Sub titlul «Pour une approche sociologique des relations entre littérature et idéologie», Gisèle Sapiro face câteva considerații pe tema indicată. Dar aici comentez doar nota 17.
«Le régime de contrôle de l’imprimé conditionne les pratiques d’écriture (à travers l’autocensure, par exemple) ainsi que la déontologie du métier d’écrivain. C’est ainsi que, contre les diverses formes de censure ou de répression, dire la vérité a pu devenir une valeur littéraire au même titre que la défense de la beauté, le désintéressement et la sincérité, comme l’ont illustré Bertold Brecht en Allemagne et Paul Goma en Roumanie. En ce sens, le combat contre le contrôle politique de la production culturelle a contribué à fonder les principes et valeurs sur lesquels reposent l’autonomie relative du champ littéraire et l’idéologie professionnelle du métier d’écrivain, même si, comme on l’a vu, dans les régimes autoritaires, la défense de l’autonomie est associée à une lutte politique à laquelle elle reste subordonnée.»
La prima vedere alăturarea numelui lui Paul Goma de acela al lui Brecht, pare onorantă pentru Goma, fiindcă Brecht e considerat și azi un autor de primă mână și, mai ales, este un autor mult mai cunoscut decât Goma.
Tezismul lui Brecht mi s-a părut mereu detestabil.
Doar că între cei doi nu există nici o altă legătură decât faptul că au fost, la momente foarte diferite, victime ale cenzurii comuniste. Brecht însă a fost comunist, revoluționar, bolșevic, un scriitor propagandist în serviciul revoluției mondiale, un stâlp al realismului socialist, până când a devenit un indezirabil, tolerat sub regimul redegist. Dar a rămas un privilegiat, liber să circule prin lume.
Nimic comun, pe acest teren, cu Paul Goma. Care, pe-deasupra a fost și expulzat, surghiunit din România, fără posibilitatea de a se întoarce.
Genul acesta de apropieri, comparații neîntemeiate, ar putea fi probe pentru confuzia ideologică a unor cercetători occidentali sau dovezi de incompetență, pur și simplu.
P. S. Am descoperit o bază de date despre Istoria Uniunii Sovietice, cu un capitol despre Comintern (a III-a Internaționala Comunistă). Aici am dat peste o operă originală -un marș al Cominternului, muzică Hans Eisler pe versuri de Bertold Brecht și Franz Jahnke. QED. Brecht a fost un soldat ar revoluției proletare, marea mascaradă sângeroasă în numele căreia toate crimele erau permise și glorioase.
«Le régime de contrôle de l’imprimé conditionne les pratiques d’écriture (à travers l’autocensure, par exemple) ainsi que la déontologie du métier d’écrivain. C’est ainsi que, contre les diverses formes de censure ou de répression, dire la vérité a pu devenir une valeur littéraire au même titre que la défense de la beauté, le désintéressement et la sincérité, comme l’ont illustré Bertold Brecht en Allemagne et Paul Goma en Roumanie. En ce sens, le combat contre le contrôle politique de la production culturelle a contribué à fonder les principes et valeurs sur lesquels reposent l’autonomie relative du champ littéraire et l’idéologie professionnelle du métier d’écrivain, même si, comme on l’a vu, dans les régimes autoritaires, la défense de l’autonomie est associée à une lutte politique à laquelle elle reste subordonnée.»
La prima vedere alăturarea numelui lui Paul Goma de acela al lui Brecht, pare onorantă pentru Goma, fiindcă Brecht e considerat și azi un autor de primă mână și, mai ales, este un autor mult mai cunoscut decât Goma.
Tezismul lui Brecht mi s-a părut mereu detestabil.
Doar că între cei doi nu există nici o altă legătură decât faptul că au fost, la momente foarte diferite, victime ale cenzurii comuniste. Brecht însă a fost comunist, revoluționar, bolșevic, un scriitor propagandist în serviciul revoluției mondiale, un stâlp al realismului socialist, până când a devenit un indezirabil, tolerat sub regimul redegist. Dar a rămas un privilegiat, liber să circule prin lume.
Nimic comun, pe acest teren, cu Paul Goma. Care, pe-deasupra a fost și expulzat, surghiunit din România, fără posibilitatea de a se întoarce.
Genul acesta de apropieri, comparații neîntemeiate, ar putea fi probe pentru confuzia ideologică a unor cercetători occidentali sau dovezi de incompetență, pur și simplu.
P. S. Am descoperit o bază de date despre Istoria Uniunii Sovietice, cu un capitol despre Comintern (a III-a Internaționala Comunistă). Aici am dat peste o operă originală -un marș al Cominternului, muzică Hans Eisler pe versuri de Bertold Brecht și Franz Jahnke. QED. Brecht a fost un soldat ar revoluției proletare, marea mascaradă sângeroasă în numele căreia toate crimele erau permise și glorioase.
Comentarii
Trimiteți un comentariu