«Încă un element pe care-l recunosc aici cu toată
onestitatea. Am citit prin grila prezentului, încercînd să raportez totul la
proza generaţiei mele. În unele cazuri mi s-a părut a întrevedea noi chei de
lectură şi le-am utilizat ca atare. Ştiu că prin anii 80 mi-a plăcut foarte
tare o carte a lui Dan Culcer, Genii şi grupuri [sic! de fapt Serii și grupuri], construită însă din foarfecă,
din cronici literare puse la un loc. Nu asta conta, ci faptul că am văzut în
acea carte ce înseamnă să ai o viziune despre literatură şi interese constante
de lectură. Ţin la acest principiu al interesului constant şi dacă el e vizibil
în această carte mi se pare suficient. Remarc că iniţial am vrut să propun şi o
secţiune cu meditaţii apăsat personale despre proză. Aş fi încurcat însă prea
tare lucrurile. Şi aşa această carte se construieşte şi din texte scoase din
alte cărţi ale mele. Mi s-a părut normal să le utilizez aici pentru că deşi
această carte lacunară nu este o istorie a prozei româneşti, ea poate fi
istoria unor fracturi şi a unor simptome. Aşa încît jurnalistica, eseistica,
cursul universitar, critica la zi îşi dau mîna aici într-un ansamblu eteroclit,
dar care-şi poate găsi unitatea tocmai în punctele lui de ruptură. Textele
teoretice din această carte sînt în măsură să explice aceste puncte de ruptură.
Dar ele sînt şi textele teoretice ale unui prozator. Aş vrea să nu se uite
asta.»
Amator de pictură foarte atent la noutate, Gheorghe Crăciun m-a dus în câteva ateliere bucureștene, vizite și discuții de neuitat. Mă gîndesc cu emoție la el, acum, aici.
Comentarii
Trimiteți un comentariu