Să ştii, pruncule, că românu n-o peritu.

Că doară Pintea n-o peritu ci un pic s-o hodinitu!

«Să ştii pruncule că românu n-o peritu.

Haidati în Maramureş și-i întâlniţi şi amu.

Nu cei ce ne reprezintă îs românii cei drepţi, ăştia îs viermii care or ieşit din stârvurile ce or zăcut în canale, da s-or duce ca norii cei negri; ceru-i albastru şi noi, săracii, suntem curaţi şi doamne feri să nu ne sculam ca bai a fi.

Doamne ajută !»

<iframe width="420" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/Wd-mma-ofjU" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Am găsit aceste rînduri testamentare scrise de un român anonim, undeva printre comentariile la balada sau doina lui Pintea Viteazul, pe  ca un mesaj într-o sticlă aruncată în mare. 

Va urca în burta unei lostrițe spre izvoare, unde se vor afla să îl citească pruncii noștri înfometați de dreptate și adevăr.

(dan culcer)