Treceți la conținutul principal

Clej Petru, un propagandist amator

Ziaristul Petru Clej se indignează că îi pomenesc numele, într-o postare de jurnal anterioară, intitulată Călătorie în Editocrație. "Se non è vero, è ben trovato în compania altui detestabil editorialist, comentator de doi bani, «filosoful» Bernard Henri Levy, unul din cei care, în Franța, pălăvrăgesc pe mai toate canalele politico-mediatice, de nu mai poți scăpa de ei, ca de râie.
Dacă totuși îi displace atât de tare compania, pot să-l pun în alte binoame, de ce nu Jacques Attali și Clej ?, sau Alain Finkelkraut și Clej ?, etc. Deși poate că are dreptate, i se face, astfel, o prea mare cinste lui Clej. Poate singur alege dintr-o listă de editorialiști ce se găsește câteva rânduri mai jos, în același text din care citează Clej, text pe care nu-l ține brăcinarul să-l discute în substanța lui, ca o expresie critică la adresa conformismului și atot-științei acestor inși care sunt, vorba ungurului, «minden sz???a kanál».
Petre Clej nu e atins decât dacă i se pomenește numele. În binomul inițial, cei doi se aflau la mare distanță de notorietate. Evident Clej știe de BHL, dar BHL nu știe de Clej. Nenorocirea mea este că îi știu pe amândoi și că amândoi mă plictisesc. Așa că, să nu se amăgească dl Clej, nu «ura patologică» de care se consideră el demn, nici măcar disprețul nu mă fac să-i pomenesc numele uneori în contexte polemice, ci natura tipică a discursului ideologic pe care îl ilustrează la capătul de jos, în context românesc. Că doar n-o să-l citez pe BHL !
Cât privește disprețul lui Clej pentru naționalism, ele este produsul tipic al confuziei dintre național-comunismul ceaușist și orice alt program de priorități românești organice și de rezistență constructivă, care nu au nimic de-a face cu secolul al XIX-lea. Clej și Burghele, unul din comentatorii articolului lui Clej, construiesc un model stupid, al unui naționalism paranoic și simplist, pentru ca apoi să-l combată cu succes și aplomb. E ușor să faci asta, dar miroase a propagandă de la o poștă. Să-i mai dau dlui Clej ceva bibliografie pe tema construirii discursului propagandei? Nu cred că mai merită efortul. E alfabetizat. O poate căuta singur.
P.S.
«De curând — scrie Petru Clej—, unul dintre cei mai vitriolici critici ai revistei ACUM și ai mei scria pe blogul său, citit de trei oameni plictisiți și un câine:» etc. Se pare că eu aș fi acela. Ce exagerare! Unii zic că nu am decât un singur cititor, pe Clej.
Acest unic cititor este un obsedat. Crede că singura mea grijă ar fi să verific, după expresia unui alt purtător de ochelari de cal, Laszlo Alexandru, «prepuțialitatea», respectiv etnia sau religia autorilor unor articole pe care le comentez critic. Gravă confuzie mentală care se manifestă, la Petru Clej, prin astfel de comentarii depuse pe acest blog : «Este interesant că neica nimeni Dan Culcer mă pune alături de Bernard Henri Levy. În ura lui delirantă, paranoică aș spune, îmi face această onoare. Ați uitat să adăugați înaintea numelui lui BHL termenul "jidan" folosit în mod uzual de indivizi de teapa dumneavoastră.»
Tipic proces de intenție!

Identitatea evreiască, românească, hotentotă sau karabagă poate fi una asumată, dar lipsa sau prezența ei nu-l face nici pe BHL sau pe orice alt autor, nici mai deștept, nici mai prost și nici mai puțin nemernic. Inclusiv pe Petru Clej. Iar autorii cărții pe marginea căreia notasem numele lui Clej, comentează oportunismul, camelonismul, prostia și nu etnia, religia sau rasa «editocraților».
Procesul de intenție și insinuările lui Clej nu merită mai multă atenție. Punct și virgulă. Bibliografie.
Începe să uite limba română dl Clej sau vrea să o inoveze cu «Vitriolicii» săi?? Cei trei plictisiți cititori ai mei și câinele mi-au transmis că sunt de acord cu profeția mea :  Clej va ieși la pensie fericit că și-a făcut datoria, a combătut naționalismul, în formula inventată de el, și va primi stipendiul pe care îl merită, ca supliment, ca să bea o bere într-un pub de pe cheiul Tamisei.
Dan Culcer

Comentarii

  1. Petru Clej - un scandalagiu notoriu, un facator de valuri (dar cu nervii slabi) din cauza caruia am incetat de multi ani sa public la ACUM, dupa ce m-a atacat din senin, folosind un limbaj de birjar, in timp ce se lauda ca e genial... nu merita pomenit fiindca asta il face sa devina si mai increzut...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.