joi, 25 august 2011

Lipitori de etichete obraznici și aruncători de pietre salariați

În intervenția sa din cadrul dezbaterii pe marginea problemelor de lexicofagie ale unor evrei, în pagina de comentarii a Observatorului cultural (Nr. 588 din 19.08.2011), Mihai Rogobete face o precizare esențială : «Nu numai ieșirea noastră din mentalul tribal este de dorit, ci și a sfruntătorilor noștri.»
Acum, cred că pot abandona subiectul, până la urmă fără interes în sine. Nu mă cutremură destinul vorbei «jidan» în limba română, liber de la mine să piară din uz!, ci nesfârșita obrăznicie a unui evreu ca Radu Ioanid, care se face că vorbește în nume propriu, știind foarte bine că dacă unul ca el scâncește, agențiile de presă internaționale și institutele de cercetare se vor alerta la cerere sau din proprie inițiativa. La ce ar servi monitorizatorul Marco Maximilia Katz, dacă nu la alertarea «opiniei» publice mondiale, în astfel de cazuri?
Vorba ceea, un «nebun», bine plătit pentru asta, aruncă o piatră în baltă și o sută de înțelepți, nesalariați, se aruncă în baltă să o scoată. Piatra putea fi lăsată în baltă. Învățătură de minte pentru mine. Dan C.
mihairogobete@yahoo.com mihai rogobete - Miercuri, 24 August 2011, 11:10

«Viziunea istoricului Radu Ioanid, este - ce mai tura-vura - revizionistă, roleriană, căci nu numai evenimentele trebuie prezentate așa cum s-au petrecut, ci și mentalitățile contextuale. Am traversat secolul XIX, naționalist, ca mai toate națiunile în formare, sprijiniți în doctrina naționalistă, conturându-ne teritoriul, credința și limba, și n-o să le contestăm de dragul ultranaționalismului pro-semit, a cărui remanență istorică este dovedită tocmai de superficialitatea ridiculă a pretențiilor amatorist-lingvistice invocate. Un morman de cuvinte ale Limbii române și-au schimbat înțelesul, prin modificarea codului semnificator. Nu numai ieșirea noastră din mentalul tribal este de dorit, ci și a sfruntătorilor noștri.»

miercuri, 24 august 2011

Reducere la absurd. Completări

Încep prin a afirma că, înainte de apariția comunicatului agenției de monitorizare pe care o manevrează în numele principiilor dar mai ales în numele intereselor sale personale, a resentimentelor comunitare, Marco Maximilian Katz, din august 2011, nu am scris sau pronunțat niciodată cuvântul «jidan», nici măcar în familie. Am folosit o variantă, cu un sens arhaic, a cuvântului sub forma «jidov», într-un poem, cu referință la eroul copilăriei mele, Tata, «uriaș ca un jidov».
Să zicem că, de-acum înainte, de câte ori voi resimți nevoia unui pejorativ, dincolo orice determinare alta decât umană, a unui pejorativ transetnic, transexual, transatlantic sau transpacific, fără nici o legătură cu faptul că persoana e un român, un evreu, un ungur, un rus, un geniu sau un idiot, ci doar un soi de neom, cu un comportament social detestabil, lipsit de răspundere și de onoare etc. voi folosit acest cuvânt. Așa cum, alții folosesc cuvântul pejorativ antisemit. Ambele cuvinte, în această ipoteză, pentru mine nu mai păstrează nici o conotație etnoidentitară. Vechiul sens al cuvântului «jidan» va rămâne în istorie. Sonoritatea cuvântului corespunde pentru mine definiției de dicționar personal de mai sus.
Voi mai folosi acest cuvânt o singură dată, acum, doar că să fac Sâc ! un semn de împotrivire, adică, față de acțiunea Marco Maximilan Katz și Radu Ioanid. Acești indivizi trebui să știe că nu le acord nici dreptul, nici privilegiul ca să decidă pentru mine sau pentru limba română, nici sensurile unui cuvânt și nici folosirea liberă a acestuia, întrucât dânșii nu au nici un temei, nici o autoritate să se exprime pe această temă, decât cu titlu strict individual, adică la același nivel cu mine.
Din această pricină, mi se pare o probă de lașitate oportunistă din partea academicianului Marius Sala, răspunsul grabnic adresat unui Nimeni, în numele Academiei Române. Faptul că o agenție de presă internațională a difuzat pe glob o știre referitoare la o problemă de lexicografie nu înseamnă că Academia Română trebuie să se execute cu grăbire, chiar dacă este vorba de uitarea sau modificarea neavenită a unui sens.
Iată un exemplu de utilizare conformă cu decizia mea : O Marcela, persoană neidentificabilă, fiindcă semnează cu un prenume, despre al cărui sex, vârstă, etnie nu știu nimic, își îngăduie să afirme, în rubrica de comentarii a revistei Observator cultural, doar următoarele : «Câtă acribie știintifică, ce mai referiri la sacrosanctul peripatetician, toate pentru a masca o simplă țâfnă de antisemit recent convertit, costumat în om de litere, obiectiv și respectabil.[s. n.]»(Marcela - Luni, 22 August 2011, 13:37)
Să acceptăm ipoteza că ar fi vorba de mine. În acest caz, cu tot atâta îndreptățire câtă a avut «Marcela», o (îl) voi trata cu expresia «jidan(că)», echivalentă cu cea de «antisemit», care mi-a fost adresată fără nici un temei. Antisemitul nu are nație, nici Marcela. «Antisemit» e un pejorativ transetnic, transexual, transatlantic sau transpacific, fără nici o legătură cu faptul că persoana e un român, un evreu, un ungur, un rus, un geniu sau un idiot, ci doar un soi de neom, cu un comportament social detestabil, lipsit de răspundere și de onoare etc. Există antisemiți evrei, cum se știe.

Aceste două pejorative sunt identice dar folosirea lor nu este identic întemeiată, în acest caz anume.
«Marcela» adresează o înjurătură, fără nici o grija de a proba ce scrie, unei persoane identificabile, care ar putea-o plezni peste bot dacă s-ar afla în fața ei. Eu mă adresez unui Nimeni, fără chip și identitate. Există două posibilități : sau se identifică și atunci putem discuta sau nu și atunci este, pentru mine, o «jidancă».

După replica de mai sus, răspuns la o înjurătură «marcelică» cu o înjurătură proprie, aflu că ar fi fost vorba în realitate de o dispută științifică, unde, firește ne-am fi putut aburca de-asupra amănuntelor și ignora sexul, etnia sau vârsta combatanților, pentru a putea respira aerul pur al cerului ideilor. Doar că, așa cum o demonstrează chiar replica de mai jos, marcela evită subiectul, găsește că nu știu pune la locul lor virgulele și aș fi un mahalagiu. De acord. Am răspuns la același nivel, ca între precupeți. Când singura manieră de a răspunde la obiecțiile mele privitoare la atacurile neîntemeiate ale vânătorilor de antisemiți, este lipirea etichetei de «antisemit» preopinentului, a ignora etnia vânătorilor și lipitorilor ar fi o prostie. Fiindcă nu căutarea adevărului îi mână în luptă ci solidaritatea comunitaristă, adică feștelirea adevărului în numele acesteia.
Iar ignoranța îi face pe unii «filosemiți» să considere că expresia «jidan păduchios» ar fi o expresia pejorativă, fără nici un temei real, invenție răutăcioasă scârbavnică a unor antisemiții patologici, când, de fapt, ea își are sursa în condițiile reale de viață ale unor evrei din unele ghettouri comunitare ale Europei de Est, de la finele secolului al XIX-lea. Literatura idiș confirmă astfel de situații dramatice iar documentele de arhivă deținute de Alliance Israelite Universelle explică, descriu și eforturile comunităților occidentale de a realiza emanciparea și culturalizarea evreilor habotnici din Est. Asta este.
Detașată înțelepciune
«Sed magis amica veritas? scrie cu detașată înțelepciune — Marcela - Joi, 25 August 2011, 14:26. Sa zicem ca ar fi vorba de o disputa stiintifica, al carei motto trebuie sa fie ala din vechime, "fara minie" etc... Atunci ar conta, pentru aflarea adevarului, virsta, etnia, sexul ? Desigur adresam aceste intrebari eterului, si nu persoanelor incapabile sa se ridice in aerul tare al principiilor (care nu stiu nici sa introduca virgulele datatoare de sens intr-o propozitie) si care, cu putin noroc, daca se nasteau la mahala (sau poate tocmai ca vor s-o uite!) se duceau si se defulau intr-o cafteala pe stadion [...].»

