marți, 8 martie 2011

Un manifest despre și pentru o altă revoluție

Am preluat pe blogul Asymetria-Antiacvarium un text pe care îl reproduc și în acest Jurnal. Autorul semnează Mircea Bătrânu.

Comentariul meu : Unii zic, prezic și speră. Alții analizează situația, îndeamnă, cred. Alții potestează legal. Alții înghit și tac mâlc. Unii se smiorcăie. Revoluția nu se așteaptă ci se face.
Revoluție nu înseamnă doar ieșirea în stradă, disperată, curajoasă, semn de saturație, ci cucerirea puterii adevărate. Nimeni nu știe ce se va întâmpla după manifestațiile din Egipt, Tunisia sau Libia. Pentru cine, în folosul cui, de fapt, au murit cei împușcați în stradă? Ca și în cazul Zaverei din Decembrie 1989, profitorii au profitat profitabil de numărătoare cadavrelor.
Îmi plac «nebunii» viforoși care speră, îi prefer celor care se plâng și nu fac nimic, precum se făceau că rezistă și protestează majoritatea scriitorilor români din vremea când eram redactor la Vatra. Nu am făcut multe nici eu atunci, dar acum, gândind la ce ni se întâmpla, cred că eram măcar cu o jumătate de cap deasupra turmei, vedeam ceva mai departe. Măcar pentru că citeam autori interziși, importam cărți interzise, vorbeam cu voce tare despre lucruri despre care se vorbea mai ales în șoaptă și propuneam prietenilor și colegilor «exerciții de libertate». Unii m-au turnat pentru asta, alții nu mi-au dat semn că ar f înțeles ce spun. Printre cei care au înțeles se afla Radu Petrescu, care a scris o proză erotică scurtă, trimisă spre publicare în Vatra, respinsă de cenzură. Nu știu să fi apărut ulterior undeva. Am scris Dnei Adela Petrescu pentru a o ruga să regîsească originalul, dar am primit altceva. Poate că dânsei i se păruse textul pornografic. Dar tocmai acesta era exercițiul de libertate asumat de Radu Petrescu, într-o lume a pudibonderiei impuse proletarilor considerați asexuați, literatura erotică dură era o invitație la libertate.
Îmi plăcuse pe când eram la Cluj, prin 1968, proza lui Dehel Gábor, un scriitor și actor ungur, pe care am și tradus-o, intitulată De ce are girafa gâtul lung. Nu mai știu dacă a apărut în vreo revistă, poate în Tribuna. Am prin arhive textul. Cred că proza îmi plăcuse tocmai pentru inducea ideea că putem vedea mai departe și privi de sus. Pentru a fi mai puternici, mai activi, mai lucizi.





1.Prolog - Manifest, va fi revolutie!

„Ca să stăpâneşti omenirea trebuie să-i condiţionezi existenţa sau să-i distrugi identitatea.
Existenţa înseamnă resursele necesare vieţii (aer, apă, energie, hrană, casă, altele) şi accesul la ele. Calea pentru acest control o formează banii prin sistemul financiar-bancar. Controlezi banii, controlezi existenţa.
Identitatea este dată de atributele fundamentale ale omului, amprenta sa umană, codul propriu şi reprezintă capacitatea de adaptare, cultura şi creaţia. Neamurile (naţiile) sunt formate din indivizi cu valori comune culturale, de limbă, de tradiţii. Distrugerea identităţii, înseamnă depersonalizare, robotizare, pierderea valorii culturale intrinseci. Calea pentru distrugerea identităţii e dată de politicile locale şi globale prin sistemul politic. Iar cine controlează sistemul politic, poate distruge identitatea.
Nişte minţi diabolice au unit cele două sisteme şi au format o decizie unică pe plan mondial, pusă in aplicare prin sistemul politico-financiar.
Pentru că ei vor să stăpânească lumea!
Prin bani şi politică!
Reacţia societăţii va naşte proteste, revoltă, revoluţie! Un conflict major!
Pentru că societatea de mâine trebuie să fie liberă iar viitorul să aparţină permanent generaţiilor ce vor urma. Dacă renunţăm la bani şi înlocuim sistemul politic, înseamnă că vom reuşi!”

Acesta este un manifest. Prezint o situaţie şi cer o atitudine.
Suntem într-o perioadă prerevoluţionară, într-o criza mondială care va duce la revoluţie, o perioadă de schimbări profunde în societate. Lumea e din ce în ce mai grăbită.
Încotro ne îndreptăm? Ce se-ntâmplă în lume, ce se întâmplă cu noi?
Pe de o parte observăm că există o decizie la nivel mondial care ne îndreaptă paşii spre un sistem master-slave (stăpân-sclav). Un grup care deţine puterea politico-financiară a lumii şi care se consideră Dumnezeu pe Pământ. Restului lumii îi revine rolul sclavului, de a executa deciziile stăpânului. Modul prin care îşi extinde puterea şi controlul se numeşte globalizare. Globalizarea este al treilea război mondial.
Un război purtat altfel, chirurgical, prin jocuri ascunse şi decizii distrugătoare. Între Atentatul de la Sarajevo din 28 iunie 1914 (asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, moştenitorul tronului Austro-Ungar), Simularea atacului statiei de radio de la Gleiwitz la frontiera polono-germană în 31 august 1939 şi atacul turnurilor gemene din 11 septembrie 2001 sunt mai multe asemănări decât diferenţe.
Pe acest al III-lea Război Mondial se naşte Revoluţia.
Oamenii sunt în pericol de a-şi pierde identitatea ca indivizi şi ca neam.
Epoca modernă, numită capitalism, şi-a încetat existența.
Descarca intreg capitolul I:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu