Treceți la conținutul principal
Extrag dintr-un recent interviu acordat de Stelian Tănase, acest rânduri despre Mihail Sebastian :
«În urma lecturilor de la Arhive, la ce concluzie ați ajuns cu privire la „misterul“ lui Sebastian?
Misterul Sebastian este, în primul rînd, misterul acestei piese: cum de s-a păstrat secretul asupra numelui autorului. Teatrul e indiscret, plin de zvonuri, de bîrfe. Chiar și atunci, la Capșa se făceau pariuri legate de cine e autorul. În ceea ce privește Arhivele, am cercetat tot ceea ce se putea, inclusiv dosarul șoferului care l-a lovit (a fost judecat și condamnat doi ani). A circulat ideea că a fost asasinat. Lumea era exasperată, nu putea să creadă că e posibil să mori într-un mod atît de stupid, un scriitor atît de important să moară lovit de o mașină, doar pentru că cel care o conducea era neatent, avea viteză  mare, iar el nu se uita pe unde trecea. Lumea avea acest sentiment de frustrare, atunci au apărut tot felul de scenarii cum că ar fi fost asasinat. Ipoteza care a circulat în anii ’90, lansată de Mira Moscovici, fata lui Ilie Moscovici, care a fost șeful Partidului Socialist, a fost că Sebastian a fost omorît din ordinul unor șefi ai Serviciilor Speciale.
Eu am dat și în film și am scris și pe blogul meu despre acest scenariu, dar rămîn la ipoteza unui accident, pentru că nu avem proba că, dincolo de speculații, unele foarte precise, ar fi fost altceva decît un accident. Dar trebuie să luăm cu titlu de inventar și scenariul asasinării sale, și aici trebuie precizate cîteva lucruri: era apropiat de Pătrășcanu, Belu Zilber, cel mai bun prieten al lui Pătrășcanu, era văr primar cu Mihail Sebastian; Mihail Sebastian a fost implicat clandestin în apariția României libere – știa ce se punea la cale la Palat și lucra ca, pe 24 august, să apară primul număr al României libere. Ce înseamnă asta? – știa, de prin mai-iunie, că pe 24 august urma să se întâmple ceva. Există și o notă că ar fi scris o broșură numită Armata Roșie, am căutat-o la Academie, dar n-am găsit-o [ se pare că există și a fpsy semnalată din alte surse. Notă DC]. În luna septembrie, Mihail Sebastian a părăsit redacția României libere, în momentul în care nu s-a mai ocupat de ea Lucrețiu Pătrășcanu, în casa căruia fusese (există și o poză celebră cu ei la munte, la schi), revista fiind preluată de Grigore Preoteasa, iar echipa Pătrășcanu e dată afară. Pleacă și Sebastian, pentru că el nu vrea să facă politică, este evident, nu avea nimic de politician în el, dar fusese de partea lui Pătrășcanu, pentru că, să nu uităm, era evreu și fusese persecutat, era clar ce atitudine putea să aibă.
Cert e că s-a aflat cine e adevăratul autor al piesei și, poate ca semn al unui destin tragic, foarte mulți oameni legați de piesă au murit dramatic. În ziua de 24 august, a murit Soare Z. Soare, împușcat sub podul Băneasa, în momentul în care voia să părăsească Bucureștiul. Șoferul nu s-a oprit la somația unei patrule, iar un glonț a intrat prin parbriz și l-a ucis pe loc. Interesant e cu cine era în mașină, un agent britanic. Ștefan Enescu, persoana sub numele căruia se ascunde Mihail Sebastian, prietenul său de la liceul din Brăila, fusese șeful de Cabinet al lui Mihail Muruzov, șeful Serviciului Secret. Belu Zilber era un agent sovietic, fusese și judecat pentru spionaj. E un cerc foarte misterios în care se învîrte Sebastian și care ne permite să formulăm anumite ipoteze. Toți erau băgați în povești de putere, de politică, mai puțin Sebastian (¿ întrebarea mea? DC), care era un singuratic, un om pe care nu-l văd aderînd la un grup, indiferent de orientare. În lumea literară nu avea o gașcă, avea cîteva prietenii personale, dar niciodată nu a fost considerat omul cuiva.»

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.