Treceți la conținutul principal

Preşedintele României a provocat o furtună de indignare în cadrul Ministerului rus de Externe

Fără îndoială, din punct de vederea diplomatic, declarațiile lui Traian Băsescu, cu privire la solidaritatea sa principială și morală cu deciziile militare și politice ale lui Ion Antonescu, conducătorul statului România la 1941, sunt de o inabilitate și de o lipsă de oportunism politic (sau poate, dimpotrivă?) excesive. Dar nu știm ce se află în spatele lor, prostie, abilitate, căutarea de capital electoral sau indicații americane?

Rămâne totuși limpede că România a intrat, atunci, în iunie 1941 nu într-un război de cucerire ci într-unul de eliberare națională. Era de datoria militarului Ion Antonescu să profite de posibilitatea inversării de scopuri a politicii germane. Să fi așteptat ce? Bunăvoința sovietelor?
Nu mai are rost să tot pritocim cu interpretări bazate pe criterii actuale deciziile și evenimentele istorice care au avut loc în contexte diferite. Ion Antonescu avea de luat decizii atunci.
Traian Băsescu a zis că dacă ar fi trăit atunci ar fi făcut la fel. Un condițional care nu se poate împlini. O ipoteză. O uchronie, deci. Declarație cam orgolioasă, fiindcă Traian Băsescu nu are și nu va avea statura istorică a Mareșalului.
Basarabia era și este teritoriu românesc, prin majoritatea populației sale, principiile wilsoniene care se aplicau atunci îndreptățeau alipirea Basarabiei la România la 1919, prin autodeterminarea națională, răpirea frauduloasă și violentă a Basarabiei a fost un șantaj reușit în condițiile amenințării cu un război.
Deci războiul României, pentru recucerirea Basarabiei, era unul cât se poate de legal, răspuns la agresiunea ultimatului sovietic, expresia unui pact secret a sovietelor cu Germania nazistă. Ministerul de externe rus induce confuzii când protestează, identificându-se cu politica agresivă a Rusiei staliniste. Dacă, după 1990, Rusia, din proprie inițiativă, ar fi denunțat Pactul Hitler-Stalin, lucrurile ar sta altfel. Ar avea dreptul la indignare. Comentatorii români ar trebui să nu mai amestece sub umbrela indignării diplomatice adevărul istoric și diplomația.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.