În Observator cultural, cum am mai scris, sunt admonestat de o persoană care semnează Laurențiu Profeta, pe marginea comentariului meu la indignările dirijiste, intervenționiste, comunitariste ale reputatului lexicofag Radu Ioanid.
Subiectul, definirea completă a sensurilor contextuale, într-un dicționar al limbii române, ale cuvântului « jidan », este în discuție și rescrierea paragrafului va putea fi rezolvată de lexicologi.
Edulcorarea, excluderea sau ascunderea unui sens este absurdă. A fost o greșeală profesională.
Tot absurdă ar fi fost dorința unor evrei poligloți, ca Marco Maximilian Katz sau Radu Ioanid, ca folosirea acestui sens pejorativ al cuvântului să fie interzisă în limba română, prin efectul combinat al legii speciale privitoare la antisemitism și prin caracterizarea sa, într-un dicționar, ca pejorativ și nerecomandabil.
Pentru mine, revizia solicitată, de cei doi evrei mai sus pomeniți, este acceptabilă și necesară. Nu și tonalitatea intervențiilor publice, imperativă și subsecvent amenințătoare. Solidaritatea și sensibilitatea internațională au funcționat corect și eficient. Associated Press, agenție de presă internațională, care are antene sensibile, a preluat imediat și a repercutat în lumea largă știrea. Lumea întreagă era nerăbdătoare să se cutremure de indignare aflând că definiția unui cuvânt din DEX al limbii române nu este integrală și corectă, lezează sensibilitatea unei comunități sensibile, în aceste momente de criză economică, de foamete, de războaie larvare mascate de intervenții armate pentru democrație și petrol. Iată că acum lucrurile par să se se afle pe calea cea bună. Însăși Academia Română a luat măsuri de îndreptare. Felicitări tuturor. Trăiască victoria în lume a bunului simț.
Să luăm aminte și să facem la fel ori de câte ori vor fi sau sunt lezate onoarea și prestigiul neamului românilor.
Reamintesc tuturor că recursul la acest tip de campanii de intimidare, căreia România îi este supusă de două decenii, are o istorie seculară, în relațiile dintre români și evrei.

Dan Culcer

P. S. «Păi nu e vorba numai de N.C. Paulescu si alți doctrinari antisemiti sunt la fel de bine apreciați de înaltele foruri culturale române și trec drept "modele de excelenta spiritual-culturala": Noica, Eliade, Nae Ionescu » —scrie henpe@o2.pl
Îi atrag atenția acestui «intervenant» că «doctrinarii antisemiți» pomeniți sunt modele autentice și nu «trec drept modele». Este dreptul culturii românilor să prețuiască activitatea și valoare lor, dincolo de judecata cu ochelari de cal, care împarte lumea în semiți, filosemiți și antisemiți. In afara de descrierea raporturilor grupurilor din această triadă imaginară, în lume mai există și altceva. Din fericire. D.C.

Iată, deci ce scrie Laurențiu Profeta.

Tocmai

laurentiu profeta - Luni, 22 August 2011, 07:28
@Dan Culcer 
"Cred că putem, deci, folosi cuvântul, de-acum înainte, în mod întemeiat, îndreptățit și exclusiv ca pejorativ, pentru a indica atitudinea negativă a vorbitorului față de un individ, derivată din supoziția sau convingerea argumentată despre calitatea morală sau intelectuală dubioasă a acelui individ, aparținător categoriei generale, neutre, de « evreu».
 
O mostra suprema de siluire flagranta a bunului simt in fiecare cuvint, siluirea logicii in ideea exprimata :
Tocmai ca "categoria" de "evreu" (cum ar putea fi un popor o categorie ?!!) nu este si nu a fost niciodata in istorie "neutra" si cu atit mai putin "generala"! Ci dimpotriva - extrem de bine particularizata, in special negativ de catre antisemitism. Ca nu este o "categorie neutra" probeaza pina si numarul de comentarii la acest subiect, dar nu exista indoieli ca este si a fost intodeauna un cuvint si o notiune dintre cele mai incarcata din punct de vedere al istoriei mentalitatilor! 
Tocmai ca folosirea pejorativa, dle Culcer, a cuvintului in cauza - nu se refera niciodata si nu are cum sa se refere la o "calitate morala sau intelectuala" a unui individ - ci la o etnie! Apartenenta la etnia evreiasca denuntata pejorativ este ceea ce in opinia antisemitului discrediteaza automat individul. Pentru "calitatea morala sau intelectuala" a unui individ exista razbunarea verbala directa de tipul "tâmpitule, bestie" etc. Problema cu pejorativul "jidan"care doriti sa-l legitimati este ca nu se rafuieste niciodata cu individul ci cu nația lui.
" Atitudinea negativă a vorbitorului față de un individ, derivată din supoziția sau convingerea argumentată " de care vorbiti - exprimata prin pejorativul "jidan"- nu vine sa infiereze un ticalos ci numai un ticalos evreu si nu pt calitatea de a fi ticalos( justificat sau nejustificat) ci pt aceea de a fi evreu.
 Ati falsificat intentionat raportul dintre general si particular pentru a justifica termenul si mentalitatea careia ii este scump acest pejorativ. Ca si cum "jidan" ar insulta un individ prin includerea sa intr-o categorie reprobabila (in sine legitim, de ex "hoțule") si nu insulta unei etnii adresate unui individ !
 Cum poate fi o "categorie" și "generala" si "neutra" pe de o parte, dar in acelasi timp si categorie pejorativa ?
 Daca aceasta "categorie" de "evreu" (insasi considerarea drept o "categorie", o tipologie, dle Culcer, este un act rasist!) ar fi intr-adevar "neutra"- in acest caz nu ar mai fi nevoie de ea, fiind inoperanta pentru ca nu ar defini nimic. 
Si cine a stabilit ca aceasta "categorie" , fie ca e numita "jidan" sau "evreu" defineste" calitatea morală sau intelectuală dubioasă ", daca nu antisemitismul, dle Culcer?!
"În orice caz, cuvântul în sine nu poate fi definit, precum se hazardează Radu Ioanid, care nu pare să aibă nici pregătirea logică, nici pe cea filologică necesare, ca fiind expresia unui antisemitism, pentru motivul simplu că « antisemitismul» este o atitudine sau un program ideologic cu sensuri mai complexe ce nu pot fi și nu sunt exprimate doar prin utilizarea cuvântul « jidan». 
In orice caz, dle Culcer, nu este nevoie de nici o "pregatire filologica" sau "logica" (amuzant, nu ?) pentru un vorbitor de limba romana la orice nivel cultural s-ar afla el - ca nu aiba dubii in privinta conotatiilor cuvintului "jidan"; nu merita demonstrat si este un argument jalnic.
Si chiar mai jalnic decit atit - argumentul precum ca " pentru motivul simplu că « antisemitismul» este o atitudine sau un program ideologic cu sensuri mai complexe ce nu pot fi și nu sunt exprimate doar prin utilizarea cuvântul « jidan». Si daca antisemitismul este un "program cu sensuri mai complexe " etc - cum exclude aceasta faptul ca "jidan" este un apelativ antisemit ?! Poate nu va dati seama insa va asigur ca dvs, Dan Culcer, l-ati inclus explicit : " nu sunt exprimaite DOAR prin utilizarea cuvântul « jidan». 
Si "antisemit" este tot un cuvint pe care nu si-l asuma nimeni, oricit de "întemeiat, îndreptățit" este si care intr-adevar apartine unei reale "categorii" de indivizi de o"calitate morală sau intelectuală" mai mult decit "dubioasă" . De ce este resimtit tocmai ca pejorativ de catre cei mai infocati reprezentanti ai sai ?»

 «Si cine a stabilit ca aceasta "categorie" , fie ca e numita "jidan" sau "evreu" defineste" calitatea morală sau intelectuală dubioasă ", daca nu antisemitismul, dle Culcer?!»— scrie Laurențiu Profeta.

Nu a stabilit nimeni acest sens, prin decizie de partid sau de stat, decât că reiese din practica locutorilor unei limbi.
Eu am încercat să explic că odată restabilit faptul că avem de-a face cu un pejorativ, individual și colectiv, folosit ca atare în contexte specifice, ceea ce de fapt orice locutor de română de după 1944 știa, concluzia ar fi că, de data asta, nu mai putem utiliza public și oficial, fără a cădea sub incidența legii speciale, acest cuvânt decît ca adjectiv, nu ca etnonim, cu referințe la persoane și nu la grupuri. Asta ar fi sensul pe care L.Profeta nu a vrut să-l perceapă, orbit de furie.
Dânsul trece rapid peste argumentul meu principal, privitor la faptul că în domeniul limbii nu se poate legifera, cum nici în domeniul mentalităților. Cuvântul jidan a fost interzis în folosire publică vreme de 50 de ani, sub regimul comunist, și a supraviețuit.
Înțeleg și sunt de acord, deplâng faptul că în România utilizarea lui este resimțită de evrei ca o înjurătură, când este vorba de etnonim, așa cum s-a fixat sensul de prin 1920.
La unguri, cîteva sute de km spre vest, situația nu esta aceiași. Zsido nu este resițit de evrei din Ungaria sau de unguri ca pejorativ decît în contexte explicit pejorative și nu ca etnonim. Deși sensibiliatea ar fi logică, fiindcă știm că oficialități de stat ale Ungariei au participat vioi și eficient la exterminarea evreilor din Ungari și Ardealul ocupat.
Pe vreme lui Caragiale, adică până spre 1910, sensul normal, neutru de etnonim, coexista cu sensul pejorativ, individual și categorial.
Dl Profeta nu vrea să înțeleagă că sensul unui cuvînt este dependent de context. Imi pare rău. Nu pot schimba stilistica.
L.P: mai scrie : «Tocmai ca "categoria" de "evreu" (cum ar putea fi un popor o categorie?!!) nu este si nu a fost niciodata in istorie "neutră" si cu atit mai putin "generală"!»
Nu știu de ce îl enervează pe L.P.  folosirea vorbei «categorie», care este aici folosită în sens logic (categoriile la Aristotel) și nu în sens sociologic sau etnologic.
In rest, L.P. pare să dorească a-mi face un proces de intenție. Cum vrea!

