dar s-a făcut că nu-și amintește mare lucru. Nu cred că e un uituc, mai degrabă un șiret care face pe naivul. (Dan Culcer)

Petru Popescu, poreclit Parpanghel
—  Cum te numeşti, Domnule ?
— Petru Popescu, poreclit Parpanghel ...
Şi ce lucrezi ?
— Prepar peşte prăjit pentru pescari;
— Bine; şi ce anume faci ?
— Pun peştele pe plăci, pisez piper, presar piper peste peşti, potrivesc plăcile pe plită; pentru peştele prăjit pregătesc piure; pun peştele pe platouri; pentru placul pescarilor pun pahare pentru palincă.
— Dar de ce vorbeşti numai cu "P"?
— Poftim ?
— De ce vorbeşti numai cu "P"?
— Pot pronunta pe P perfect perceptibil.
— Ei, asta e acum ! Pun rămăşag că la întrebările mele vei greşi.
— Primesc provocarea.
— Pe cât ?
— Pun pariu pe patru poli !
— S-a făcut; spunemi ceţi place să mânânci ?
— Pastramă, papricaş, pârjoale, pui pane, porumbei, piftie piperată,
peşte plachie, prefer păstrăvi, potârnichi, papanaş, paparăi …
Şi ce îţi place să bei ?
— Palincă, pinot, pelin, porto;
Şi la desert ?
— Plăcinte, prăjituri, pişcoturi, pepene, prune, pere, portocale,
piersici, papanaşi;
— Dar îngheţată obişnueşti ?
— Puţin; profiterol, parfait;
—  Spunemi cum îţi petreci timpul liber ?
— Primăvara prefer plimbări prin parcuri, pe poteci, prin pădure, prin
poiană;
— Dar vara ?
— Plajă, pescuiesc.
Şi iarna ?
— Prefer patinajul.
— Te pomeneşti că poţi să-mi spui şi o poezie numai cu litera "P"?
— Pot.
— Asta nu o mai cred. Spune-o!

Poezia poetului Petru Popescu, poreclit Parpanghel:
«Prin păduri, peste poiene,
  Prin pustiuri, peste pietre
  Păsări, pâlcuri pribegesc
  Părăsindu-şi puii proprii
  Pe pământul părintesc
  Prima pasăre, pilotul,
  Plescăind puternic pliscul,
  Plutea privind pământul
  Pajiştea, pădurea, piscul. »

—  Bine, bine ! Dar nevestei, când ai plecat de acasă, ce iai spus ?
—  Paraschivo, plec pripit; pentru prânz presară puţin pătrunjel proaspăt peste peştele prăjit; pa păpuşă!
— Văd că am pierdut …
— Pardon, pentru pariul pierdut plăteşti patru poli !!!
— Plătesc.
— Pune paralele pe portofel.
— Incă o întrebare.
— Poftim !...
— Ce adresă ai matale ?
— Prelungirea Popa Petrescu, 4, parter, plecând prin Pângăraţi, peste pod. Pa-pa, prostănacule!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu