Că doară Pintea n-o peritu ci un pic s-o hodinitu! «Să ştii pruncule că românu n-o peritu. Haidati în Maramureş și-i întâlniţi şi amu. Nu cei ce ne reprezintă îs românii cei drepţi, ăştia îs viermii care or ieşit din stârvurile ce or zăcut în canale, da s-or duce ca norii cei negri; ceru-i albastru şi noi, săracii, suntem curaţi şi doamne feri să nu ne sculam ca bai a fi. Doamne ajută !» <iframe width="420" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/Wd-mma-ofjU" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> Am găsit aceste rînduri testamentare scrise de un român anonim, undeva printre comentariile la balada sau doina lui Pintea Viteazul, pe ca un mesaj într-o sticlă aruncată în mare. Va urca în burta unei lostrițe spre izvoare, unde se vor afla să îl citească pruncii noștri înfometați de dreptate și adevăr. (dan culcer )
Un jurnal de scriitor și de redactor de revistă (Vatra, Târgu Mureș), combinat cu filele dosarului de urmărire informativă deschis de Securitate în 1972, cu pagini de corespondență din perioada 1972-1992.