P. S.  Practica dovedește că dacă cineva afirmă despre un evreu că este un hoț, evreul ca și corelegionarii săi se vor năpusti pentru a-l acuza pe naiv de antisemitism. Astfel confuzia metonimică inversă, între individ și specie, este, deci, întreținută cu bună știință, tocmai de aceia care se declară lezați de ea, adică de unii propagandiști evrei.

Iată încă un exemplu de deviere de la subiect. Laurențiu Profeta îmi aplica eticheta «infamantă» iar procesul de intenție se ascute, ca lupta de rasă și de clasă.

Tocmai 2laurentiu profeta - Luni, 22 August 2011, 12:47
@Dan Culcer
Exact, dle Culcer, "practica locutorilor" limbii romane este cea care a stabilit doua cuvinte, cu doua conotatii distincte pentru evreu; dintre care "jidan"- este cuvintul pejorativ; cel pentru care luptati eroic ca sa incovoiati logica si bunul simt ca sa-l introduceti macar pe usa din dos !
Va inteleg frustrarea ca nu il puteti "utiliza public si oficial, fara a cadea sub incidenta legii speciale" ; intr-adevar, antisemitismul a fost reprimat de catre comunism la nivelul exprimarii dar l-a perpetuat cu alte mijloace si, ceea ce este cel mai important, fiecare individ si-a pastrat nealterate sentimentele antisemite peste generatii, asa cum au rabufnit imediat ce a disparut constringerea formala in Romania post decembrista. Cuvintul pejorativ "a supravietuit"- cum bine ati sesizat - spre cinstea sufletelor antisemite, deoarece cuvintului "evreu"ii lipsea conotatia insultatoare, si nu din lipsa etnonimului in limba romana.
Limba romana, inclusiv cuvintele "evreu" si "jidan", existau si inainte de 1944, dle Culcer. Niciodata presa antisemita interbelica nu l-a utilizat decit pe "cel din urma, iar romana lui C.Z. Codreanu nu ne lasa nici cea mai mica marturie ca in in limba romana ar fi existat si cuvintul "evreu", desi face referinta la acestia la fiecare doua rinduri. Deci va aflati intr-o societate aleasa, dle Culcer.
Si nu este nevoie sa mergem nici in vecini, in Ungaria, crimele antisemitismului maghiar nu discupla antisemitismul romanesc; nu este nevoie nici de filologie comparata nici de istoria limbii si literaturii romane la minut; si nici de categoriile lui Aristotel nu este vorba aici; este vorba despre ceea ce sustineti dumneavoastra Dan Culcer, in limba care o vorbim aici si acum.
[Dan Culcer. Orbirea specifică reapare. Nicăieri nu am susținut că antisemitismului maghiar ar disculpa antisemitismul romanesc]
Iritante sint intr-adevar argumentele care le aduceti (cum au fost cele de mai sus, diversiuni derizorii) ,
Tin sa raspund numai la chestiunea cu "sensul unui cuvînt este dependent de context" pt ca este de data asta o manipulare, mai inteligent. Nu puteti sa sustineti ca vasul s-a si spart si s-a si furat: odata ce indemnati la utilizarea lui "jidan" ca pejorativ declarat si justificat nu puteti sa insinuati ca pejorativul este numai dependent de context, altminteri ar fi in sine inocent, vid de sens. Daca relatia dintre cuvint si context ar fi in mod una de dependenta absoluta din ce ce s-ar mai naste atunci contextul?! Exista o un schimb reciproc si echilibrat intre context si cuvint, dar sa nu intram in chestii complicate: ce context sa aiba nevoie oare de cuvintul "jidan" daca nu cel antisemit, dle Culcer?!
Nu trebuie sa va faceti griji si sa "deplingeti" dle Culcer "faptul ca in România utilizarea lui este resimtita de evrei ca o înjurătură" - evreii din Romania aproape ca nu mai exista, iar in definitiv daca din tot ceea ce i se poate imputa unui individ suprema insulta din punctul de vedere al insultatorului nu este alta decit apartenta la o etnie - chiar cred ca ar trebui ca in sinea lui individul sa se simta flatat.
Ceea ce cu adevarat ar trebui sa deplingeti, dle Culcer - este perpetuarea antisemitismului si lupta celor ca dumneavoastra pentru libertatea de a fi antisemiti. Sa zicem ca in sine legitim. Enervanta este numai ipocrizia.»



