Pe blogul fostului prim-ministru Adrian Năstase, aflu un poem de Adrian Păunescu, intitulat Supraviețuitori, care se termină cu versurile «Stupizi astronauți pe mușuroi/ Și autori frenetici de postume.»
Supraviețuitori
(lui Adrian Nastase)
Nici nu mai știm cu noi ce poate fi
Suntem niște bastarzi în vremi bastarde
Și ne revine dreptul la o zi
Dar de festivități nu ne mai arde.
Epuizați de traiul la subsol
De ce sa ne mai zbatem cu durere
Când, îngrădiți de ordine severe
Ne facem din dezastru protocol?
Din toate-agoniselile de-aici
Ne construim un idol de argilă
Și regăsim condiția umilă
Și ne simțim neputincioși și mici.
Ingratitudini ne-nsoțesc mereu
Și umbra ne e sabia loială
Spre moarte navigam din boala-n boală,
Uitați de oameni și de Dumnezeu.
Mai e pământ destul și pentru noi,
Dar până-atunci nu încăpem în lume
Stupizi astronauți pe mușuroi
Și autori frenetici de postume.
22 iunie 2010
Adrian Paunescu
Supraviețuitori
(lui Adrian Nastase)
Nici nu mai știm cu noi ce poate fi
Suntem niște bastarzi în vremi bastarde
Și ne revine dreptul la o zi
Dar de festivități nu ne mai arde.
Epuizați de traiul la subsol
De ce sa ne mai zbatem cu durere
Când, îngrădiți de ordine severe
Ne facem din dezastru protocol?
Din toate-agoniselile de-aici
Ne construim un idol de argilă
Și regăsim condiția umilă
Și ne simțim neputincioși și mici.
Ingratitudini ne-nsoțesc mereu
Și umbra ne e sabia loială
Spre moarte navigam din boala-n boală,
Uitați de oameni și de Dumnezeu.
Mai e pământ destul și pentru noi,
Dar până-atunci nu încăpem în lume
Stupizi astronauți pe mușuroi
Și autori frenetici de postume.
22 iunie 2010
Adrian Paunescu
Comentarii
Trimiteți un comentariu