Sun Țzâ (722-481 î.e.n.), autorul lucrarii de strategie militara ,,Arta razboiului", propunea un șir de metode prin care un popor ar putea fi învins înainte să se scoată sabia din teacă.
- Discreditați tot ceea ce merge bine în țară.
-
Implicaţi reprezentanţii claselor conducătoare în afaceri dubioase!
Distrugeți-le reputația si, la momentul potrivit,supuneți-i
disprețului propriilor concetaățeni!
- Utilizați creaturile cele mai ticăloase și mai abjecte!
- Răspândiţi discordia şi conflictele între cetățeni Intărâtați-i pe tineri contra bătrânilor!
- Ridiculizaţi tradiţiile adversarilor! Discreditați-le luminătorii de conștiință!
- Perturbaţi, prin orice mijloace, aprovizionarea!
- Slăbiţi voința luptatorilor prin cântece şi imagini senzuale!
- Dați-le fete pentru a le lua mințile, dar si jad si mătase pentru a le stârni ambițiile!
- Fiți generoși în promisiuni şi recompense pentru informații!
- Infiltrați-va peste tot spionii. Bazați-vă pe tradatori!
- Faceți-l pe adversar să creadă că mai există o posibilitate de a se salva!
- Apoi, LOVIŢI!
Sunt convins că această strategie este eficientă. Probă, decăderea generală a economiei României între 1989 și prezent. Nu vin cu elogiul ceaușismului ca versiune consolatoare. Doar proștii, naivii și fățarnicii, precum și excutanții acestui program vor încerca să nege aplicabilitatea acestei grile de analiză, sub veșnicul pretext al batjocoririi celor care vorbesc despre un complot sau o conspirație. Complotul nu e singur vinovat de starea actuală, fără utilizarea creaturilor cele mai ticăloase și mai abjecte, dintre români și dintre străini, fără convergența de interese a acestora, reușita catastrofei nu era atât de generală și catalepsia națională nu s-ar fi instalat. D.C.
Găsesc o probă interesantă despre metodele mai sus evocate, pe blogul lui Alexandru Dumitriu
luni, 18 iulie 2011
Nicolae Ceauşescu, lângă Kim Jong-Il şi Idi Amin. Prostie sau rea-voinţă?
Alexandru Dumitriu
Zilele
trecute, site-ul economic al ştirilor PRO-TV (incont.ro) a publicat un
material reprodus în scurt timp de numeroase publicaţii on-line: „Cele
mai sărace ţări din lume, conduse de cei mai nebuni dictatori. Ceauşescu
se află printre ei.” Clasamentul include zece nume, iar fostul
preşedinte al României ocupă ultima poziţie. Din păcate, nu ştim cine
este autorul acestei liste, dar situarea lui Nicolae Ceauşescu – chiar
şi la finalul ei – alături de Mobutu Sese Seko (Zair), Idi Amin (Uganda)
sau Kim Jong-Il (Coreea de Nord) reprezintă o faptă abjectă. Înainte de
toate, era oare România socialistă o ţară pauperă, ca să poată fi
cuprinsă în categoria „celor mai sărace ţări din lume”? Într-adevăr,
austeritatea impusă pentru restituirea datoriei externe devenise
dramatică, însă comparând nivelul economic de astăzi cu cel de la
sfârşitul lui 1989 aflăm o tristă discrepanţă (desigur, nu favorabilă
prezentului). Nu contestă nimeni marasmul totalitarist în care s-a
afundat regimul Ceauşescu mai ales în anii ’80, dar plasându-l pe
liderul român în preajma unor figuri abominabile ale istoriei ne măsluim
grav trecutul. Oricum, încă din prezentarea lui Kim Yong-Il (locul I)
cei care au realizat acest demers îşi probează diletantismul:
„Preşedintele Coreei de Nord a preluat puterea în 1998, când tatăl său,
Kim Il-Sung a murit.” Nu reţinem apoziţia defectuoasă, o greşeală
insignifiantă în acest context. În primul rând, Kim Il-Sung (Kim Ir Sen)
a decedat în 1994. Iar în al doilea rând, acelaşi Kim Ir Sen a fost
proclamat „preşedintele etern” al Coreei de Nord. Aşadar, Kim Jong-Il
este doar conducătorul statului asiatic, nu şi preşedinte. Pe de altă
parte, de ce Kim Ir Sen absentează din această ierarhie? Sau numele lui
Kim Ir Sen echivalează, pentru amatorii de la PRO-TV, cu un etalon al
democraţiei şi prosperităţii nord-coreene?! Şi de ce lipseşte
Gheorghiu-Dej, de a cărui epocă se leagă gulagurile reeducării?
Iată
ce scria un individ (n-are importanţă cine) în numărul 2 al ziarului
„Adevărul”, din 26 decembrie 1989, despre Nicolae Ceauşescu: „Laşul.
Scîrba. Criminalul. Dar nu sînt expresii pe măsura acestui nemernic, a
indignării noastre în nici o limbă a pământului. Poate doar propriul său
nume care a întrecut în conotaţii sinistre tot ce a avut omenirea mai
hidos până acum. Stalin? Hitler? Bieţi nevolnici. Dracul în persoană?
Atât de diabolic nici chiar el nu este. Ceauşescu? Cel mai detestat, cel
mai urât, cel mai îngrozitor cuvânt ivit vreodată în vocabularul
popoarelor lumii.” Articolul respectiv era însoţit şi de o caricatură
lugubră, înfăţişându-i pe soţii Ceauşescu care împodobeau bradul de
Crăciun cu cranii în loc de globuri. Deci, Stalin şi Hitler „bieţi nevolnici”
pe lângă Ceauşescu. Bine, autorul respectiv, care scrisese mai mult
decât conformist în presa comunistă, elogiind politica lui Nicolae
Ceauşescu, vroia o carieră şi după prăbuşirea regimului, iar pentru asta
trebuia să-şi manifeste turbulent aversiunea de rigoare. Aşa că gestul
său de a-l plasa pe Ceauşescu peste Stalin şi Hitler e de înţeles; omul
purta o biografie uşor de incriminat şi căuta reabilitarea. Au
trecut peste două decenii de atunci. Acum, pentru unii gazetari, locul
lui Nicolae Ceauşescu este lângă Kim Jong-Il sau Idi Amin. Asaltul
lucidităţii încă întârzie să lumineze asemenea gândiri anchilozate
într-un penibil obscurantism. Sau e vorba doar de o sordidă rea-voinţă?
Comentarii
Trimiteți un comentariu