duminică, 21 august 2011

Dan Culcer. Lingvistică, uz și educație. Pe marginea unor petiții

Vă rog să citiți acest text selectat, dimpreună cu comentariul meu, în speranța că vă poate interesa. Am propus opinia mea revistei Observator cultural, drept comentariu la intervenția lui Radu Ioanid, pe care o reproduc mai jos, pe tema definiției din DEX a noțiunii de «jidan».
Lingvistică, uz și educație
Radu Ioanid crede că « Legitimizarea termenului de jidan prin transformarea lui de facto într-un sinonim al cuvîntului evreu este un act antisemit.». Ce crede Radu Ioanid pare a fi foarte important, devreme ce i se acordă spațiu într-o revistă importantă, Observator cultural, doar în calitatea sa de om fără alte calități și afilieri, așa cum se precizează : «Acest articol a fost scris de autor în calitate particulară şi nu angajează nici una dintre organizaţiile la care acesta este afiliat.»
În ce mă privește, mi-am spus deja părerea. O repet și întregesc. Reintroducerea precizării privitoare la sensul pejorativ al acestui cuvânt este necesară, nu fiindcă o cere Marco Maximilian Katz și Radu Ioanid, ci fiindcă uitarea sensului din dicționarul limbii române era o greșeală profesională a lingvistului însărcinat cu redactarea paragrafului.
Cred că putem, deci, folosi cuvântul, de-acum înainte, în mod întemeiat, îndreptățit și exclusiv ca pejorativ, pentru a indica atitudinea negativă a vorbitorului față de un individ, derivată din supoziția sau convingerea argumentată despre calitatea morală sau intelectuală dubioasă a acelui individ, aparținător categoriei generale, neutre, de «evreu».
Nu pot fi, desigur, abandonate cuvintele derivate.
În orice caz, cuvântul în sine nu poate fi definit, precum se hazardează Radu Ioanid, care nu pare să aibă nici pregătirea logică, nici pe cea filologică necesare, ca fiind expresia unui antisemitism, pentru motivul simplu că «antisemitismul» este o atitudine sau un program ideologic cu sensuri mai complexe ce nu pot fi și nu sunt exprimate doar prin utilizarea cuvântul «jidan».
Din fraza lui : «A echivala, prin definiţie, termenul deja peiorativ de ţigan cu „o persoană cu a apucături rele“ este, de asemenea, grav discriminatoriu.», reiese că Radu Ioanid consideră dicționarele ca fiind mijloace de educație. Ele sunt și așa ceva, dar sunt în primul rând depozite ale sensurilor existente ale cuvintelor, ale practicii istorice. Nu e vina dicționarului și nici a lingviștilor că s-a produs o apropiere sau confuzie între «persoanele cu apucături rele» și un nume de etnie tradițional și generalizat. Nimeni, nici măcar legea, nu va putea împiedica apropierea în viitor, când expresia «țigan» va fi uitată, va ieși din uz, între echivalentul etnonim «rom» și anumite «persoane cu apucături rele», câtă vreme frecvența comportamentului vizibil al unor indivizi din această categorie va «îndreptăți» generalizarea abuzivă, fiindcă este vorba de o metonimie, care poate exprima o mentalitate sau o opinie a vorbitorului. Iar folosirea, în astfel de cazuri, a metonimiilor, nu se supune nici dorinței noastre, nici legilor, nici mentalității «staliniste» sau «hitleriste», compulsiv dirijiste, sau preceptelor* limbii de lemn.
Uzul creează norma. Educația poate să modifice uzul, în timp. Cred că impaciența, în acest domeniu, poate avea efecte contrare.

Cu prietenie, Dan Culcer

* Precept - formulă, principiu, învăţătură care stă la baza unei doctrine (mai ales morale); normă, regulă de conduită; recomandare, sfat, povaţă.




„Jidanii“, „Ţiganii“ şi Academia Română

Autor: Radu IOANID | Categoria: Actualitate | 6 comentarii

Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (DEX), ediţia 2009, publicat de Academia Română –„simbol al spiritualităţii, forum al consacrării, spaţiu al cercetării fundamentale“ –, enunţă, ca primă definiţie a termenului de jidan, un substantiv masculin, care ar fi exprimarea familiară a cuvîntului evreu. Aflăm, de asemenea, că termenul familiar desemnează un cuvînt „folosit în vorbirea obişnuită, simplu, fără pretenţii“, fiind utilizat în cadrul unui comportament… „prietenos, apropiat“. Mai aflăm din acelaşi DEX că a treia definiţie a cuvîntului ţigan este „epitet dat unei persoane cu apucături rele“.
Aceste două scandaloase definiţii au generat, pe bună dreptate, proteste ale Centrului pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului (MCA) şi ale unor organizaţii de apărare a drepturilor romilor, proteste caracterizate ca fiind legitime de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), organizaţia Guvernului României care monitorizează şi sancţionează cazuri de discriminare care au loc pe teritoriul ţării.
Antisemitismul şi rasismul exprimate sub egida Academiei Române merită cîteva observaţii. Cu o şiretenie de gradul doi, unii publicişti au afirmat că s-ar dori scoaterea celor doi termeni din limba română, cînd, de fapt, a fost cerută indicarea clară a conţinutului peiorativ al termenilor sau a unor „definiţii“ ale lor. Distinşii membri ai Academiei au insinuat existenţa unei pretinse tentative de cenzurare a lexicului. Academicianul Marius Sala a afirmat, la primirea reclamaţiei privind termenul de jidan, că „…o să discutăm. Dar nu poţi să scoţi un cuvînt din limba română“. Academicianul Eugen Simion a comunicat, în legătură cu termenul de ţigan, că „dacă noi scoatem cu totul cuvîntul de ţigan din dicţionar, cu toate sensurile sale, nu o să iasă din vocabular“, soluţia fiind, conform domniei sale, schimbarea mentalităţii.
Ca şi ediţia din anul 1975, ediţia din 1998 a DEX-ului precizează că termenul de jidan şi toate derivatele sale sînt populare şi peiorative, pentru ca în ediţia din 2009 aceşti doi termeni să fie înlocuiţi cu cel de familiar.
Victor Klemperer menţiona în studiul său despre LTI (Limba celui de al Treilea Reich) existenţa unui vocabular cult, dar înecat de „elemente toxice“ totalitare. Am fost forţaţi să constatăm că Academia Română a acceptat elementele toxice ale unui limbaj extremist, care a fost preferat de autorii volumului unor mai vechi şi mai corecte definiţii.
Legitimizarea termenului de jidan prin transformarea lui de facto într-un sinonim al cuvîntului evreu este un act antisemit. A echivala, prin definiţie, termenul deja peiorativ de ţigan cu „o persoană cu a apucături rele“ este, de asemenea, grav discriminatoriu. După monumentala gafă legată de N.C. Paulescu – introducerea post-mortem în Academia Română a celui mai sălbatic doctrinar antisemit din istoria României – „cel mai înalt for ştiinţific al ţării“ a recidivat.
Răspunsul Academiei Române, semnat de academicianul Marius Sala, la scrisoarea Centrului pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului (MCA) precizează că „din păcate în procesul de editare al ultimei ediţii a DEX-ului, s-a înlocuit din eroare indicaţia (popular şi peiorativ), corectă din punct de vedere istoric, cu indicaţia (familiar). În viitoarele ediţii ale tuturor dicţionarelor elaborate de Institutul de Lingvistică, sub egida Academiei, vom introduce indicaţii care să nu lase loc unor interpretări discriminatorii, adoptînd formulări de tipul (cu sens peiorativ, nerecomandat)“.
Răspunsul prompt şi la obiect merită apreciat. Rămîne de văzut dacă ediţiile viitoare ale diverselor dicţionare ale Academiei Române vor corecta într-adevăr răul făcut.
Acest articol a fost scris de autor în calitate particulară şi nu angajează nici una dintre organizaţiile la care acesta este afiliat.

Răspunsul Academiei Române

Către Centrul pentru combaterea şi monitorizarea antisemitismului
În urma sesizării Dvs. din 08. 08. 2011, vă aducem la cunoştinţă următoarele:
În redactarea unui dicţionar se are în vedere întreaga istorie a evoluţiei şi utilizării unui cuvânt, încercându-se surprinderea tuturor nuanţelor semantice şi stilistice, pentru a formula definiţii exacte sub aspect ştiinţific şi cât mai corecte din punct de vedere politic.
Din păcate, în procesul de elaborare a ultimei ediţii a DEX-ului, s-a înlocuit din eroare indicaţia (popular şi peiorativ), corectă din punct de vedere istoric, cu indicaţia (familiar).
În viitoarele ediţii ale tuturor dicţionarelor elaborate de Institutul de Lingvistică, sub egida Academiei, vom introduce indicaţii care să nu lase loc unor intrepretări discriminatorii, adoptând formulări de tipul (cu sens peiorativ, nerecomandat).
În ceea ce priveşte corectarea imediată, fără întârziere şi în mod permanent a definiţiei cuvântului jidan, tot ce putem face este să publicăm o notă explicativă în media sau pe Internet.
10 august 2011

Acad. Marius SALA

Cine este Radu Ioanid? Unul din membrii fostului Consiliu al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România [a cărei componență nu mai este valabilă, după eliminarea lui Marius Oprea și comasarea sub Vladimir Tismăneanu] alături de :
Radu Ioanid - reise din prezentarea de pe situl fostului Institutut de Investigare a Crimelor Comunismului în România, a desfăşurat o bogată activitate academică, publicistică şi de cercetare. A obţinut titlul de Doctor în Istorie (1995), acordat de École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris, titlul de Doctor în Filosofie (1983), acordat de Universitatea din Cluj şi diploma de Master în Sociologie (1976), acordată de Universitatea din Bucureşti.


Radu Ioanid
Între 1976 şi 1986, a lucrat ca sociolog în cadrul Institutului de Proiectare a Construcţiilor Tipizate din Bucureşti. Din decembrie 1990 până în septembrie 2000 a deţinut diverse funcţii manageriale şi de cercetare la The United States Holocaust Memorial Museum, Washington D.C. A fost vice-preşedinte al Comisiei Internaţionale pentru Studiul Holocaustului în România, prezidate de Elie Wiesel, în perioada octombrie 2003-noiembrie 2004. Din septembrie 2000 până în prezent este director al International Archival Programs Division din cadrul U.S. Holocaust Memorial Museum, Washington D.C.

Radu Ioanid a beneficiat, de asemenea, de o bursă Starkoff la American Jewish Archives, Cincinnati, Ohio. A abordat, în calitate de cercetător, diverse teme, precum eficacitatea reţelelor culturale în România, metode de îmbunătăţire a serviciilor sociale în Bucureşti, prigoana evreilor români în timpul celui de-al doilea război mondial, regimul comunist în Europa de Est sau aspecte legate de activitatea Partidului Comunist Român.

Radu Ioanid este, deopotrivă, autorul a numeroase prezentări, studii publicate în volume colective, articole publicate atât în ţară cât şi în străinătate, recenzii de carte şi traduceri. A susţinut numeroase conferinţe pe teme de specialitate, al căror text a fost ulterior publicat.

Radu Ioanid este cunoscător al limbilor engleză şi franceză.

Scrieri

Holocaustul in Romania. Distrugerea evreilor şi romilor sub regimul Antonescu, 1940-1944, Hasefer, Bucureşti, 2006 (ediţie revizuită a lucrării Evreii sub regimul Antonescu)
The Ransom of the Jews. The Story of the Extraordinary Secret Bargain between Romania and Israel, Ivan R. Dee Press, Chicago, 2005
Răscumpararea Evreilor. Istoria acordurilor secrete între România şi Israel, Polirom, Iaşi, 2005 (ediţia românească a lucrării The Ransom of the Jews. The Story of the Extraordinary Secret Bargain between Romania and Israel)
La Roumanie et la Shoah, Éditions de la Maison des Sciènces de l’Homme, Paris, France, 2002
The Holocaust. The History of the Jews in Romania, IV, Tel Aviv University, Tel Aviv, Israel, 2002 (ediţia israeliană a lucrării The Holocaust in Romania. The Destruction of Jews and Gypsies under the Antonescu Regime, 1940-1944)
The Holocaust in Romania. The Destruction of Jews and Gypsies under the Antonescu Regime, 1940-1944, Ivan R. Dee Press, Chicago, 2000.
Evreii sub regimul Antonescu, Bucureşti, Hasefer, 1997.
Sabia Arhanghelului, Bucureşti, Diogene, 1995.
The Sword of the Archangel: Fascist Ideology in Romania (East European Monographs), Boulder, 1990
Urbanizarea în România: Implicaţii Sociale şi Economice, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1978.

Cărţi editate

Lotul Antonescu in ancheta SMERS, Moscova, 1944-1946. Documente din arhiva FSB, Introducere şi note de Radu Ioanid, Polirom, Iaşi, 2006

Mihail Sebastian, Journal, 1935-1944, With an Introduction and Notes by Radu Ioanid, Pimlico, London, 2003
Mihail Sebastian, Journal 1935-1944, With an Introduction and Notes by Radu Ioanid, William Heinemann, London, 2001
Mihail Sebastian, Journal 1935-1944. The Fascist Years, With an Introduction and Notes by Radu Ioanid, Ivan R. Dee Press, Chicago, 2000.

Traduceri

Radu Ioanid a tradus din limba franceză cartea lui Nicos Poulantzas, Fascisme et Dictature, Paris, Éditions Seuil, 1975

Premii şi distincţii

Ordinul Naţional Pentru Merit, cu grad de Ofiţer, din 14 decembrie 2000, conferit de Preşedintele României
Institutional Achievement Award, conferit de United States Holocaust Memorial Museum, 2003
Chevalier des Arts et des Lettres, conferit de Ministrul Francez al Culturii, 2006